De la Katyn la Bucha, sau cum propaganda rusă încearcă să modifice istoria

Omorârea prozonierilor de război polonezi, în pădurea de la Katyn, în timpul celui de-al doilea război mondial, reprezintă poate cel mai cunoscut exemplu de atrocități făcute de armata rusă în localitățile pe care le-a ocupat. Soldații ruși nu au făcut la Bucha, în 2022, nimic altceva decât ceea ce au făcut și bunicii lor, acum 70 de ani.

U.R.S.S. a fost printre puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial, armata sa ducând o bună perioada greul luptelor cu Germania nazistă.

Deși acest fapt este unul indubitabil, zeci de ani s-a scris în manualele de istorie ale țărilor Pactului de la Varșovia doar despre eroica lupta dusă de ruși în Marele Război pentru Apărarea Patriei, nu și că Rusia sovietică a intrat în al doilea război mondial ca aliată a Germaniei.

Mai exact, după invadarea Poloniei de către germani, la 1 septembrie 1939, acționând în baza Pactului de neagresiune semnat în 1938, Armata Roșie va declanșa un atac laș asupra polonezilor, trecând granița la 17 septembrie.

Forțele poloneze, care deja făceau cu greu față Wermacht-ului german, nu au avut de ales depunând armele. Astfel, sute de mii de soldați și ofițeri polonezi au devenit prizonieri de război.

Contextul istoric și motivele masacrului de la Katyn

După capitularea armatei poloneze, rușii au ocupat largi zone din estul țării. De asemenea, ei vor lua circa 400 de mii de prizonieri de război. Dintre aceștia unii au scăpat, alții, de origine belarusă și ucraineană, au fost eliberați. Aproximativ 120 de mii au fost duși în lagăre localizate în Rusia.

Conform legii poloneze, absolut toți absolvenții de facultate serveau în armată ca ofițeri de rezervă. NKVD-ul a folosit acest pretext pentru a aresta și a întemnița un număr uriaș de oameni cu studii, pretinzând că sunt prizonieri de război.

În realitate, ei erau văzuți de către sovietici ca o chintesența a identității naționale poloneze, pe care o doreau distrusă. Au fost deportați în Rusia și trimiși în lagăre un număr de 320 de mii de astfel de absolvenți. Ei erau ceea ce rușii numeau „intelighenția”, cuprinzând aristocrați, preoți, avocați, profesori, oameni de artă, doctori, sau polițiști.

Creierul din spatele acestor arestări era Lavrenti Beria, șef al NKVD-ului, care nu făcea altceva decât să aplice în Polonia rețeta crimei pe care o servise ani la rând rușilor. Prizonierilor polonezi li s-a cerut să devină pro-sovietici, iar cei care au refuzat, manifestând sentimente patriotice, au fost etichetați drept “inamici ai statului”. La începutul lui martie 1940, Stalin și șase membri ai Politburo vor semna un ordin de execuție a aproape 26 de mii de prizonieri de război polonezi.

Scopul era de a eradica sentimentul patriotic polonez, de a elimina oamenilor care se opuneau lui Stalin și care ar fi perpetuat cultura poloneză. Se poate observa cu ușurință cum aceleași tactici abominabile au fost folosite de ruși în actualul război din Ucraina, când la Bucha, dar și în alte localități, au fost uciși cu sânge rece civili care aveau pregătire militară, sau care manifestaseră anterior comportament anti rus.

Desfășurarea masacrului și încercarea de mușamalizare

Uciderile au început după 3 aprilie 1940. Peste 21 de mii de prizonieri au fost împușcați în diverse locuri, inclusiv pădurea de la Katyn, lângă Smolensk. Aici au fost executați un mare număr de ofițeri, inclusiv 14 generali ai armatei poloneze. Pe lângă aceștia, au pierit 300 de piloți, doctori și chirurgi, precum și foarte mulți profesori, ingineri, sau scriitori.

Cadavrele au fost îngropate în gropi comune, în pădure. Marea majoritate a armelor folosite au fost revolvere Walther, de fabricație germană.

O dată cu ruperea Pactului de Neagresiune și invadarea U.R.S.S. de vatre armata germană, Rusia devine aliata Marii Britanii, și mai târziu a S.U.A.

Dictatorul Stalin devine „unchiul Joe”, aliații inchinzand ochii la regimul sau criminal. Este adevărat că frontul de est a ținut ocupate circa 70% din trupele germane, pe parcursul războiului. Cu enorme sacrificii umane, și consistent ajutor economic american, rușii au putut ține piept Germaniei cu succes.

Totuși, au existat întrebări din partea liderului guvernului polonez în exil, generalul Sikorski, în legătură cu situația prizonierilor luați de ruși la începutul războiului.

Rusia a răspuns că cei care nu au fost eliberați deja, cu siguranță au actele încurcate în hățișul birocrației. S-a ajuns până la momentul în care, la întrebările tot mai insistente ale polonezilor, Rusia să întrerupă relațiile diplomatice cu guvernul generalului Sikorski.

Katyn, prilej de propagandă pentru dr. Goebbels

Între timp, germanii au auzit de gropile comune de la Katyn, și au decis să investigheze situația. Într-un final, în martie-aprilie 1943 au fost descoperite miile de cadavre.

Majoritatea polonezilor purtau asupra lor, în momentul execuției, documentele de identificare, astfel că s-au putut cu ușurință recrea evenimentele. Ministrul propagandei german, Josef Goebbels a văzut în descoperire o oportunitate extraordinară. A transformat totul într-un spectacol de propagandă, menit să arate aliaților brutalitatea și cruzimea rușilor.

Martori și experți din mai toate țările aliate Germaniei au fost aduși pentru a certifica existența, dar mai ales originea cadavrelor. Germanii au creat Comisia pentru Katyn, în colaborare cu Crucea Roșie internațională, medici și experți prizonieri de război din tabăra aliată.

Goebbels știa că un asemenea masacru va șoca opinia publică britanică și Americană, sperând într-o ruptură a acestora față de Rusia. Nu a reușit acest lucru, Aliații având prea mare nevoie de imensul potențial uman al Armatei Roșii.

De menționat că, la momentul respectiv, crimele din lagărele de concentrare germane erau încă necunoscute publicului larg.

Reacția rușilor a fost una de totală negare, aruncând vina pe propaganda germană, ba chiar afirmând că aceștia sunt autorii masacrului. Se poate ușor observă tiparul după care, zeci de ani mai târziu, mașina de propagandă a Kremlinului acuză Ucraina de înscenare în cazul execuțiilor de la Bucha.

În momentul în care rușii au recapturat din mâna germanilor regiunea Smolensk, NKVD-ul a trecut la o mușamalizare a probelor existente, precum și o eliminare a martorilor. La rândul lor au creat o comisie care a decis în unanimitate că trupele germane au executat prizonierii, în vara anului 1941.

Un aspect foarte ciudat a fost reprezentat de faptul că, la momentul execuției, soldații purtau echipamentul de iarnă, deși rușii au susținut că germanii au făcut crimele vara (sic!).

Deși toate dovezile au incriminat evident partea rusă de crimă, ba chiar se pare că premierul britanic Winston Churchill ar fi fost ferm convins de vinovăția rușilor, din nou a primat interesul menținerii alianței.

Membrii Comisiei germane pentru Katyn 1943 Foto: Imperial war museum

Reacții ulterioare și moștenirea istorică

După încheierea celui de-al doilea război mondial, la procesul de la Nuremberg, procurorul sovietic a insistat pentru acuzarea germanilor de aceste acuzații. Totuși, ar fi fost prea mult, chiar și pentru ipocrizia aliată. Solicitarea a fost respinsă, arătându-se că nu există dovezi care să ateste implicarea germanilor în masacru.

Din 1950 și până în anii 80 au fost făcute numeroase solicitări din partea polonezilor de redeschidere a anchetei. Toate aceste întrebări au rămas fără răspuns din partea regimului comunist polonez, care la vremea respectivă era un stat aflat sub umbrela comunistă.

Abia în 1989, rușii și-au recunoscut vină în privința acestui masacru, iar în 1991, Mihail Gorbaciov va plasa în mod direct crimele de la Katyn în spatele lui Stalin și a NKVD-ului. Ulterior, Boris Elțîn va autoriza declasificarea documentelor privind acest caz. Era însă mult prea târziu.

Toți cei implicați în omoruri erau cel mai probabil morți, astfel încât nimeni nu a fost judecat vreodată. O recunoaștere oficială din partea parlamentului rus, legată de acest caz, a venit abia în 2010.

Vinovați de multe alte crime de război, germanii nu au avut nici o implicare în acest caz, masacrul de Katyn reprezantand una din multele pete aflate pe onoarea armatei ruse.

• VIDEO Oficialii ucraineni au dus presa la o groapă comunădespre care Rusia spune că e „regizată” / Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional

Foto: https://www.dreamstime.com

Referințe:

– Victor Zaslavsky, Le massacre de Katyn

– James A. Tyner , War, Violence, and Population: Making the Body Count

– Engel, David Facing a holocaust: the Polish government-în-exile and the Jews, 1943–1945

– Witold Wasilewski, The Birth and Persistence of the Katyn

– Stéphane Courtois Livre noir du Communisme: crimes, terreur, répression