De ce s-au certat și bătut oamenii pentru pisica Joro din bibliotecă? De ce? De ce?

Astăzi, 13, pisica neagră aduce vestea cea bună. Cea mai frumoasă știre din lume. La Plovdiv a avut loc o revoltă pentru o pisică. Pisica neagră Joro a descoperit biblioteca de pe strada 17 Avksentii Veleshki ca fiind locul ei de cuibărit. Directorii din Direcția Biblioteci, Inspecția pentru Sănătate și o întreagă garnizoană de funcționari au spus: Nu! pisicii în bibliotecă. E un loc unde nici măcar omul nu ma caută sensul vieții lui. Mai bine să rămână pustie. Parte din bibliotecari au răspuns: ne revoltăm împotriva hărțuirii pisicii. Și, în fața revoltei, funcționarii au dat înapoi. Unde? În Bulgaria, la Plovdiv, la câteva ore de România. O știre de asta îți amintește că pisica n-are suflet, dar omul bietul de el avea istorie, bibliotecă și suflet. (Știre preluată de pe RADOR)

O pisică în bibliotecă? Domle, dar nu e prima oară. Bibliotecarii din Plovdiv au adus în tandrețea lor pentru pisica Joro argumente esențiale. Ei nu doar au văzut pisica fizică ci mai ales pe aia din capul lor, din imaginația lor

Iată la ce folosește memoria unei biblioteci: cu ceva timp în urmă, exista chiar un buget pentru pisici. Și nu doar în Plovdiv. Uite și în Oregon, în America lucrurile erau de la sine înțelese. Acolo pisica a ieșit chiar la pensie din poziția sa de prinzătoare de șoareci. Există da un moment în viața unei pisici în care nu le aude, dar nici nu le mai potrivește pe rozătoare. Acum, adevărul este că nici șoarecii nu mai sunt ce-au fost.

Biblioteca din Plovdiv a amintit însă de numeroasele pisici ce au avut un trai fantastic între cărți. Cum nu le știți?

Între coperțile groase, pline de praf și vise, au trăit generații în șir de pisici care au hrănit imaginația generațiilor de oameni. Pisicile nu-s doar bune la prins șoareci, asta e chiar tâmpeala noastră utilitară. Nu, pisicile, tocmai că n-au suflet, dar au comportament imprevizibil, ambiguu. bun de citit ca pe o carte captivantă. Nu știi ce vrea prea bine și citești ca-ntr-o carte în felul ei de a fi. Unii nu-nțeleg nimic și trântesc cartea analfabeți. E un animal! Ații însă au dat darul înțelegii și copiilor lor. Așa au ajuns, repet, până la noi povești cum rar găsești despre oameni și șoareci.

Biblioteca “Ivan Vazov” din Plovdiv are și ea aceste cărți care-n cuprinderea lor oamenii visează.

Și aceste cărți ar trebui să fie în orice casă care se respectă. Cum nu-l știți pe Behemoth din “Maestrul și Margareta”? Motanul negru, imens, cu cravată albastră și sarcasm. El creează haos la Balșoi Teatrî. Astăzi, Putin a stârpit neamul lui ca să nu aibă rival. Nici urmă de coadă de mâță pe străzile Moscovei, vă spun eu. De Putin are grijă însă un alt motan. Și nu doar de el, că nu e singurul Om Rău de pe lume.

Motanul din Cheshire are trăzneala lui de a fi: dispare treptat, începând cu coadă și sfârșind cu zâmbetul său larg, care rămâne suspendat în aer. În Alice în Țara Minunilor, știți, Motanul Cheshire îți arată că felul tău de a fi nu dispare cu una cu două, că faptulicele tale mărețe sunt puf în fața unui zâmbet care nu poate fi șters, care-ți amintește cât de mic ești.

Știu că preferatul tuturor este „Motanul încălțat”, cel care te ajută când ai minte puțină să ajungi bogat. Are și un văr în Shrek:

Să nu uităm de șarlatanul, motanul de gunoi, Thomas O’Malley

Este un cuceritor. Normal, felul în care-nvârte mieunatul nu ne lasă să respirăm. Deci, de unde am pornit?

Pisica din Plovdiv are tot dreptul, iată, să rămână în bibliotecă. Alături de cărți? Alături de nemuritorii săi povestași. Behemoth, Cheshire, O’Malley, Încălțatul și Murr.

Vestitul Murr. Murr este motanul care citește lumea. Și vă spun eu, o citește bine. Nu doar bulgarii au nevoie de pisici pe lângă sufletul lor.

Și cum împăcați utilul cu plăcutul, uite cât vă costă să-ntrețineți o pisică. O știre de pe Panorama.

Să nu-nchei știrea noastră fără a vorbi despre locul revoltei pentru pisică. Știți? Noi nu citim doar o știre. Creierul nostru bun ne amintește de altele la fel și le așează pe rafturi, ca-ntr-o bibliotecă.

Plovdiv, vechi oraș al unui imperiu cândva în mare vogă, loc unde este cultivată imaginea lui Alexandru cel Mare. Omul ăsta Alexandru era un tip straniu pentru vremea lui. Umbla să cucerească lumea după modelul Iliadei lui Homer. Adică, plovdivenii cred că Alexandru cel Mare a trecut prin orașul lor cu cartea cea mare a războiului, manuscris pe vremea aceea. Alexandru citea din Iliada și civiliza lumea. Nu trebuie nici numele bibliotecii Ivan Vazov să ne lase indiferenți. Să nu uităm că Ivan Vazov care dă numele bibliotecii, este un bulgar care și-a găsit aerul respirabil în România. Prin preajma Războiului de Independență Vazov și-a publicat cărțile la București, ca apoi să le răspândească în Bulgaria lui oprimată de turci. Prapur și guslă (1876), Tristețile Bulgariei (1877) și Mireasma liliacului (1879). Uite, de ce e atât de frumoasă știrea. Am invocat atâția motani și ne-am trezit într-un Plovdiv al imaginației și nu ne mai putem opri să facem atâtea și atâtea asocieri.

Creierul meu a creat așa ceva: o pisică într-o bibliotecă nu e doar o pisică într-o bibliotecă. A fost destul să mi se dea un motan și am creat un imperiu.

Uite aici JORO și povestea lui Bulgărească

–

Sursă foto: Dreamtime