Despre anti-coruptie si despre behaitoarea prostie a unui Garcea controlor din Ministerul de Interne

Intamplator, mi-au sarit in ochi doua articole pe teme anticoruptie, din Judetul Constanta, simptomatice pentru putredul sistem al complicitatii, pentru slinoasa mlastina morala in care se zbat o buna parte a institutiilor statului. Din nefericire, articolele sunt simptomatice si pentru modul in care orice om cinstit care indrazneste sa spuna ceva, sa sesizeze un fapt de coruptie – este automat casapit prompt si duios, sa se invete minte, lovit fiind cu pulane procedurale peste ochi, aplicate cu sete si sadism, in mod repetat. (Vezi aici si aici )

Povestea care pare extrasa dintr-un Orwell mioritic incepe cu un om cinstit care, probabil, satul de coruptia din jur, reclama un coleg dintr-o unitate medicala a Ministerului de Interne Constanta (dl Florin Anghel ) – sustinand ca acesta prescrie retete false. Ai fi putut crede ca taman in ziua in care a iesit in public stirea ca anul trecut in Romania au fost cheltuite 769.000 de lei pentru pilule consumate in acte de morti veseli (sau spitalizati pentru care statul a mai platit un rand de medicamente) – vezi stirea – niste sefuleti din MAI ar fi putut, scarpinandu-se in ceafa, sa inteleaga, dupa ce au primit reclamatia, ca problema este importanta. De altfel, temeinicia sesizarii este data si de faptul ca procurorii intocmesc anumite acte premergatoare pentru a documenta acest caz.

Sa incadram putin peisajul. Ministerul de Interne, pentru memorie este acel minister care a fost condus de Ministrul Cristian David – el insusi victima unui furt de carduri si valori din autoturismul propriu. Nu stiu daca acest caz s-a solutionat. Ministerul este cel in care un secretar de stat (Fatuloiu), sef peste toate structurile de ordine publica, a fost prins cu o spaga de 150.000 de euro, parte dintr-o suma care ar fi trebuit sa ajunga la 1 milion de euro. Apoi, ca sa vezi chestie, a reclamat mituitorul, omul de afaceri Catalin Chelu, simtind probabil ca “e groasa”. Chelu avea 48 de dosare penale pe rol. Apoi, dupa tulburatoarea confesiune publica a secretarului de stat ca a fost “tradat de niste ofiteri de la Economic” si dupa demisia rasunatoare din functie, in urma unui scandal public monstru, s-au gasit niste milostivi oameni din sistem care sa considere ca dl Fatuloiu ar trebui trimis…unde credeti? La Roma, pentru a intari relatiile de cooperare europene ca atasat la Roma. Intr-un fel tara a fost bine aleasa, pentru ca Italia este patria Caracatitei –insa probabil ca detasarea ar fi fost bine sa fie facuta in Sicilia. Domnul Fatuloiu a fost recent rechemat la post si toata lumea se asteapta la o continuare rodnica si spornica a activitatii din minister, probabil, nu e asa, pe o functie de conducere. Fraierii (adica noi) am uitat scandalul,batista s-a pus pe tambal. In fine, acelasi minister este cel in care Directie Generala Anticoruptie a a avut un director doar cateva luni – apoi domnul director Santion, care incepuse curatenia promitator, a reclamat presiuni si si-a dat demisia intr-un scandal acum uitat – vezi articol

Revenim la faptele de la Constanta. Concluzia halucinanta a Corpului de Control al MAI: “Pana la finalizarea anchetei penale, la nivelul ministerului nu pot fi luate alte masuri”. Pentru oricine stie cat de cat ce presupune o procedura administrativa prostia pura, behaitoare a acestei afirmatii sare in ochi si daca te uiti la ea de pe Luna, Marte sau Jupiter. Nici nu stiu unde sa incep. In primul rand, Corpul de Control al MAI-ului, cu ordin de serviciu semnat de Ministru sau un secretar de stat are rolul de a investiga in primul rand situatia de fapt. Acest lucru ar fi presupus ca domnul Garcea controlor sa ia la purecat toate retetele scrise in ultima perioada de dl Florin Anghel, avand in vedere sesizarea. In al doilea rand, ar fi putut sa verifice incrucisat cu baza de date de la Evidenta populatiei, pentru a se descoperi daca, intr-adevar, CNP-urile ce codificau retetele sunt valide sau nu. Adica, daca frauda se verifica sau nu. In al treilea rand, ar fi putut trimite concluziile unui astfel de raport pentru “valorificare de catre organele penale”, pentru a folosi limbajul birocratic. In al patrulea rand, ar fi putut cerceta alte cazuri asemanatoare, prin sondaj, pentru a evidentia o practica, daca ea exista. In al cincilea rand, ar fi putut verifica mecanismele interne de audit pentru a vedea in ce masura procedurile interne previn sistematic astfel de fapte si a propune eventual masuri pentru imbunatatirea lor. In fine, Garcea controlorul ar fi putut vedea in ce masura se pot lua masuri pe linie administrativa si ar fi putut colecta note explicative de la cei implicati. Chiar pentru aceeasi fapta, de pilda, Parchetul te judeca de exemplu pentru deturnare de fonduri si fals in inscrisuri, dar administrativ poti fi judecat pentru proasta gestiune a evidentei retetelor, de pilda, pentru neintocmirea registrului, pentru neglijenta in serviciu sau prejudicierea unitatii administrative. Doar in clipa in care cercetarea penala este pornita pe un anume subiect, atunci ancheta administrativa sta suspendata, insa ea se poate continua pe toate elementele conexe, cum am explicat.

Radu Stroe este un om cu care am lucrat direct si pentru care am un mare respect – meticulos, corect si redutabil in materie de procedura. Sunt convins ca va lua masuri si nu va semna un astfel de raport facut in dorul lelii. Sunt convins ca daca situatia ii va fi prezentata si cu jumatate de adevar, va putea sa reconstitutie ceea ce trebuie facut pentru indreptarea situatiei si pentru a da un semnal de normalitate. Si sunt convins ca va pune piciorul in prag, cum a facut-o si in alte situatii, cu seful Jandarmeriei Bucuresti, de pilda.

Insa tarasenia nu se opreste aici; in cel mai pur stil stalinist, cel care a facut o reclamatie devine el insusi anchetat si marginalizat. Mai inainte se descopera in 2012 o greseala din 1998- bietul om cica fusese gresit incadrat, cu 14 ani in urma! Va pierde la salariu si la pensie, probabil. Apoi, este pus la dispozitia unitatii si ajunge “pe mana” celui pe care l-a reclamat, intr-o logica perfecta, MAI– style. Pai daca a fost incadrat gresit de ce nu s-a declansat o ancheta la nivel de minister cu privire la toate numirile gresite si de ce nu au fost beliti in public fostii secretari de stat, directori generali, chestori si alti militieni care au semnat ca primarii numirile respective? De ce nu au fost luati aceste organe, ca nu pot sa le spun altfel pe sus si agatate eventual in cuier? Cred ca este destul de stravezie chestiunea – celui care a reclamat un fapt de coruptie, in Republica Constanta, i se pune pumnul in gura si e la un pas de a fi dat afara din serviciu. Nu vorbesc de faptul ca in Republica Constanta nu s-a citit o intreaga lege, cea cu avertizorul de integritate, aplicabila aici, in care reclamantul ar fi trebuit sa primeasca protectia legii in mod automat, dupa ce a facut sesizarea. Eu il sfatuiesc, in contiuare, pe domnul in cauza, daca citeste cumva aceste ganduri, sa invoce prevederile legii, in folosul situatiei in care se afla.

Omul este sicanat apoi suplimentar de catre reprezentantii ministerului. Nu primeste acces la fisa de personal – un abuz in serviciu in opinia mea, pentru care sfatuiesc calduros trantirea unei plangeri penale zdravene, care sa vina ca o lopata in dinti cadristului Garcea II care a facut tarasenia.Nu i se spune daca sesizarea a fost inaintata la parchet. I se propune mutarea in alta unitate MAI. Mai se da si un comunicat de presa oficial peste ochi. Velociraptorii sistemului, cu alte cuvinte, isi umfla platosa osificata, strivesc sub bocanc, precum un gandac de bucatarie, un om cinstit, iar apoi prostesc in fata intreaga societate cu comunicate de presa aiuritoare si sforaitoare, cum ca nu pot face nimic. Cu alte cuvinte, nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro