Diaspora pe ringul electoral: Ionela ia in obiectiv un scaun de deputat. Who the fuck is Ionela?

S-a nascut la Comanesti (Bacau), a migrat la Valcea, apoi a luat calea strainatatii, in Italia si Nürnberg. Are ambitii politice si planuri de nunta in Germania. Iese in fata cu consiliere juridica pentru romanii si afacerile din strainatate, cu o brosura pentru „Asi” si cu o platforma de actiune contra muncii la negru, pentru drepturile copilului si repatrierea lipsita de formalitati a decedatilor romani din strainatate. „Important este ca fiecare roman sa doarma linistit” declara ea. Pentru romanii din colegiul uninominal 1 (tarile Uniunii Europene) important este insa sa stie pentru cine voteaza, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

Who is Ionela

„Cu cat stii mai multe despre un om, cu atat iti dai seama ca il cunosti mai putin!” scrie ca motto Ionela, pe situl agoniaV2. Asa zicem si noi, prin urmare sa vedem cine se ascunde in dosul bunelor intentii de reprezentare a diasporei romanesti din UE.

Ionela Van Rees Staicu, fosta Zotta, isi completeaza prezenta virtuala cu poezii de dragoste, cu impresii jurnalistice si o poza „in rosu sexy“, la un club foto pe internet. La „Asii valceni“, si „Rumänische Asse“, brosuri distribuite ocazional pe autobuze si la festivaluri, editorialul ii apartine.

Acest gen de brosura, in format lucios A5, pare a fi moda la Nürnberg, unde mai exista precedente, fara numar si fara pret, toate parand a servi intentiei de a demonstra ca „Iata, existam, vrem sa coagulam, servim cultura pe paine!“. Dincolo de derizoriul acestui gen sporadic de informare, intentiile unei publicatii in limba romana raman laudabile, caci Germania taie in carne vie, in acest sens.

Ionela e o persoana prietenoasa si ambitioasa. Si-a ispravit studiile juridice si jurnalistice, dupa cum declara pentru EvZ. Vrea sa candideze ca „independent“, insa afirma, pentru cotidianul sus-numit, ca: „Trebuie sa recunosc ca mi-ar face placere ca o formatiune politica din tara sa ma sustina si sa creada in puterile mele. Asa ne vom lansa reciproc“.

Njet Politik!

Aici insa, ar putea interveni o problema. Asociatia nürnbergheza „Un alter Ego“, care i-a declarat sustinere, are stipulata -prin statutul sau de asociatie non-profit inregistrata la primaria si fiscul german- neangrenarea politica si religioasa. Sustinerea unui candidat cu eventuala optiune politica intra in conflict cu neutralitatea la care se obliga asociatia, prin statutul sau de functionare, fata de autoritatile germane.

Pentru a se inregistra si functiona, toate asociatiile de romani sau mixte romano-germane precum si parohiile ortodoxe in regim de asociatii non-profit, au trebuit sa adopte acest punct in statutul lor. Statul german incurajeaza asocierea, insa nu si politicile sau prolifererea necontrolata a diverselor confesiuni.

Revenind insa la candidata: Ionela e tanara, are 31 de ani, entuziasmul varstei si ceva sustinatori deja declarati. E locvace, chiar daca nu totdeauna bine informata. E probabil „curata“, caci avea 12 ani la Revolutie si CNSAS-ul nu-i poate tranti un dosar. Prin casatoria din octombrie, va avea domiciliu permanent in strainatate, conditie de eligibilitate pe post. Dupa prevederile legii 35/2008, ea trebuie sa intruneasca doar 4% din voturile colegiului 1 pentru diaspora (spatiul UE), minimum 2.000 de voturi. Deci are sanse, chit ca „greii“ diasporei din Germania si alte tari europene ar putea stramba din nas.

Ne trebuie parlamentari damboviteni?

Problema e insa, alta. In tarile cu emigratie mai veche, cum e si Germania, nu se vede rostul unei reprezentari a diasporei -foarte eterogene si in parte asimilate- in Parlamentul Romaniei.

„Este nevoie intr-adevar de deputati din partea romanilor ce traiesc in strainatate? Marturisesc ca nu vad de loc rostul“, spune Alexander Timoschenko din Köln.

„Cei care traiesc si isi cistiga existenta in strainatate sunt in general integrati in societatile respective, respecta legile tarilor respective si au interesele reprezentate de parlamentari din tarile respective. Cu ce pot ajuta concret deputatii din Bucuresti pe cei din strainatate? Exista oficiile diplomatice si consulare ale Romaniei, care au datoria sa acorde sprijin in cadrul legal cetatenilor romani locuind in strainatate; nu vad ce ar putea face mai mult niste deputati care ne-ar „reprezenta”.

„Se uita faptul esential ca romanii din strainatate nu sunt o masa omogena, au virste, pozitii sociale si culturale diferite, ca sa nu mai vorbim de confesiuni religioase sau convingeri politice diferite. Singurul lucru mai usor de inteles este ca un scaun de deputat in Parlament – cu toate avantajele de care se bucura – nu este deloc de lepadat; aceasta nu inseamna insa ca in acest scop sa cautam un segment de populatie care sa fie neaparat reprezentat de acestia. Vor rezolva acesti ipotetici „deputati ai diasporei” problemele romanilor traitori peste hotare? Greu de crezut!“ mai spune mentorul cercului de discutii „Dialog“ din Köln.

Un vis al Esplanadei

Un scaun in Parlamentul Romaniei a fost clamat, de multi ani. Unul din vajnicii promotori ai ideii, scriitorul Doru Novacovici din Franta, luptator anti-comunist pe L`Esplanade din Paris, a avansat si sustinut ideea, la toate reuniunile diasporei cu administratia Romaniei, de la Mangalia. Dl. Novacovici reprezinta punctul de vedere al exilului romanesc, care, in ciuda schimbarilor din tara, n-a incetat sa se considere in exil fata de realitatile politice ale Romaniei.

Pentru o serie de alti diasporeni cu ambitii politice, legea uninominalului „cu extensie globala“ –dealtfel, unica in Europa- creeaza oportunitati. Scopul benefic ar fi ca, dincolo de scaunul caldut si bine platit, dincolo de purul declarativ de campanie, alesii sa faca ceva. Nu ca „romanii sa poata dormi linistiti“, ci ca sa poata trai si munci normal, neumiliti de oglinda cea proasta din tarile de resedinta.