Despre stupizenia “masurilor de austeritate”. Din nou

Am mai scris la un moment dat despre cît de imbecile sînt măsurile româneşti de “combatere” a recesiunii economice. Revin, de data asta, cu comentarii pe adăugiri. A început cu reducerea salariilor bugetarilor, a continuat cu majorarea TVA şi va urma şi impozitarea progresivă, cel puţin teoretic, de la începutul anului viitor.

România este, prin definiţie, o ţară post-comunistă cu porniri în continuare foarte comuniste. Exemplul concret stă modul în care se face asistenţă socială şi guvernarea populistă cu singurul scop de a mai strînge nişte voturi în următoarea campanie electorală. Prin urmare, oricîte guverne sau partide pseudo-liberale ar fi la putere, măsurile vor continua să fie în marea lor majoritate stîngiste şi nu de dreapta.

Exemplu concret: Partidul Democrat-Liberal trîmbiţează că e de dreapta. Cu toate astea, majorează TVA-ul pe motiv că nu poate să taie pensiile. Nu vreau să intru în eternele discuţii “Da’, dar nouă, bugetarilor, ne-au tăiat, nenorociţii, de ce oare?”, că sînt complet inutile. Cert este că au fost luate măsurile greşite din start, indiferent cît de mult s-au lăudat că o să fie bine, indiferent cît de mult li s-a spus, din toate părţile, că e greşit punctul lor de vedere. La ce ajungem din cauza măsurilor greşite? Hai să încercăm o explicaţie.

Prima măsură anti-criză care trebuia luată nu era tăierea lefurilor bugetarilor sau tăierea pensiilor, ci concedieri din sistemul bugetar (da, ştiu, sindicate, nu era chiar aşa uşor, dar se găsea o soluţie) şi, eventual, micşorarea taxelor. În primul rînd, sînt extrem de mulţi bugetari care nu muncesc. În al doilea rînd, dacă vrei să cotizeze lumea la buget, relaxezi fiscalitatea, să fie mai puţin de plătit şi, în acelaşi timp, îi motivezi să-şi plătească dările la stat. În al doilea rînd, tăindu-le din lefuri, nu faci altceva decît să lungeşti agonia.

Relaxarea fiscală ar fi fost ideală în cazul în care urma să dai afară bugetari. O dată pentru că firmele erau motivate să-şi plătească dările, a doua oară pentru că cei daţi afară aveau mai multe şanse să se angajeze. În momentul în care tu măreşti TVA-ul şi adaugi o serie de contribuţii sociale obligatorii, şansele de angajare a viitorilor şomeri se diminuează dramatic şi nu mai e rentabil pentru potenţialul angajator să ia oameni. Dimpotrivă, îl obligi ca, la rîndul lui, să mai dea oameni afară din cauză că nu-şi permite să-i mai plătească atîta vreme cît încasările şi profitul sînt în scădere.

Guvernanţii noştri încă nu s-au prins că se formează un lanţ al slăbiciunilor. Prin mărirea taxelor, cresc preţurile, scade consumul, sînt mai puţini bani de lefuri, urmează concedieri, deci se măreşte numărul şomerilor, nimeni nu mai angajează, deci consumul scade şi mai mult că nu mai sînt bani şi tot aşa. Iar singurii vinovaţi sînt cei de la guvernare, nişte deştepţi care încă nu s-au prins că mediul privat e cel care susţine toată economia, recte pe toţi şomerii, pensionarii şi aşa mai departe.

Nu-i nimic, noi tot impozităm, deci şi mai multe concedieri, şi mai multe falimente şi, într-un final, ne paşte colapsul economic. Vi se pare că nu-i aşa? Staţi un pic, să mai treacă juma’ de an. Hai, cu indulgenţă, un an. Dacă nu se pun toţi românii muncitori şi serioşi pe emigrat… Doar staţi să vedeţi.​

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.