De ce se grabeste PSD atat de tare sa distruga justitia 

Asa a inceput in Ungaria in urma cu opt ani. E drept, Fidesz-ul lui Victor Orban a castigat in 2010 majoritatea de doua treimi in Parlament. Cu ajutorul ei, a macelarit nu doar legi si institutii, ci si Constitutia. Ar fi singura diferenta specifica. In rest regasim o uluitoare asemanare cu actiunile PSD-ALDE-UDMR din ultimele zile. La fel ca Orban, nici Dragnea nu si-a mai pierdut timpul cu dezbateri parlamentare si a schimat legi-cheie fara consultari, transparenta si alte conditii minime de dialog intr-un stat de drept.

Am urmarit ingrozit in cursul diminetii de miercuri mascarada din Comisia de regulament, unde Eugen Nicolicea a anulat in cateva minute dreptul opozitiei de a dezbate in plen amendamentele propuse la legile justitiei. Scena mi-a amintit pe loc de metodele descrise pe larg de Paul Lendvai in excelenta sa carte “Ungaria lui Orban” prin care FIDESZ a schimbat tot in cateva minute, in 24 sau maxim 48 de ore zeci de legi importante, abuzand grosolan de majoritatea detinuta in Parlament.

FIDESZ a modificat legile justitiei, componenta Curtii Constitutionale, seful Inaltei Curti prin desfiintarea si reinfiintarea institutiei, a dat o lege de control mass-media obligand, intre altele, jurnalistii sa-si dezvaluie sursele, sau a promovat masuri economice importante (taxarea multinationalelor si bancilor) prin amendamente introduse direct in plen, votate in mare viteza, fara minime dezbateri publice sau alte rigori democratice.

N-ar fi singurele asemanari frapante, dar nu despre ele vorbim acum. De retinut in esenta ca de aici, de la nesocotirea regulilor, de la introducerea arbitrariului in actul de legiferare si de la abuzul de putere incepe prabusirea. Asa se naste un regim autoritar, nedemocratic. Abuzand de majoritatea puternica din Paralment, FIDESZ a acaparat treptat toate institutiile de echilibru si control.

Orban si-a pus oameni de incredere peste tot: la Presedintie (un dublu campion la scrima demis ulterior pentru plagiat), la Curtea Constitutionala, Inalta Curte (sotia unui bun amic din FIDESZ care i-a scris noua Constitutie), Avocatul Poporului, Consiliul Bugetar, Consiliul de Supraveghere Financiara sau alte institutii care tin echilibrul intr-un stat, sfarsind dupa lupte grele cu Comisia Europeana prin preluarea controlului total asupra Bancii Nationale.

O multime de analisti citati de Paul Lendvai in cartea sa apreciaza ca Ungaria nu mai este stat de drept, nici o democratie, ci o semi-dictatura, iar tot mai multi cred ca regimul s-a inradacinat atat de puternic incat nu va mai putea fi inlaturat in urmatorii 15 – 20 de ani prin mijloace democratice. Clientela FIDESZ prospera, opozitia nu exista, coruptia infloreste, ginerele lui Viktor Orban e mufat la fondurile UE impartite direct de la cabinetul primului ministru, presa a fost redusa la tacere, iar populatia e hranita cu miraje nationaliste, conspirationiste, discursuri si referendumuri anti-Soros.

In treacat fie spus, nici o emotie pentru FIDESZ anul viitor, cand vor avea din nou loc alegeri in Ungaria. Cel mai tragic insa este ca Bruxelles-ul n-a gasit in opt ani de zile nici un antidot, nici o parghie pentru a opri constructia unui stat iliberal, asumata in mod sfidator de Orban, in inima UE. O mare rusine pe obrazul Europei, un esec lamentabil alaturi de Polonia.

Astazi, se pun bazele unui nou stat iliberal. Printr-o potrivire istorica bizara, Regele a plecat in exil si s-a intors pentru ultima data acasa in conditii asemanatoare, cand democratia din tara lui murea sub lovituri de baros. Comunistii l-au fortat sa abdice pentru a proclama Republica Populara, urmasii lor plang cu lacrimi de crocodil la catafalcul Regelui in timp ce se pregatesc sa proclame Republica Borfasilor. Si 1947 si 2017 sunt ani incarcati de dramatism, de tensiuni sociale majore care anunta de regula marile viraje istorice.

Nu e de mirare ca Viktor Orban si Liviu Dragnea au legat o relatie de prietenie. Dupa ce s-au amusinat putin au realizat ca gandesc si actioneaza la fel sau poate ca ultimul a gasit in sfarsit in primul un model de urmat.

Pe langa dorinta de putere, ambitia si spiritul revansard a lui Orban, ghidat in viata dupa propriile marturisiri de zicala “daca primesc o palma dau doua inapoi”, Drangea mai are ceva in plus: o condamnare definitiva, un dosar in curs de judecata Inalta Curte si altul in stadiu de ancheta la DNA, in care este acuzat de constituirea unui grup infractional organizat. Toate aceste mari probleme in justitie fac din liderul PSD un om disperat, mai motivat ca niciodata sa distruga, sa atace si sa neutralizeze tot ce-l ameninta in prezent: statul democratic, institutiile lui puternice si aliatii externi.

Investigatiile in dosarul Tel Drum avanseaza rapid, cativa directori au fost pusi sub acuzare si este o chestiune de zile sau saptamani pana cand Liviu Dragnea va avea aceeasi soarta. Pe langa criza de timp personala, generata de ultima ancheta deschisa de DNA in care este acuzat de fraudarea fondurilor UE, liderul PSD se confrunta si cu presiuni din interioriul partidului. A promis ca pana la sfarstiul anului pune justitia cu botul pe labe si acum trebuie sa livreze. A devenit oricum un mare lest pentru partid, toate sondajele il arata cu o cota de incredere aproape de Basescu, adica tandari. Are o singura sansa de a supravietui politic: aratandu-si muschii, intr-o ultima incordare.

Din acest motiv asistam in aceste zile la un asalt furibund la adresa justitiei. Asa se explica graba din Parlament, frenezia abuzului de putere si evacuarea dezbaterii din spatiul public. Disperarea lui Dragnea i-a impins sa incalce promisiunea ca pe durata doliului national comisia Iordache nu va lucra, prin urmare PSD, ALDE si UDMR profita de agenda publica ocupata de funeraliile regelui pentru a trece orori si mai mari decat legile justitiei.Vor modifica Codul Penal, abuzul in serviciu si multele altele de o gravitate greu de imaginat, despre care HotNews.ro va scrie pe larg in orele si zilele urmatoare. Daca nu-i iese nici acum, in ultimul ceas din 2017, in anul viitor Dragnea va fi istorie. Daca reuseste, altii vor fi, nu el.

Singura diferenta fata de Ungaria lui Orban, anesteziata social de mariri de salarii si nationalism desantat, pentru care publicul maghiar are un apetit special, este ca opinia publica din Romania a reactionat energic. Si aici avem insa o problema: strada a cam obosit, energia s-a cam epuizat. Se apropie sarbatorile, riscul unor convulsii sociale majore scade simtitor. Exista riscul major ca anul viitor sa ne trezim cu totii in alt stat din care nu vom mai putea iesi prea usor, la fel ca Ungaria lui Orban, daca vom dormi cu totii ametiti de mirajele propagandistice ale puterii.