De ziua lui, Alex Leo Serban si-a cinstit prietenii cu Jacques Tati

Criticul de film Alex Leo Serban, care a implinit pe 28 iunie 50 de ani, si-a sarbatorit ziua de nastere cum altfel decat in campul muncii, intr-o sala de cinema. El si-a invitat prietenii la o proiectie privata gazduita de Sala “Elvira Popescu” a Institutului Francez. Filmul ales, “Mon oncle”, de Jacques Tati, nu e doar unul dintre filmele sale preferate, dar are aceeasi varsta cu el.

Sala a fost aproape plina, desi gazda se temea ca nu se va umple decat pe jumatate. Ada si Alexandru Solomon au venit cu baietelul lor cel mai mic, care a chicotit la toate fazele amuzante, semn ca Tati nu s-a depreciat si ca poate fi gustat la orice varsta.

Luminita Gheorghiu, Andrei Oisteanu, Corneliu Porumboiu, Maria Dinulescu, Maria Popistasu, Oana Giurgiu, Cosmin Bumbut, Tudor Giurgiu, Thomas Ciulei, Alexandra Gulea, Ioana Parvulescu, Alexandru Baciu, Razvan Mazilu, Ruxandra Balaci, Aurelia Mocanu, Hanno Hofer, Mihai Chirilov, Vlad Ivanov, Eugenia Voda, Andrei si Codruta Cretulescu, Adina Pintilie, Adrian Sitaru, Paul Negoescu, Magda Mihailescu, Razvan Penescu, Viorica Bucur s-au numarat printre cei care au acceptat inedita invitatie de a vedea un film si de a ciocni o cupa de sampanie sub corturile din curtea Institutului Francez, sub o ploaie comandata parca si ea pentru atmosfera, la fel cu curcubeele care precedasera proiectia.

Ca sa aiba o proiectie cat mai buna, Alex Leo Serban a comandat o copie a filmului special din Franta, pe pelicula. „Dar de ce trebuie pelicula? Am eu un DVD acasa”, se pare ca ar fi spus proiectionistul:))

Instalat la intrarea in sala, Alex Leo Serban isi asteapta invitatii. „Of, nu trebuia sa-mi aduceti cadouri”, spune. Dar masa din dreapta lui se tot incarca.

Floarea soarelui cu tija kilometrica, tot felul de lucrusoare legate de Marilyn Monroe (preferata sa), carti, un tablou, ciocolata, tenisi albastru cu alb, trabucuri, pana si branza:))

De unde vine popularitatea lui Alex Leo Serban? Din faptul ca stie o gramada de lucruri despre cinema, dar nu vorbeste despre ele ca de la inaltimea Academiei Romane.

Din faptul ca a demonstrat ca poti fi intelectual renuntand la morga si ca poti fi dandy fara sa te fortezi.

Pentru ca a aratat ca, asa cum cinematograful e o arta populara, si criticul de film poate fi popular daca isi adapteaza discursul in functie de mediu si-i vorbeste fiecarui spectator pe limba lui.

Zicala cu tineretea care nu tine cont de varsta li se aplica si criticului roman, si filmului lui Tati. „Mon oncle” are o prospetime dincolo de varsta si pare unul dintre putinele filme in stare sa lege oamenii intre ei la o proiectie.

Mai trebuie spus ca dintre toti spectatorii cel mai tare a ras tot Alex Leo Serban?