Decizie importanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene Fiscul are dreptul  sa solicite unor persoane fizice plata TVA  pe tranzactii imobiliare, insa vanzatorii au dreptul de deducere a taxei

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a a dat astazi publicitatii hotararea pronuntata in cauza Salomie-Oltean, stabilind ca statul poate solicita TVA unor persoane fizice pentru tranzactii imobiliare, insa vanzatorii au dreptul de deducere a taxei. In Romania exista mii de litigii cu persoane fizice care au realizat tranzactii imobiliare carora fiscul le-a cerut incepand cu 2009 plata TVA retroactiv, insa acestia au contestat masura in instanta pe motiv ca erau scutiti prin lege. Decizia CJUE transeaza practic aceste litigii in favoarea statului, fiind vorba de o hotarare cu caracter obligatoriu pentru toate instantele care au pe rol cauze similare.

Aceasta cerere de decizie preliminara, se arata in hotararea CJUE, a fost formulata in cadrul unui litigiu intre domnii Salomie si Oltean, pe de o parte, si Directia Generala a Finantelor Publice Cluj (denumita in continuare „administratia fiscala”), pe de alta parte, privind aplicarea taxei pe valoarea adaugata (TVA) unor vanzari de bunuri imobile realizate in cursul anului 2009.

Speta pe scurt

In cursul anului 2007, domnii Salomie si Oltean s-au asociat cu alte cinci persoane fizice pentru a realiza un proiect de constructie si de vanzare a patru imobile in Romania. Aceasta asociere nu avea personalitate juridica si nu a fost declarata sau inregistrata ca impozabila in scopuri de TVA.

In anii 2008 si 2009, din cele 132 de apartamente, construite pe terenul care apartine patrimoniului privat al uneia dintre aceste persoane, au fost vandute 122, pentru o valoare totala de 10 902 275 lei (RON), precum si 23 de locuri de parcare, fara ca aceste vanzari sa fi fost supuse TVA-ului.

In cursul anului 2010, in urma unei inspectii efectuate de administratia fiscala, aceasta a considerat ca operatiunile mentionate constituie o activitate economica cu caracter de continuitate si ca, in consecinta, ar fi trebuit sa fie supuse TVA-ului de la 1 octombrie 2008 deoarece, incepand din luna august 2008, cifra de afaceri rezultata din ele a depasit pragul de 35 000 de euro, sub care activitatile economice sunt scutite de TVA in Romania.

In consecinta, administratia fiscala a solicitat plata TVA-ului datorat pentru tranzactiile realizate in cursul anului 2009, precum si majorari de intarziere si a emis in acest scop mai multe decizii de impunere.

Reiese de asemenea din decizia de trimitere ca vanzarile de bunuri imobile realizate in cursul anilor 2008 si 2009 au facut obiectul impozitului pe „transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal”, prevazut la articolul 771 din Codul fiscal.

Domnii Salomie si Oltean au sesizat Tribunalul Cluj cu o cerere de anulare in parte a acestor decizii de impunere, care a respins actiunile mentionate ca nefondate.

Sesizata cu recurs, Curtea de Apel Cluj ridica problema conformitatii cu principiul securitatii juridice a deciziilor de impunere emise de administratia fiscala, din moment ce, pe de o parte, legislatia romana nu ar fi stabilit normele de aplicare a dispozitiilor privind aplicarea TVA-ului in cazul tranzactiilor imobiliare decat incepand de la 1 ianuarie 2010 si, pe de alta parte, practica administratiei fiscale ar fi constat mai degraba, pana la acea data, in nesupunerea unor astfel de tranzactii TVA-ului. In plus, aceasta administratie ar fi avut la dispozitie informatii suficiente pentru a constata existenta calitatii de persoane impozabile a domnilor Salomie si Oltean inca din anul 2008, intrucat avea cunostinta despre existenta vanzarilor pe care acestia le-au realizat, fie si numai ca urmare a impozitarii acestor operatiuni in temeiul articolului 771 din Codul fiscal.

Ce a decis Curtea, raspunzand intrebarilor Curtii de Aplel Cluj

„Principiile securitatii juridice si protectiei increderii legitime nu se opun, in imprejurari precum cele din litigiul principal, ca o administratie fiscala nationala sa decida, in urma unui control fiscal, sa supuna anumite operatiuni taxei pe valoarea adaugata si sa impuna plata unor majorari, cu conditia ca aceasta decizie sa se intemeieze pe reguli clare si precise, iar practica acestei administratii sa nu fi fost de natura sa creeze in perceptia unui operator economic prudent si avizat o incredere rezonabila in neaplicarea acestei taxe unor astfel de operatiuni, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere. Majorarile aplicate in astfel de imprejurari trebuie sa respecte principiul proportionalitatii.

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata se opune, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, unei reglementari nationale in temeiul careia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata datorate sau achitate in amonte pentru bunuri si servicii utilizate in cadrul operatiunilor taxate ii este refuzat persoanei impozabile, care trebuie in schimb sa achite taxa pe care ar fi trebuit sa o perceapa, pentru simplul motiv ca nu era inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata atunci cand a efectuat aceste operatiuni, si aceasta atat timp cat nu este inregistrata in mod legal in scopuri de taxa pe valoarea adaugata si nu a fost depus decontul taxei datorate.”

(Vezi aici Hotararea CJUE in varianta integrala)

Background

Plata TVA -ul pentru tranzactiile imobiliare efectuate de persoane fizice este obligatorie in Romania din 2014, insa in 2007 a fost introdusa o scutire in vanzarilor din patrimoniu personal. Altfel spus, o persoana care-si videa o casa sau o mostenire era scutita de plata TVA. Problema e ca aceasta prevedere a fost utilizata de opratorii economici pentru a eluda plata taxei.

Astfel, sute de firme au incetat activitatea si au transferat vanzarile pe persoane fizice. ANAF a avut primele indicii aabia in 2009, cand notarii au raportat ca pe in numele unor persoane fizice se fac zeci sau sute de tranzactii imobiliare fara plata TVA. Unul din cazurile celebre este cel al primarului sectorului trei, Robert Negoita. ANAF a stabilit in 2011 ca Negoita datoreaza bugetului de stat suma de 120 milioane de lei (aproximativ 28 milioane de euro), reprezentand TVA aferenta tranzactiilor imobiliare derulate in perioada 2006-2008 si penalitati.

Cei mai multi vanzatori aflati in situatia lui Negoita au deschis litigii cu statul, motivand in esenta faptul ca statul a aceptat intr-o prima faza ca sunt tranzactii private, incasand impozitul pe venit, pentru ca dupa cativa ani acelasi stat, prin ANAF, sa le calculeze retroactiv plata TVA. Aceste litigii sunt ca si transate prin decizia CJUE, care are caracter obligatoriu, se aplica retroactiv si erga omnes (adica tuturor, intante, administratie).