De ce textele creştine „vorbesc foarte mult despre sex”? 

Într-un interviu acordat cititorilor HotNews.ro, scriitoarea Catherine Nixey, autoarea unei cărți deopotrivă populare și contestate, a atins subiecte departe de „agenda oficială” a Bisericii. Printre acestea, ea descrie cum era intimitatea în epoca nașterii creștinismului. 

„Ferocitatea cu care creștinii au atacat sexul îi conferă acestuia un fel de putere care îi lipsea la Roma, unde asta era pur şi simplu firesc”, crede scriitoarea Catherine Nixey. Cartea „Epoca întunecării. Cum a distrus creştinismul lumea clasică” a apărut în 2018, iar în România a fost publicată în 2020, la editura Humanitas. În dialogul cu HotNews.ro, Catherine Nixey explică „dorința obsesivă” a creștinilor, încă de la primele înmuguriri de credință din Imperiul Roman, pentru puritate.

„Această purificare culturală a venit și cu reprimarea sexuală. Atitudinea romanilor față de sex era cu siguranţă foarte, foarte diferită. Dacă ai fi un roman, ar fi fost normal, de pildă, să poți face sex cu sclavele tale. Există un fragment uimitor în Plutarh (filosof grec platonician, istoric, biograf, preot la Templul lui Apollo din Delphi, 46-119, n.r.) în care spune: „Soția ta nu ar trebui să se supere dacă ai avut o aventură, ci ar trebui să fie mulțumită că nu faci cu ea ceea ce faci cu cealaltă femeie”. Așadar, exista o societate liberală pentru bărbați și, într-o anumită măsură, pentru femei. Bineînțeles că nu erau perfect toleranți. Dar nu ai fi fost exclus din societate dacă erai un bărbat care avea o aventură cu un alt bărbat. Puteau maximum să râdă de tine”.

„De asemenea, femeile sunt înțelese dacă au aventuri cu alte femei”, explică Catherine Nixey.

Scene de sex pe pereții caselor

„Când oamenii au excavat pentru prima dată Pompei, au crezut că multe dintre camere erau bordeluri pentru că nu puteau înțelege de ce existau atât de multe reprezentări ale unor fantezii pe pereţi. Apoi și-au dat seama că acesta era doar modul în care oamenii își decorau casele. Într-un fel, era mai mult sex în imperiu”.

„Ceea ce este cu adevărat interesant în textele creștine este că ele vorbesc foarte mult despre sex. Am un exemplu despre niște călugări care pleacă în deșert și scriu tot timpul despre demoni care îi ispitesc cu gânduri necurate. De pildă, despre demonul poftei a apărut în chip de băiețel sau despre demonul poftei care le-a apărut ca o tânără femeie frumoasă și goală și s-a așezat în poala lor. Pentru ei, asta e ceva demonic, necurat, impur. Ferocitatea cu care atacă sexul îi conferă acestuia un fel de putere care îi lipsea la Roma, unde asta era pur şi simplu firesc”.

De asemenea, odată cu apariția creștinismului, a  fost pentru prima dată în istorie „când cineva a fost atât de interesat de ce fel de sex faci. Dar nu guvernul controlează asta, ci Dumnezeu. Dumnezeu poate vedea ce faci în dormitor. Non-creștinii au găsit acest lucru înfiorător. Şi ei s-au gândit la ideea unui Dumnezeu atotputernic și omniscient, dar au spus că, dacă ar exista un astfel de Dumnezeu, el nu ar fi interesat, în asemenea detaliu, de fiecare om. De ce i-ar păsa?”.