Despre tupeu si demnitate: Crin Antonescu, Dan Grigore si problema onoarei

Cu un apetit insatiabil pentru grobianism vehement si pentru retorica incontinenta, El Crin si-a permis sa-l jigneasca pe unul dintre cei mai respectati intelectuali ai Romaniei, marele pianist Dan Grigore. Urmarea a fost ca, in urma refuzului antonescian de a-si cere cuvenitele scuze, Dan Grigore a demisionat din CNA. Traim intr-adevar o bulversare a valorilor, spre a relua formularea lui Dan Tapalaga, daca un om de o recunoscuta fermitate precum Dan Grigore, avand taria afirmarii convingerilor sale, dupa 11 ani de activitate, dupa ce a fost propus de Valeriu Stoica, apoi de Calin Tariceanu, a ajuns sa plece dintr-o institutie printr-un gest de onoare in fata lipsei de onoare a lui Crin Antonescu. In 2009, Dan Grigore mai avea iluzii despre El Crin. Daca un om de statura sa culturala este tratat astfel, ma intreb cum ar incerca acest caudillo in devenire sa-i umileasca pe alti intelectuali care nu stau smirna in fata sa? De fapt, nu ma intreb, stiu si stim.

Sunt prieten de aproape patru decenii cu Dan Grigore, am discutat de-a lungul anilor filosofie, literatura, politica, am vorbit despre mari dirijori si mari interpreti. L-am intalnit la Bucuresti si la Washington. Am fost la concertele sale. Ascult adeseori discurile acestui interpret genial de Beethoven, Chopin, Ceaikovski si Skriabin. Am aici o fotografie in care suntem impreuna, la un cocktail in curtea sediului PNL, dupa ce primisem Premiul “Bratianu. Un Premiu pe care l-am returnat in semn de protest pentru ceea ce eu privesc drept sinuciderea politica si ideologica a acestui partid sub “indrumarea” lui El Crin. Sunt unele subiecte pe care Dan Grigore si cu mine le vedem oarecum diferit. Dar avem convingeri esentiale comune. Il asigur de deplina mea solidaritate si de pretuirea mea statornica.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro