Ilie Bolojan a acuzat risipa comisă de statul român în legătură cu o afacere a unei companii americane în România. „Dacă România era nemulțumită de acest proiect, acest lucru trebuia comunicat părții americane în cu totul și cu totul alți termeni”, a spus, într-un dialog cu HotNews, ambasadorul român la Washington, Andrei Muraru.
Pe de altă parte, Muraru recunoaște că inițial compania americană a propus ceva, iar apoi: „Ne spuneau că ei sunt un furnizor de tehnologie și noi suntem un cumpărător. Nu așa au stat discuțiile”.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.
România a investit până acum pentru mini-reactoarele nucleare de la Doicești peste 240 de milioane de euro, prin compania publică Nuclearelectrica, conform datelor obținute de HotNews de la Ministerul Energiei, acționarul principal al Nuclearelectrica.
Proiectul costă peste 6 miliarde de euro
Proiectul de a face mini-reactoare nucleare cu o tehnologie nouă este unul derulat între firma americană NuScale și Nuclearelectrica.
Inițial, proiectul era evaluat la 2-3 miliarde de euro. Dar s-a scumpit și, ca să fie funcțional, proiectul costă 6-7 miliarde de euro, conform estimărilor oficialilor români, fiind vorba de o tehnologie inovativă.
Bolojan l-a încadrat la „găuri negre”
Din cei 240 de milioane de euro deja cheltuiți de partenerul român Nuclearelectrica, 24 de milioane de euro reprezintă prețul terenului. Restul banilor au fost plătiți, majoritar, pe studii. Directorul Cosmin Ghiță de la Nuclearelectrica a admis că statul a plătit mult mai mult decât partenerul privat în derularea financiară de până acum.
Premierul Ilie Bolojan a declarat public că a informat ambasada SUA despre starea investiției și a încadrat afacerea la capitolul „găuri negre”. Bolojan a spus, într-un interviu la HotNews, că statul român va rămâne cu „un teren și niște hârtii” din această afacere, pe care a pus-o pe lista afacerilor unde se petrece „jefuirea bugetului cetățenilor români”.
Ambasadorul crede altceva
Într-un interviu pentru publicul HotNews, ambasadorul român la Washington, Andrei Muraru, recunoaște că proiectul a avut de la început probleme, dar susține că felul în care premierul Ilie Bolojan a procedat a atras critici în Statele Unite.
Ambasadorul României în SUA, Andrei Muraru (Foto: Inquam Photos / Eduard Vînătoru)
Muraru semnalează „rezistența companiei americane de a transfera tehnologie”, însă spune că proiectul de la Doicești nu trebuie abandonat pentru este unul strategic. „Faptul că există un raport al Corpului de Control al Primului Ministru nu schimbă datele problemei și eu sper ca acest proiect să continue într-o altă formă, pentru că România este într-o poziție privilegiată”, spune ambasadorul nostru în SUA.
Andrei Muraru: „Inabil din punctul meu de vedere”
HotNews: Proiectul SMR-urilor de la Doicești a fost parafat de foștii președinții Iohannis și Biden, iar acum premierul Bolojan spune că s-a cheltuit aproape un sfert de miliard de dolari doar pe hârtii. Cum s-au primit aceste declarații în SUA? Andrei Muraru: Foarte prost. Și au fost făcute inabil din punctul meu de vedere. Dacă România era nemulțumită de acest proiect, acest lucru trebuia comunicat părții americane în cu totul și cu totul alți termeni. În primul rând, în termeni tehnici.
Partea americană nu este Guvernul Statelor Unite, este o companie americană, o companie privată, care sigur a fost susținută de Departamentul de Stat. Dar modul în care compania de stat Nuclearelectrica a negociat acest acord este rezultatul deciziilor politice pe care le-a luat România.
Eu cunosc toată această istorie de la bun început. Acest acord cu NuScale s-a semnat în 2019. Marea problemă pe care am identificat-o de la început a fost refuzul părții americane de a transfera tehnologie părții române și de a construi un joint venture pentru ca această tehnologie să fie operată în regiune.
„Compania NuScale a fost prima companie din Statele Unite”
Deci, România a luat atunci o decizie de a construi această facilitate de reactoare modulare mici, care era foarte scumpă și foarte nouă la vremea respectivă. Compania NuScale a fost prima companie din Statele Unite care a reușit să treacă de filtrul Comisiei Federale de activități nucleare din Statele Unite deci să primească o certificare. O tehnologie foarte scumpă, dar o tehnologie foarte sigură.
Inițial, acest proiect era evaluat la 2-3 miliarde de dolari. Evaluarea a crescut pe măsură ce pandemia a deraiat toate lanțurile de aprovizionare și așa am ajuns, de fapt, la niște costuri de 6-7-8 miliarde de dolari.
Ce spune că „nu a făcut Nuclearelectrica”
A existat, cred, o inabilitate de a negocia cu această companie, pentru că de la bun început trebuia să fie clarificată această chestiune.
Atâta timp cât compania poloneză Orlen, care înglobează toate companiile din energie din Polonia, a reușit să facă un joint venture împreună cu General Electric, Hitachi din Statele Unite și să aibă exclusivitate pe 9 țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, așa trebuia să facă și Nuclearelectrica de la bun început, ceea ce nu a făcut.
Și cred că acela a fost călcâiul lui Ahile. Vina ar trebui să fie partajată, dacă există o vină, dar repet, modul în care s-a denunțat această investiție a fost total inabil.
„Sper ca acest proiect să continue într-o altă formă”
Faptul că există un raport al Corpului de Control al Primului Ministru nu schimbă datele problemei și eu sper ca acest proiect să continue într-o altă formă, pentru că România este într-o poziție privilegiată.
„Foarte înfierbântat din punctul de vedere al premierului”
Polonia nu are nicio centrală nuclear-electrică și se pregătește să construiască SMR-ul, în timp ce România are o tradiție de peste 25 de ani, are specialiști foarte buni și era pregătită să facă acest lucru, să opereze aceste reactoare modulare mici în regiune și în România.
Deci lucrurile au fost tratate, cred foarte înfierbântat din punctul de vedere al premierului și cred că trebuiau mult mai multe nuanțe și mai mult calm în această direcție, pentru că acela era un proiect strategic.
Noi am știut de la bun început că era greu bancabil și destul riscant, pentru că era first of its kind, nu exista asemenea proiect, dar era un proiect strategic.
România investea 3 miliarde de dolari, pentru că era prima țară care făcea asta, avea o proiecție regională și ar fi adus plus valoare și prosperitate, tocmai pentru că ar fi fost construit în parteneriat cu compania americană în NuScale, ar fi trebuit construit și în alte locuri din regiune.
„Compania ne spunea că ei sunt un furnizor de tehnologie și noi suntem un cumpărător. Nu așa au stat discuțiile”
Or, în 5 ani eu am văzut rezistența companiei americane de a transfera această tehnologie, am văzut inabilitatea Departamentului Energiei din Statele Unite și a Departamentului de Stat de a convinge această companie să lucreze cu România în alti termeni și am văzut și inabilitatea companiei românești Nuclearelectrica, a companiei de stat, de a regla această problemă de la bun început, a operatorului de tehnologie și a posibilității de a extinde această cooperare în regiune.
Oricum, de multe ori când ne-am întâlnit compania americană ne spuneau că ei sunt un furnizor de tehnologie și noi suntem un cumpărător. Or, lucrurile nu au stat așa la început. Discuția a fost cu tot alta.
„N-am încercat să cumpărăm bunăvoința SUA”
– Au fost voci care au spus că acest contract este un nou Bechtel. România a încercat să cumpere bunăvoința SUA cu acest contract? – Nu, nici vorbă. N-am încercat să cumpărăm bunăvoința SUA. Statele Unite au făcut multe alte memorandumuri de înțelegere.
Westinghouse a făcut cu Polonia inițial, cred că Ungaria, Cehia și Bulgaria au semnat memorandumuri.
Noi am fost foarte harnici și am avansat în acest proiect și cred că, așa cum v-am spus, problema inițială nu a fost rezolvată. Și acolo văd un deficit de încredere care s-a accentuat.
Nu știu cum poate continua acest proiect. În mod evident un nou guvern trebuie să ia o decizie.
– Deci nu trebuie abandonat, spuneți dumneavoastră. – Nu, sub nicio formă nu cred că acest proiect trebuie abandonat. Dacă România decide să schimbe furnizorul de tehnologie, putem să discutăm cu alte companii americane. Sigur, asta înseamnă alți bani.
Poate și aici ar fi trebuit să fi avut niște variante de la bun început, ca să creăm o alternativă, dar cred că acest proiect nu trebuie să-l abandonăm.
