Deschideti Dosarul „Dunarea”! (de Calin Hera)

O parere despre fluviu, fara metafore si abureli. Nu demult, Emil Constantinescu spunea ca a castigat alegerile, dar nu si puterea. Parafrazand, jumatatea de Romanie pe care Basescu si Alianta n-au castigat-o in noiembrie-decembrie 2004 se afla fix in lunca Dunarii. Acolo unde, in timpul constructiei socialismului, sute de mii de hectare de pamant erau „redate” agriculturii.

Si unde, pentru ca nu prea avea cine sa faca cereri de retrocedare, au aparut afaceri interesante cu crescatorii de peste, fabricute, case de vacanta.

Pana ieri, se cunosteau doua cazuri in care protejarea micilor afaceri ale unor personaje bine proptite politic au stat la baza unor mari tragedii.

Ca sa nu i se faca helesteul una cu viitura, o doamna consilier judetean PSD din Dolj a tras toate sforile posibile astfel incat deversarea controlata a Dunarii, recomandata de specialisti ca solutie pentru salvarea catorva sate, sa fie amanata cam pana dupa pastele cailor.

Intre timp, fluviul a preferat varianta necontrolata si a spart digul pe acolo pe unde era mai prost facut sau mai mult gaurit de galeriile rozatoarelor (presupun specialistii).

Pana ieri, mai multe sate erau sub ape si vreo sapte mii de oameni capatasera statut de sinistrati, fiind exilati de viitura spre zone mai sigure.

Un alt loc in care ar fi trebuit sa fie trimisa o parte din debitul Dunarii, zona Chirnogi-Greaca din judetul Calarasi, „a scapat” pentru ca s-a raportat la centru ca zona ar fi locuita. Mesajul complet era insa urmatorul: zona e locuita, dar nu de oameni, ci de afacerile unui personaj care a cotizat puternic la PSD.

Sutele de milioane de metri cubi de apa care ar fi urmat sa reduca un pic debitul Dunarii au lovit, astfel, mai la vale. Din cate imi dau eu seama, cei care au transmis mesajul mincinos au o mare problema. In cel mai bun caz, avem de-a face cu o naivitate iresponsabila.

As fi curios sa vad o simulare pe calculator.

Ce-ar fi fost daca ar fi avut loc deversarile controlate stabilite de specialisti? Si-ar fi putut petrece Pastele acasa oltenii care nu mai au acum decat ceea ce au apucat sa urce in carute? Dar daca lacul secat de la Portile de Fier, despre care „Evenimentul zilei” a scris ieri, ar fi fost umplut cu apa si s-ar fi incercat regularizarea debitului inca de la intrarea in tara?

Nu stiu daca autoritatile au gestionat rau sau bine situatia. Pana aseara, desi erau acoperite de apa zeci de mii de hectare de teren, intre care si cateva sate, si fusesera evacuati sapte mii de oameni, nu se inregistra nicio victima. Macar pentru atat si merita o bila alba.

Drumul pana la esec total poate fi insa foarte bine pavat cu bile albe.

Dar e nevoie de mai mult, macar pentru viitor. Cazurile descrise mai sus par numai bune pentru a deschide un dosar „Dunarea”. Altfel, ar insemna doar deturnarea atentiei catre niste acari Paun, e drept, destul de avuti, cu scopul de a ascunde incompetente. Chiar, mai stiti ceva despre dosarele digurilor pesediste pe care a fost data vina la inundatiile de anul trecut?

Revenind la Romania din lunca Dunarii, trebuie observat ca fluviul isi ia inapoi ceea ce-i apartine fara chichite birocratice. Nici n-ar mai fi nevoie de declaratii de cooperare sau de recomandari ale organizatiilor internationale. Fluviul trebuie lasat sa rasufle, sa aiba unde sa-si trimita surplusul de debit atunci cand apele sunt umflate. Cel putin, asa spun cei care se pricep.

Prapadul din ultimele zile e inca o dovada ca dezastrele naturale sunt posibile daca oamenii pun si ei, un pic, umarul. Nici comunistii lui Dej si Ceausescu n-au castigat pariul cu Dunarea, desi au facut canal, Porti de Fier si „redari” agricole. N-au cum sa-l castige nici micile afaceri ale marilor tragedii. Marele Lac Oltenesc e o dovada dureroasa.