De la ce vârstă pot rămâne copiii singuri acasă peste noapte? Ce spune legea, ce sfat are psihologul
Lăsarea copilului singur acasă peste noapte este un subiect sensibil, care ridică multe întrebări pentru părinți: la ce vârstă este sigur să facă acest pas? Ce reglementări există în acest sens? Cum putem evalua maturitatea copilului? Răspunsurile nu sunt simple, dar un lucru este cert: siguranța copilului trebuie să fie prioritatea absolută.
Ce spune legea
În România, legislația nu prevede o vârstă minimă la care copiii pot fi lăsați singuri acasă, dar există reglementări generale care subliniază responsabilitatea părinților de a asigura siguranța copilului.
Neglijența în supravegherea copilului poate fi considerată o infracțiune dacă aceasta pune copilul în pericol. Lăsarea unui copil singur acasă fără a lua măsuri de siguranță poate atrage răspundere penală dacă se dovedește că acesta a fost expus unui risc major.
Părinții au obligația de a asigura supravegherea copilului și de a lua decizii în interesul superior al acestuia. Lăsarea unui copil nesupravegheat poate fi interpretată ca o încălcare a acestor obligații, mai ales dacă copilul este mic sau lipsit de discernământ.
În caz de incidente (cum ar fi accidente domestice sau alte evenimente neprevăzute), părinții pot fi trași la răspundere dacă se constată că lăsarea copilului singur a fost neglijentă.
Ce spun părinții?
Experiențele părinților variază, dar cei mai mulți sunt de acord că fiecare copil este diferit. „Fetița mea (12 ani) este foarte responsabilă. Uneori o las singură acasă pentru câteva ore, dar niciodată peste noapte. Nu cred că este pregătită emoțional pentru această situație”, spune Andreea, mamă a doi copii.
Pe de altă parte, Ana, mamă a unui adolescent de 15 ani, afirmă: „Fiul meu stă singur acasă peste noapte în anumite weekenduri, dar am discutat într-un mod detaliat toate situațiile posibile și avem un plan clar pentru urgențe”.
Ce spune psihologul
Deși legea nu stabilește o vârstă fixă, psihologii și specialiștii în dreptul familiei consideră că, în general, copiii sub 14 ani nu au suficient discernământ pentru a rămâne singuri acasă peste noapte. După această vârstă, decizia rămâne la latitudinea părinților, ținând cont de maturitatea copilului și de contextul familial.
Psihologul Luminița Tăbăran explică: „Niciun copil mai mic de 6 ani nu poate fi lăsat nesupravegheat. Pentru copiii mai mici de 14 ani, responsabilitatea părinților rămâne esențială, iar discernământul copilului joacă un rol crucial”. După vârsta de 14 ani, un adolescent ar putea fi capabil să rămână singur într-un cadru sigur, în funcție de maturitatea sa emoțională și de respectarea regulilor.
Maturitatea copilului este cheia pentru luarea unei astfel de decizii. Psihologul atrage atenția: „Vârsta nu este singurul criteriu pe care trebuie să-l avem în vedere, ci și discernământul copilului, starea lui emoțională, precum și capacitatea de a respecta regulile stabilite de părinți”. Copiii tipici, după vârsta de 6 ani, pot fi lăsați singuri pentru perioade scurte (10 minute – 1 oră) în cazuri excepționale, dar numai dacă:
- sunt în deplină siguranță.
- știu cum să reacționeze într-o situație dificilă.
- nu există factori care le-ar putea pune viața în pericol.
Cum pregătim copilul pentru a rămâne singur
A pregăti un copil să rămână singur acasă este un proces treptat, care implică atât evaluarea maturității copilului, cât și crearea unui mediu sigur. Este important să discutăm cu copilul despre posibilele situații neprevăzute și să îi oferim instrumentele necesare pentru a gestiona aceste situații cu succes. Psihologul recomandă antrenamentul pentru situații dificile prin jocuri. „Putem folosi personaje preferate sau plușuri pentru a pune în scenă situații neprevăzute, oferind soluții și explicând consecințele fiecărei alegeri”, sugerează acesta.
Iată câteva aspecte de luat în considerare:
- Comunicați deschis. Discutați cu copilul și asigurați-vă că se simte confortabil cu ideea de a rămâne singur. Puteți începe prin a-l întreba cum se simte în legătură cu acest lucru. Dați-i exemple de situații ușor de gestionat, cum ar fi să-și încălzească singur mâncarea. Puteți transforma discuția într-un joc de rol: „Dacă ai auzi un zgomot ciudat, ce ai face?”. Astfel, îl ajutați să se gândească la soluții. Pe care le puteți discuta cu el.
- Stabiliți reguli clare. Explicați ce este permis și ce nu în absența părinților. Creați împreună o listă cu reguli și folosiți exemple vizuale sau povestiri. Spuneți: „Dacă cineva sună la ușă, nu deschizi fără să mă suni mai întâi.” Pentru a face acest lucru mai atractiv, puteți desena împreună un afiș colorat cu aceste reguli pe care să îl puneți pe frigider sau pe ușa de la intrare.
- Repetați scenarii de urgență. Întrebați copilul cum ar reacționa într-o situație precum un incendiu sau o pană de curent. Faceți din acest lucru un exercițiu practic. De exemplu, puteți juca un joc în care imaginați o situație – „Ce ai face dacă ar suna alarma de incendiu?” Apoi ghidați-l să găsească soluția corectă. Introduceți și un personaj preferat al copilului în poveste, astfel încât să fie mai captivant.
- Oferiți suport constant. Ajutați-vă de o persoană de contact (vecin sau rudă) care poate verifica copilul periodic. Explicați copilului cine este această persoană și cum o poate contacta în caz de nevoie. De exemplu: „Dacă ai nevoie de ajutor și eu nu pot răspunde, sun-o pe mătușa Maria. Ea este la două case distanță.”
- Monitorizați de la distanță. Păstrați legătura prin telefon sau mesaje. Stabiliți un program de check-in, cum ar fi: „Mă suni la ora 8 să îmi spui cum ești.” De asemenea, îi puteți da copilului sarcina de a trimite poze sau mesaje despre ce face, astfel încât să vă asigurați că este bine și să îl ajutați să se simtă conectat cu voi chiar dacă sunteți departe.
Cum să luați decizia corectă
Decizia de a lăsa un copil singur acasă, mai ales peste noapte, este una complexă, care implică evaluarea maturității, respectarea regulilor și pregătirea pentru situații neprevăzute. Deși nu există o lege specifică în acest sens, fiecare familie trebuie să decidă în funcție de particularitățile copilului lor, cu accent pe siguranță și responsabilitate.
SURSA FOTO: Dreamstime.com
INTERVIURILE HotNews.ro