Despre statul ”puternic” și statul ”slab” în perioada post-pandemie

Este deja clar pentru toată lumea că situația de urgență generată de răspândirea alarmantă a virusului SARS-COV-19 ar putea conduce, ulterior, la producerea unor schimbări, unele din ele destul de ample. O temere des întâlnită este că principalele instituții ale statului (guvern, administrația centrală și locală etc.), implicate activ în gestionarea situației de criză, ar putea continua să acționeze la fel și după ce această situație a fost depășită. Aceasta ar însemna că, atribuțiile sporite acordate prin lege, menite a asigura un nivel de eficiență crescut în situația de urgență, ar putea fi păstrate și după ce aceasta s-a încheiat. În astfel de condiții, deficitul de democrație, și așa destul de ridicat, ar putea să devină și mai pregnant. Astfel, de la efortul depus până acum de respectare a procedurilor, respectiv de conformare la o legislație oricum stufoasă, rigidă sau excesiv de detaliată, s-ar putea ajunge rapid, în perioada post-pandemie, la perpetuarea unui mod de a acționa discreționar, dar eficient, evitând sau pur și simplu ignorând procedurile până ieri obligatorii.

Temerile amintite se bazează pe presupunerea că într-un astfel de viitor post-pandemic alegerea guvernării ar putea fi, de fapt, între a continua efortul de respectare a unor proceduri prea stufoase, dar cu riscul de a scădea din eficiență, respectiv a elimina sau reface aceste proceduri, astfel încât eficiența acțiunilor să fie sporită, în ciuda unei creșteri inevitabile a deficitului de democrație.

Înainte de a vedea cât de consistentă este perspectiva acestei alegeri, se cuvine a detalia ceea ce se înțelege în acest text prin eficiență și proceduri.

În primul rând, dincolo de definițiile de manual care asociază acest termen cu o valoare pozitivă a raportului între un efort depus și câștigurile obținute, eficiența, în termenii managementului public sau nu, este cu atât mai mare, cu cât ”distanța” între deciziile și rezultatele obținute este mai mică. Cu alte cuvinte, cu cât o anumită măsură este luată mai repede, cu un efort (resurse) mai mic, respectiv conduce mai bine la obținerea unor rezultate pozitive, cu atât acea măsură este considerată mai eficientă. Din această cauză, discursul despre eficiență va fi mereu preferat în orice tip de administrație, cu atât mai mult atunci când este vorba de politici publice sau, mai grav, ca în cazul de față, de o situație de urgență. Invocat neobosit de cetățeni în situații de normalitate, preferat de politicieni în majoritatea discursurilor electorale de la noi, sensul acestui termen pare să fie abandonat după confruntarea cu experiența concretă a exercitării puterii, respectiv a managementului administrației publice. Dovezile sunt nenumărate: imposibilitatea de a concedia funcționari publici ineficienți, eșecul de a atinge obiective cum ar fi finalizarea unor autostrăzi, rezolvarea problemei traficului, reducerea birocrației, reforma sistemului de sănătate etc.

Pe de altă parte,prin proceduri, cel puțin la nivelul administrației publice,putem înțelege orice tipuri sau consecințe ale unor reguli, legi, hotărâri sau directive a căror aplicare reprezintă o modalitate de standardizare a acțiunii, și a căror respectare este obligatorie. Procedurile sunt rigide, dar au avantajul, printre altele, că permit o evaluare obiectivă, ulterior implementării unei acțiuni. Acest avantaj ar putea fi esențial mai ales în cazul unor acțiuni publice. În categoria procedurilor, ușor de asociat cu exemplele amintite mai sus, intră, de exemplu, cele care se referă la angajarea personalului, realizarea achizițiilor publice, modalitatea de sancționare a personalului, modul de realizare a bugetului, precum și alte multe aspecte legate de organizarea și managementul atingerii obiectivelor concrete ale unei instituții publice guvernamentale. În această categorie intră și procedurile privind consultarea publică, proprii unei guvernări democratice.

Din punct de vedere managerial, toate aceste proceduri ar putea fi considerate piedici într-un efort de eficientizare a administrației publice. De exemplu, respectarea principiului democratic al separării politicului de administrație ar putea face ca disponibilizarea funcționarilor publici să fie foarte dificilă, chiar și atunci când există motive clare de incompetență. Aceeași situație poate fi întâlnită și în cazul achizițiilor publice, mai ales atunci când acestea fac parte dintr-o serie de măsuri care conduc la atingerea unor obiective de politici politice mai ample. Atât într-un caz, cât și în celălalt, consecința constă în producerea unor întârzieri ale întregului proiect sau chiar zădărnicirea acestuia, urmată de înregistrarea costurilor politice corespunzătoare eșecului realizării politicilor publice promise.

În administrația românească a existat înainte de pandemie, și se manifestă și acum, un conflict latent între efortul de a respecta proceduri, ca cele descrise mai sus, și necesitatea de a fi eficient. Acest conflict ar putea deveni pe atât de pregnant, pe cât de mare este amploarea impactului acestei situații de urgență, pentru care nu există proceduri, cele aplicate anterior dovedindu-se depășite. Probabil că un exemplu relevant este modalitatea de anunțare a deciziilor guvernamentale în această situație de urgență. Aceasta, chiar și atunci când se referă la măsuri specifice (Decretul 1), se realizează cu o rigurozitate juridică asemănătoare celei cu care erau anunțate inițiativele legislative într-o situație de normalitate – o bună parte a textului cuprinde referiri complicate la articole sau paragrafe formulate în alte reglementări în vigoare pentru a sublinia conformarea la reguli, interesul pentru simplitatea și claritatea măsurilor propuse devenind, chiar dacă fără intenție, secundar. Această abordare rigidă reflectă nu o simplă inadecvare conjuncturală a modului de a comunica, ci este expresia unui mod de a concepe și implementa acțiuni în administrația publică românească, încă dinainte de situația de urgență cu care ne confruntăm acum.

Căutarea unei soluții pentru rezolvarea acestui conflict nu ne îndreaptă, de fapt, către o alegere între renunțarea la proceduri și opacizarea actului de guvernare în numele eficienței, respectiv continuarea tendinței de a produce în neștire diverse reglementări și proceduri pentru a identifica mai bine posibilele derapaje nedemocratice sau a sancționa inevitabilele cazuri de corupție. De fapt, ambele se dovedesc a fi fețele unei aceleiași monede. Turnesolul condițiilor specifice unei situații de urgență arată cu prisosință faptul că interesul nu trebuie acordat unui conflict imaginar, care ar putea conduce la dispute ideologice sterile referitoare la cât de puternic ar putea deveni statul, ci unui efort susținut de reconfigurare a modului în care sunt concepute, comunicate, implementate și raportate rezultatele diferitelor acțiuni îndreptate în administrația publică către atingerea unor obiective de politici publice. Eficiența și procedurile pot coexista în contextul managementului acestei administrații, atunci când primele nu minimizează necesitatea parcurgerii unor proceduri democratice care să asigure inclusiv un nivel ridicat de transparență, iar celelalte sunt realizate ținând cont deopotrivă de caracterul public al acestor rezultate, dar și de eficiența cu care ele trebuie obținute.

O astfel de dimensionare a formulării unor scenarii de evoluție a statului în perioada post-pandemiei ne îndepărtează, așadar, de punerea problemei în termenii dihotomiei clasice între un stat nedemocratic cu puteri sporite și unul care continuă să se dovedească la fel de slab ca până acum. Această reconfigurare nu înseamnă o transformare a instituțiilor publice în corporații, asemănătoare celor din mediul privat, și nici transformarea cetățenilor în clienți, în cursa pentru o mai mare eficiență. Nu înseamnă, însă, nici continuarea unei abordări procedural/legaliste profund păguboasă, dovedită astfel mai ales în această perioadă.

Miza învățămintelor post-pandemie este de a reconfigura un aparat administrativ a cărui lipsă de eficiență dovedită ar putea fi corectată prin luarea în considerare a necesității atingerii în mod democratic a unor obiective de politici publice, în condițiile unui nivel ridicat de eficiență. Tipurile de soluții care ar putea fi identificate s-ar putea întinde de la eliminarea drastică a birocrației sau reconfigurarea modului în care se realizează și execută bugetul, până la condițiile de realizare a achizițiilor publice, evaluarea și regimul de sancțiuni pentru funcționarii publici sau chiar creșterea receptivității la aplicarea de soluții informatice inovative a căror implementare ar putea crește eficiența furnizării serviciilor publice, concomitent cu creșterea nivelului de transparență.

Comenteaza pe Contributors.or

Despre statul ”puternic” și statul ”slab” în perioada post-pandemie

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”