De cealaltă parte a vacanței. Covidul, regulile sanitare și afacerile, prin ochii proprietarilor de pensiuni și de hoteluri din România

​Din cauza pandemiei, turistul român a fost nevoit să se îndrepte în 2020 cu precădere către destinațiile locale. Și, din această perspectivă, a putut să constate, pe propria piele, cât de pregătiți sunt proprietarii de pensiuni sau de hoteluri pentru respectarea regulilor. Dar cum se văd lucrurile de partea cealaltă? Cum este să primești în casă sute de oameni străini și să trăiești cu riscul de a te infecta, la fiecare schimb de oaspeți?

După ce, săptămână de săptămână, am făcut recomandări de vacanță în România, de la satele pitorești și plajele sălbatice la conacele și resorturile de glamping, a venit momentul să ne întrebăm cum se vede totuși industria turismului în 2020 din perspectiva gazelor, a proprietarilor de pensiuni, hoteluri, cazări airbnb și așa mai departe. Cum se simte, oare, vara asta de partea cealaltă? Din perspectiva celor care ne asigură găzduire, care intră zilnic în contact cu turiști veniți de peste tot, care au avut o primăvară doldora de griji, cu șomaj tehnic și probleme cu banii.

Am vorbit cu cei care m-au găzduit pe mine, în plimbările pe care le-am făcut anul acesta prin Dobrogea, apoi am luat site-urile de cazări din România, am sunat gazele și am stat de vorbă ele despre cum le-a mers anul acesta, cum au interacționat cu oaspeții, le-am întrebat dacă se tem că ar putea fi infectați de turiști și multe altele.

Pentru început am să povestesc experiența mea din deltă. Taman trezită sub acoperișul ospitalier al gazdei mele din Murghiol și împărțind focul aragazului cu acesta, încerc să îl iscodesc:

— „Și nu vă e frică să nu contactați covid de la toți turiștii care vă trec pragul?”

Aflu că gazda e suspicioasă cu privire la existența virusului, iar eu îl bănuiesc de susținere a teoriei conspirației: ceva i se pare suspect și toată povestea îi aduce a cacealma de zile mari. M-am intrigat, ofuscat și, temporar, l-am scos de la inimă.

Întoarsă acasă, am vrut să aflu ce cred/simt alți proprietari de pensiuni și Airbnb-uri din țara noastră. Am telefonat la un număr deloc neînsemnat de unități de cazare, cerând să vorbesc cu proprietarul și am mai aflat și alte lucruri despre dificultățile prin care trec cei ce ne oferă găzduire în perioadele de vacanță, dar și despre turismul românesc în general și drumul pe care-a apucat-o în 2020.

Încrederea în mass-media și în existența virusului depinde foarte mult de zonă

În general, proprietarii de pensiuni cu care am vorbit nu se deosebesc cu mult de cetățenii români obișnuiți în ceea ce privește modul cum se raportează la virus. Am constatat că în sate și în orașele de mici dimensiuni (precum Breb, satele din deltă sau din Vatra Dornei), oamenii oscilează frenetic între o neîncredere crasă în media și în guvern și un temător „și dacă-i adevărat…”.

Am întâlnit și cazuri în care „oaspeții medici” au asigurat gazdele că problema COVID-19 este peste măsură de mediatizată, prea prezentă în mintea noastră, raportat la gravitatea ei reală. Această diferență de mentalitate dintre zonele urbane și rurale ar putea avea o explicație și prin lipsa cazurilor depistate în acestea din urmă.

— „Virusul există, sigur că există, dar nu-i cu mult mai grav decât orice altă gripă obișnuită”, susține un proprietar din Delta Dunării.

Bineînțeles, asta nu-i regulă, la fel cum nu-i bătut în cuie faptul că femeile par să fie, totuși, mai cu băgare de seamă decât bărbații (sau cel puțin așa reiese din modestul meu sondaj). O proprietară de pensiune din Sfântu Gheorghe, precaută, a refuzat, de exemplu, să dea mâna cu oaspetele său și i-a cerut să lase încălțămintea afară, sub explicația „Sunt vremuri complicate…”.

Iar femeia, din câte mi s-a povestit, a redus interacțiunea cu turiștii doar la momentele în care aceștia s-au cazat și, la sfârșit, la momentul plății cash a cazării.

Una peste alta, proprietarii de cazări au o teamă reală foarte scăzută față de virus

Majoritatea (dacă nu toți) proprietarilor cu care am stat de vorbă a răspuns cam în felul acesta: — Mi-a fost frică la început, acum nu neapărat. Cred că atâta timp cât ne luăm toate măsurile de precauție și impunem turiștilor respectarea normelor, n-are ce să se întâmple. Un alt răspuns, cât se poate de realist, mi-a fost oferit de cineva din zona Cazanelor Dunării:

— „N-am nicio teamă; cu tot ce ține de mască, distanțare socială și dezinfectare consider că, dacă ți-e dat să iei, iei, dacă nu, nu. Acum ce să fac? Asta mi-e meseria”, mi-a spus cu sinceritate administratorul unei pensiuni din Orșova.

Scurt pe doi: cum ar putea fi altfel? Cum și-ar putea face cineva treaba dacă, de-a curmezișul amabilității sale, s-ar pune o minte anxioasă peste măsură, suspicioasă față de orice respiră?

Proprietarii consideră că respectă cu sfințenie normele de igienă și distanțare impuse de stat

Unii mânați de frica virusului, alții împinși mai degrabă de teama amenzilor, cert este că gazdele m-au asigurat fără urmă de tăgadă că respectă toate normele, la dungă. Ce, mai exact? Dezinfectează suprafețele (desigur, unii mai atenți decât alții: unii, o dată la două ore, alții, de două ori pe zi), au înțesat proprietatea cu anunțuri de conduită și au reordonat mobilierul pentru distanțare fizică.

— „Bineînțeles că respectăm recomandările, mai ales că suntem foarte conștienți de pagubele pe care le implică apariția vreunui caz în hotel: am pierde turiști, ar trebui să returnăm toate avansurile….”

Așa deci: ducerea de râpă a business-ului și amenințarea tăioasă a amenzilor se dovedesc eficiente în situația de față.

Și ce fac turiștii? Pleacă și ei capul cu la fel de mult patos la recomandările oficiale? Părerile sunt împărțite, dar majoritatea proprietarilor înclină în favoarea responsabilității civice:

— „Da, să știți că turiștii respectă. Dacă în anii trecuți mai vorbeau între ei, se mai împrieteneau, acum stau mai mult în cuplu sau în grupul cu care au venit.”

Distanțarea pare să ne fi intrat binișor în cap. Pe de altă parte, din ce spun gazdele, masca nu reușește neam să câștige în popularitate:

— „Distanțarea socială oricum este impusă de noi, iar din punctul de vedere al măștii, trebuie amintit constant și atras atenția. Că altfel turiștii nu poartă. Dar e foarte greu să impui turiștilor masca, nu prea le convine”, îmi confesează o doamnă din Bihor.

Turismul rural și cel din zone retrase sunt pe val

Vara asta se definește printr-o sete nebănuită de natură, de aer curat și de retragere. Bineînțeles, asta nu-i nicio revelație nostradamică– era cât se poate de intuitiv ca lucrurile să ia această turnură după atâtea luni de ferecare de partea nesociabilă a ușii de la intrare; după miile de ori în care ne-au răsunat ca o mantră în urechi acest PĂSTREAZĂ DISTANȚA.

Totuși, asta nu înseamnă că o căsuță în orice zonă de țară ți-a asigurat traiul până la sfârșitul anului, iar tu poți să dormi liniștit. În vreme ce proprietarii din zonele deja extrem de cunoscute nu își mai văd capul de rezervări („Vă spun că îmi sună telefoanele încontinuu, și-acum în timp ce vorbesc cu dvs. și mai am alte două telefoane care sună și ele”, îmi răspunde grăbită, și totuși amabilă, proprietara unei pensiuni din zona Clisurii Dunării), cei din zone care nu se scaldă în popularitate, nu au parte tocmai de cea mai rodnică vară.

— „Părinții mei au o pensiune în comuna Saschiz și le merge foarte bine vara asta. Domnul de la spălătorie se plânge însă că nu primește aproape nimic anul acesta din orașul Sighișoara, dar se miră să vadă că are comenzi full de la satele de lângă Sighișoara”, îmi spune proprietara unei cazări de pe Airbnb din Brașov, nici pe departe la fel de norocoasă anul acesta ca părinții ei.

În vreme ce satele din proximitatea Sighișoarei, Sibiului, satele ardelenești consacrate sau zonele dobrogene la care tânjeam oricum au camerele ocupate până la sfârșitul sezonului, în zone precum Vatra Dornei, ruralul din Crișana sau Moldova nu se vorbește cu atâta entuziasm despre turismul din 2020– modulațiile glasurilor aduc mai degrabă a gri bacovian.

*Îmi voi permite aici o timidă incursiune de natură personală pentru că greu mă pot abține să nu reflectez la cât ar ajuta să scormonim mai profund de suprafață: să fim mai curioși să ne mai asumăm din când în când riscul de a călători în zone mai depărtate, mai puțin cunoscute, care nu strălucesc încă pe harta clasică a turismului.

…. în aceeași măsură în care turismul în marile orașe a scăzut la mai puțin de jumate

Vorbesc aici de orașe precum Brașovul, Sibiul sau Sighișoara care n-au fost niciodată compătimite sub motivul că nu ar ști să facă turism. Dar iată că în aceste vremuri, care nimic n-au de-a face cu lumea care ne era familiară, românii își doresc să stea cât mai departe de orașe, în vreme ce străinii, care luau cu asalt frumoasele străzi carpatine, lipsesc anul acesta cu desăvârșire.

O pensiune din Sibiu aproximează că a avut anul acesta cu 95% mai puțini turiști străini. în vreme ce o cazare din Bihor se plânge că a văzut anul acesta abia 30% din fețele străine pe care obișnuia să le vadă în anii trecuți. Proprietara unei case din Brașov cu care am vorbit spunea că, anul trecut, 85% dintre turiști erau străini, menționând melancolică diversitatea etnică care i-a trecut pragul:

— „Eu mă uitam la ce turiști aveam de pe alte continente, nu italieni și spanioli: mi-au venit din Australia, din America, din Japonia, din Noua Zeelandă. Acum mi-e și frică să nu uit engleza dacă n-am cu cine să o practic”, adaugă doamna din Brașov.

Oamenii cheltuiesc mai puțin

… și mulți călătoresc cu voucherele de vacanță. Preferă să își cumpere propria mâncare și să o pună în frigider și nu mai apelează la meniul pensiunilor. Totul este perceput ca fiind mai scump ca anul trecut, iar lipsa turiștilor străini și-ar putea spune cuvântul aici aici.

— „Nu îi auzeai anul trecut pe turiști așa des să se plângă de prețuri, sau să spună că o porție de sarmale la 16 lei e scumpă. Până la urmă, cât e de greu să pregătești sarmalele…”

Neîndoielnic, nu trăim vremuri de prosperitate economică, iar reducerile de salarii își spun, tare și răspicat, cuvântul. Primăvara și începutul verii au fost luni cumplite pentru proprietarii de cazări

Dacă pentru mulți alții, principalul neajuns al primăverii a fost munca între patru pereți, iată că industria ospitalității a cunoscut mult mai profund incertitudinea. Văzând cu ochiul liber cum rezervările se anulau pe capete, pe măsură ce ei erau nevoiți să înapoieze avansurile la cazări, proprietarii unităților de cazare și-au trimis angajații în șomaj tehnic, într-o incertitudine absolută față de când (și dacă) lucrurile aveau să mai revină la normal.

Pe alocuri nemulțumiți de ajutorul real al statului („Statul zice că te ajută, dar impozitul pe clădire nu ți-l reduce nimeni, iar acum oricum muncim doar ca să plătim taxele la stat”, spune o proprietară din Cisnădioara), oamenii din turism susțin în unanimitate că, și dacă ar avea o rată de ocupare completă până la sfârșitul anului, nu și-ar putea recupera pierderile din perioada de urgență.

Turismul la cort și cu rulota

Dând pagina și discutând lucruri mai vesele, se pare că un nou trend cu valențe minimaliste își ițește capul în profunzimea orizontului: statul cu cortul și închirierea rulotelor. Într-o discuție cu proprietarul unei zone de campare din județul Sibiu, am aflat că mulți români i-au trecut pragul anul acesta dormind în cort pentru prima dată.

Ba mai mult, i-a ajuns la urechi cum că producătorii de echipamente de campat nu mai fac față cererilor. Așa cum era de așteptat, cei mai mulți turiști de anul acesta au fost români, dar o informație neașteptată a fost legată de caracteristicile demografice ale clientelei din anii trecuți: străini de vârsta a treia.

— „Exista și pe vremea comunismului o cultură a statului cu cortul sau la căbănuță. După revoluție, lucrurile s-au schimbat, dar în ultimii ani pare să revină moda.”

Desigur, nu cu la fel de mult entuziasm vorbesc proprietarii zonelor de camping din zone depărtate de centrul țării, bașca din zone de tranzit cum ar fi județul Arad.

Una peste alta, 2020 este un an greu pentru toată lumea. Și poate mai mult decât alții, au avut de suferit oamenii din industria ospitalității. Nu ar strica să-i privim cu mai multă înțelegere. Măcar anul acesta. Și, evident, să respectăm regulile de protecție sanitară. Până la urmă e datoria noastră în primul rând să nu ne îmbolnăvim. Distracție plăcută și o vacanță cât se poate de sigură!