De la generația „sandwich” la familia „transnațională” – marile schimbări din societate la care asistăm / Cât costă creșterea unui copil în România

Familia și societatea sunt martori ai unor schimbări radicale în ultimii ani. De la apariția unei „generații sandwich” care își sprijină atât copiii, cât și părinții mai în vârstă, la creșterea cuplurilor care (din motive profesionale sau personale) optează pentru a nu avea copii sau la înmulțirea familiilor monoparentale. Iar acestea nu sunt singurele schimbări majore.

Laura Ionescu este o mamă care își crește singură copilul de 15 ani. Pe de o parte, se simte obligată să aibă grijă de mama ei în vârstă de 80 de ani, care suferă de un deficit de mobilitate, așa cum se simte la fel de obligată să-i asigure băiatului ei o bună educație. Ea și-a adus mama la București să stea împreună, pentru a o putea îngriji mai bine. Numai că lucrurile nu ies întotdeauna cum vrei.

Într-o seară, Laura a încercat să joace un joc de societate alături de fiul ei , implicând-o și pe bunica băiatului. Numai că mama Laurei mai mult se chinuia și nici băiatul nu prea era fericit de cum mergea jocul, așa că familia a încetat să se mai joace împreună. Laura e exponentul tipic al generației sandwich, în creștere odată cu creșterea speranței de viață.

Alte schimbări la care asistăm:

• Creșterea „familiilor transnaționale” în care partenerii trăiesc în diferite țări (unul sau chiar ambii părinți muncind în străinătate)

• Normalizarea divorțului și creșterea numărului de cupluri care preferă parteneriatul civil căsătoriei

• Tranziția consistentă spre familii mai puțin numeroase decât cele ale generației anterioare

• Scăderea ratelor de fertilitate și natalitate

Aceste tendințe reflectă schimbările societale influențate de factori precum urbanizarea, migrația, progresele tehnologice dar și normele sociale în evoluție.

În România, numărul familiilor fără copii a crescut cu circa 250.000 de familii, potrivit datelor Eurostat. Tendința e prezentă în aproape toată Europa, campioana fiind Malta (creștere de peste 40% a familiilor fără copii în ultimii 10 ani), urmată de Cipru, Luxemburg sau Irlanda.

Tot la noi scade numărul familiilor cu 3 copii (de la peste 250.000 de familii la circa 210.00 familii), iar ponderea tinerilor de 18-38 de ani care locuiesc cu părinții a scăzut de la peste 60% la 53% în ultimii 10 ani. În țările nordice ponderea nu trece de 16%, în vreme ce în Portugalia, Slovakia, Greece, Croatia și Montenegro ponderea tinerilor care locuiesc cu părinții e de peste 70%

Vârsta medie a mamei la prima naștere a urcat de la 22 de ani la aproape 28 de ani în ultimii 25 de ani

Rata de natalitate a scăzut de la 13,6 născuti vii la 1000 locuitori, la puțin peste 8 născuti vii la 1000 locuitori

Dacă luăm în calcul datele pentru București, vedem că în ultimii 25 de ani numărul femeilor care ajung mame la peste 30-40 de ani a crescut de 6 ori, iar al mamelor cu vârsta peste de 40 de ani a crescut de 5 ori față de acum 25 de ani.

Modificările sunt consistente, și vizează:

Structura familiei se schimbă: Majoritatea familiilor de azi nu mai au nimic în comun cu cele de acum 50 de ani, în care bărbatul aducea banii în casă iar femeia era mamă și gospodină. Potrivit datelor furnizate de Statistică, fenomenul de coabitare – ca număr de cupluri care preferă parteneriatul căsătoriei- are o creștere substanțială imediat după perioada studiilor liceale, în jurul vârstei de 20 de ani și a celei medii la căsătorie (28-29 de ani) şi o scădere semnificativă după vârsta de 50 de ani.

„Cei tineri, cei din grupa de vârstă 20-24 de ani au amânat sau preferă să amâne căsătoria, preferând să intre într-o relație de consensualitate. Au acest tip de relație de uniune consensuală sau concubinaj, cum i se spunea în trecut. Cert este că își amână căsătoria, având motive foarte variate”, explică pentru HotNews.ro profesorul de sociologie Maria Voinea, specialist în sociologia familiei.

„Femeile vor să facă mai întâi carieră, să se realizeze profesional. În al doilea rând, femeile vor să experimenteze mai multe status-uri sociale, mai multe roluri, evitând să intre prea devreme în relația de soție și de mamă. Ele amână așadar atât căsătoria, cât și conceperea primului copil. Asta face ca vârsta la care ele se mărită să depășească 30 de ani, iar uneori copiii să apară pe la 34-35 de ani”, mai spune profesorul Maria Voinea.

Numărul femeilor care preferă parteneriatul căsniciei (uniune consensuală, coabitare, conviețuire) este în creștere, arată datele Recensământului, transmise de INS. Interesant este că în zona rurală (unde se presupune că tradițiile sunt mai puternice), numărul acestor uniuni consensuale este mai ridicat decât în orașe.

Traiectoria vieții se schimbă. Momentul întemeierii unei familii tradiționale se amână, la fel ca nașterea primului copil. Multe mame preferă să facă un copil înainte de a se căsători iar căsătoria nu presupune neapărat același partener cu care au copilul.

Rolurile în cuplu se schimbă. Creșterea ocupării forței de muncă a mamelor a fost însoțită de o creștere a timpului petrecut de tați cu copiii, creând noi roluri pentru părinți și pentru toți cei implicați în viața copiilor. Aceste schimbări în rolurile pe care le au partenerii în cadrul familiei reflectă oportunități educaționale și ocupaționale sporite pentru femei și o mai mare egalitate de gen în cadrul familiilor. Se așteaptă ca tații să joace un rol activ în educația parentală – și de obicei o fac – într-o măsură mult mai mare decât o făceau acum o jumătate de secol.

Tiparele de fertilitate se schimbă. Asta și datorită unor factori economici, dar și a tendințelor care se manifestă în societate. Dacă în trecut părinții din clasa inferioară își trimiteau copiii la muncă de îndată ce a fost posibil pentru că aveau nevoie de bani pentru traiul de zi cu zi, azi mai toți părinții își doresc pentru copiii lor să ajungă medici, avocați, doctori sau ingineri. Niciunul nu-și dorește să-și facă copilul sudor sau frigotehnist, deși salariile din aceste domenii sunt foarte bune, iar specialiștii sunt foarte apreciați. În ultimii ani focusul s-a mutat pe profesia de psiholog sau psihoterapeut, domenii în care locurile la facultățile de profil sunt supra-aglomerate.

Iar uneori, creșterea și buna educație dată copiilor a devenit destul de costisitoare. În Marea Britanie, statisticile au estimat o medie de 3.760 de lire sterline pe an (4.400 euro)/ copil. Până la 18 ani, suma ajunge la circa 68.000 de lire sterline (80.000 euro) Prin urmare, cuplurile britanice ar putea decide să aibă mai puțini copii.

Costul creșterii unui copil în România este de 384.991 lei; Costul creșterii celui de-al doilea copil este de 257.625 lei

Creșterea copiilor, deși dificilă, este plină de satisfacții. Cu toate acestea, poate fi foarte costisitoare atunci când te așezi și faci calculele, arată Clubulcopiilor.ro

Clubulcopiilor.ro a efectuat un studiu axat pe evaluarea costului minim necesar pentru creșterea unui copil de la naștere până la vârsta de 19 ani (până la terminarea liceului) în cadrul unei familii din mediul urban.

Costul total pentru creșterea unui copil născut în 2024 ajustat la rata inflației este estimat la 594 070 RON pentru primul copil și 417 989 RON pentru cel de-al doilea copil. Astfel părinții care își doresc 2 copii vor avea un cost de cel puțin 1 mil RON pentru creșterea acestora până la terminarea liceului.

Costul creșterii copilului a constituit de multă vreme un domeniu de mare interes pentru cercetarea științifică și deopotrivă pentru părinți și viitori părinți, spune și academicianul Vasile Ghețău. Chiar provocator.

„Domeniul este însă de extremă complexitate, reclamă date numeroase și de mare detaliere, ceea ce poate explica raritatea exercițiilor de determinare și finalizare a costului. Costul creșterii copilului s-a majorat în timp prin includerea de noi componente și prin schimbări survenite în consum și în prețurile bunurilor și serviciilor. El este menționat ca unul dintre factorii reculului natalității în timp prin renunțarea la copil sau preferință pentru copil unic. Nu avem estimații ale costului creșterii copilului în țara noastră dar o privire asupra nivelului și structurii acestuia în alte țări ne oferă o multitudine de informații și date de real interes și unele simple reflecții comparative își pot avea locul”, conchide reputatul demograf român.