Despre dreapta intelectuala romaneasca

Citesc unul dintre cele mai bizare comentarii privitoare la discursul public in Romania. Mi s-a atras atentia asupra lui mai de multa vreme. Il citesc abia acum. E scris pentru Deutsche Welle (aici) de colegul si amicul meu, Horatiu Pepine. In mare, ideile sunt urmatoarele:

• Discursul stângii din România este preponderent unul de sursă intelectuală, în timp ce dreapta se nutreşte dintr-o experienţă socială elementară şi abruptă.
• Intelectualii dreptei par să-şi fi epuizat mesajul în combaterea totalitarismului comunist şi nu par să bage de seamă că vechiul clivaj comunist/anticomunist nu mai are nici o relevanţă.
• In România, intelectualii se declară, îndeobşte, de dreapta (…) dar (…) figurile de prim rang nu vorbesc despre politică decât în mod accidental, că nu fac ideologie socială şi … preferă să adopte postura unor moralişti, aşa cum fac bunăoară Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu într-o emisiune de televiziune.
• Destui alţi publicişti „de dreapta” practică mai curând un soi de critică de moravuri şi n-au deloc vocaţia ideilor politice, preferând diatriba literară împotriva inamicilor personali.
• Din partea stângii, vorbesc despre sărăcie în spaţiul public din România oameni ca filosoful maghiar originar Transilvania, G. M. Tamas, antropologul francez Claude Karnooh, … şi mai tinerii lor discipoli … Iar din partea dreptei au rămas să vobească preşedintele Traian Băsescu, miniştri Elena Udrea, Ioan Botiş şamd. Constrastul este evident.
• De aceea, discursul despre societate şi despre politică, în sens larg, este mai intelectual şi mai rafinat la stânga decât la dreapta, care preferă să lase tema sărăciei şi a conflictelor sociale în zona lucrurilor nespuse şi asumate implicit. Stânga este în schimb explicită, analitică şi investigatoare.

In mod normal, o asemenea serie de afirmatii ar trebui lasata acolo unde ii este locul. Sub sau, ma rog, deasupra, dincolo, de orice critica. Afirmatiile in cauza transcend logica si evidenta empirica, prin urmare se afla dincolo de granita ce desparte ceea ce e criticabil, analizabil, discutabil de ceea ce nu este. Se afla, altfel spus, de partea celalta a granitei dintre realitate si universul paralel in care G. M. Tamas si Claude Karnooh se exercita explicit, analitic şi investigator in spatiul intelectual romanesc iar Basescu si Botis nu prididesc sa le faca fata in Dilema, Revista 22 si Contributors cu articole rudimentare ce prefera diatriba literara.

Totusi Horatiu Pepine este un amic, un tip inteligent. Merita o reactie. De dragul autorului, si in ideea ca daca pe Horatiu il strabat sentimentele de mai sus, probabil mai sunt si altii care sunt strabatuti de emotii similare, ne simtim obligati sa spunem cateva cuvinte.

Care idei, care discurs?

E posibil ca G. M. Tamas si Claude Karnooh sa fie progenitorii unor idei explicite, analitice şi investigatoare. Dar asta trebuie dovedit nu doar afirmat. Personal nu l-am citit pe Claude Karnooh. Cu ani in urma am mers o data la o bere cu domnia sa. Mi s-a parut un tip haios, de intelectual roman, de-al nostru, din popor. Dar asta, desigur, e o baza insuficienta pentru a ma pronunta cu privire la ideile sale, idei cu care nu m-am intalnit in dezbaterea publica romaneasca.

Pe de alta parte, am citit din cand in cand epistolele si enciclicele cu care d-l Tamas prea-fericeste regulat intelectualii romani. Pe aceasta baza pot spune urmatoarele:

• Mi-e neclar ce vrea d-l Tamas de la lume si de la viata si de ce ii casuna regulat pe bietul intelectual roman, care, intre noi fie vorba, n-are nicio treaba cu d-l Tamas si framantarile sale metafizico-politico-existentiale. De ce nu ii casuna de exemplu pe bulgari? Cum se face ca ai bulgarilor scapa mereu si ai nostri nu?!
• Mi-e neclar care este scopul si durata vizitei domnului Tamas pe taramul stangismului. Stim ca se afla intr-un periplu existential-intelectual care il duce mereu si mereu spre noi si noi orizonturi si trairi ideologice. Intelegem deviza: “Azi aici maine n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut, azi marxist, maine pucist, poimaine liberalist iar la anu , socialist: activist ecologist, democrat si pacifist! Ura, la anu si la multi ani“. Dar care e logica la toate astea si cum isi alege d-lui locul si durata popasurilor doctrinar-existentiale, ramane un mister pentru autorul de fata.
• In sfarsit, mi-e neclar ce rau i-au facut d-lui Tamas stiintele politice si cele economice. De ce nu le lasa nici macar de mila, macar din cand in cand, sa aiba si ele ultimul cuvant. Admir determinarea cu care domnia sa aduna punct dupa punct in confruntarile cu economia, in deplasare. Ca sa nu mai vorbim de dibacia verboasa cu care infrange pagina dupa pagina, paragraf dupa paragraf stiintele politice. (Aparent pe teren propriu desi eu as zice ca meciurile au loc tot in deplasare.) Dar din nou, imi scapa ratiunea si resorturile acestei atitudini.

Pe scurt, asta sunt: nu pot identifica nimic interesant, relevant sau macar serios in scrierile in cauza. Am mirari in fata demersului. Nu pot intelege. Dar pana la urma nu discutam aici problema scaderilor si limitelor intelectuale ale subsemnatului. Autorul de fata este pana la urma un modest publicist, lipsit de orizont, care face si el ce poate. Discutam idei si teorii ”explicite, analitice şi investigatoare”, discutam sofisticare intelectuala, discutam reale vocatii pentru idei politice.

Or, daca privim astfel problema, trebuie spus ca, cel putin pentru indivizi ca subsemnatul, mai putin rafinati intelectual, ar fi de mare folos daca d-l Pepine ar fi la randul sau mai explicit relativ la teoriile, ideile, tezele analitice si investigatoare in cauza. O lista cu idei, teorii, clar si succinct expuse ar fi deci de mare folos. Nu e nevoie sa fie prezentat tot evantaiul, de la A la B. Chiar si o mica parte a acestuia, data fiind bogatia lui, ar fi mai mult decat suficienta. Am sti si noi despre ce e vorba. Asa progreseaza dezbaterea publica.

Intre timp, pana cand cineva care are patrunderea in a identifica aceste idei si bunavointa de a ne li prezenta intr-o forma accesibila mintilor noastre inguste, se indura sa ne lumineze, sa continuam cu un al doilea set de observatii. De data asta relativ la ideile dreptei.

Un inventar sumar

Sa ne uitam in jur la dezbaterea publica. Sa vedem daca intr-adevar avem o asa de acuta lipsa de idei pe dreapta. Si ca sa nu complicam lucrurile, sa ne uitam doar la perioada recenta, ultimii ani, uneori doar ultimele luni. Prezint mai jos ce am constatat la o prima si simpla strigare, fara prea mare efort:

1. Volumul scos de Cristi Patrasconiu la Humanitas, Repere intelectuale ale dreptei româneşti, e un excelent punct de plecare. Documentabil aici.Asa cum scrie un comentator avizat, ”Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia si prefata lui Valeriu Stoica au reusit sa dea o perspectiva de mozaic multicolor al opiniilor de centru si centru-dreapta existente in Romania intelectuala.” Sunt ceva idei in cartea asta care potate ar fi trebuit sa sara in ochiul cititorului informat. Oricum, sesizate sau nu, avem aici o lucrare unica. Nimic echivalent pe partea stanga.

2. Costul statului – proiect CADI si SoLib. Documentabil aici. Proiectul explica detaliat si la obiect de ce povara statului nostru nereformat cuprinde, pe lângă costul reprezentat de nivelul taxelor şi impozitelor, costul funcţionării aparatului administrativ, legislativ şi judecătoresc, şi costul efectelor sale – costul incertitudinii create de o fiscalitate aflată în permanentă schimbare şi costul administrativ al extragerii taxelor fiscale şi parafiscale. Se analizeaza intre altele: Costul impredictibilităţii fiscale; Costul taxelor; Costul îndatorării publice şi al deficitului bugetar; Costul intervenţiei statului în sistemul de prețuri; Costul barierelor impuse de stat la intrarea în piaţă; Costul controlului statului asupra sectoarelor publice samd.

Nimic echivalent pe partea stanga. Alin Fumurescu scria pe Contributors ca ar fi auzit ca se pregateste o replica de stanga dar momentan nu vad nici macar reactii imediate pe forumurile de discutii pe care au fost promovate analizele de mai sus…Tacerea este stanjenitoare.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro