Digitalizarea României: faza de lupte sângeroase ​între PDF și JPEG, Maps și Waze. Între cetățeni și primării, între clienți și corporații

Doi prieteni buni îmi spun cum orice ai face online sau offline Primăriile/corporațiile de utilități sunt blocate. Ca să obții cele mai simple avize posibile primăriile/corporațiile îți cer un vraf de hârtii. Iar dacă le trimiți online, nu-ți răspund decât greu pentru un simplu număr de înregistrare, iar când o fac, domle, îți reproșează câ ei nu primesc “fotografii”, ci documente scanate. E o luptă sângeroasă între JPEG și PDF. Deși documentul este același. Eu? M-am lovit strașnic de aplicațiile folosite de UBER-iști. Oamenii sunt trimiși, săracii, o stradă/zece numere mai încolo și dialogul devine contondent. Da, nu-i perfect nimic, cum se credea. Da, lumea cea nouă, digitalizată, începe. Prin a descoperi analfabeții și a da rateuri.

Să-ncepem cu o chestie la mintea cocoșului.

La Primărie sau la Corporație, ca să trimiți un email ai nevoie să știi care-i emailul sau forma de contact electronic. Nu se înțelege clar adresa din niciun site. Parcurgi de înnebunești site-ul ca să te dai bătut și în final să dai telefonul, să apeși ZERO, UNU, TREI, pentru a auzi “momentan toți operatorii sunt ocupați”, pentru a vorbi în final cu un operator care să-ți dea o nenorocită adresă de email/formula simplă de a te adresa primăriei/companiei.

Să continuăm cu minciuna cea mai evidentă. Suntem digitațizați!

Primăria 3 București clămpănește în reclame cel mai tare că e digitalizată. Hahaha! Funcționarii îți cer de mama focului hârtii de hârtie. Online (veniți la Primărie!) sau offline la coada din primărie/în afara primăriei. La orice primărie din București, dacă trimiți online și dosarul nu e complet, tot pe hârtie ți se cer completările. Domle, spun funcționarii, se rătăcesc hârtiile, veniți aici și le lăsați la registratură. Măcar celelalte sectoare ori Primăria Capitalei nu se laudă. Stai de te tâmpești la cozi de COVID și îți iei. Covid și număr înregistrare. Apoi, când primești un aviz, un răspuns la o cerere, nu doar la primăria 3, este un copy paste de prin documente oficiale, o varză, într-o păsărească legislativă. Când iei funcționarul la întrebări, ÎNSUȘI el este derutat. Ce am vrut să spun, se întreabă chiar el? Uite, scrie aici: Se interzice! Aha! Păi, de ce n-ai zis așa?

Funcționarii la STAT sau la PRIVAT suferă de analfabetism. La primării sau la corporații.

O formă tratabilă de a se acoperi de cuvinte goale. Pe care doar inițiații le pot descifra. Primăriile emit documente în vechi limbi cuneiforme. Funcționarii se tem să explice omului, deși eu cred că nu știu să spună omului ce și cum. Își ascund incompetența, în spatele unui limbaj cifrat, care-ți spune: sunt prost, clar, dar tu trebuie, este obligatoriu să te fac idiot!

Apoi, e grav de iei corporațiile astea, la bani mărunți. Tâmpeala și aici e mare. Nici aici nu știi care-i adresa bună de transmitere a corespondenței. trebuie să dai telefon să iei informații elementare. Păsăreasca și aici este baza comunicării. S-a întâmplat cum spuneam prietenilor mei, cam așa.

Corporațiile cică sunt digitalizate, puse la dispoziția clientului?

Descoperi că oamenii din corporații sunt pur și simplu depășiți. Depășiți. Mișto este nu doar cum stai la cozi offline de nu-ți vezi capul. Cine vrea o demonstrație să vină zilnic la ENEL, zona Unirii. Sistemul online e mai breaz? Nu-i corporație care să nu aibă micile lupte cu formatul documentelor. Ba este jpeg și nu se acceptă altfel decât PDF, ba pentru a îți da un nenorocit de număr înregistrare trebuie să dai telefoane, să avertizezi funcționarii că tu ai trimis email și nu ai primit niciun semn. Și asta, pentru primul pas, preliminar, ca să le plătești taxele.

I-am privit sceptic pe bunii prieteni, până când în sfârșit, în mod repetat, am descoperit că sistemul UBER e în cădere și șoferii nu mai recunosc supremația aplicațiilor de trafic.

Ura la UBER?

Acum, de voie de nevoie ai conversații lungi. De cum te urci în mașină, ești pe conflict. Cum te urci în mașină, cum încep moriștile de vorbe. Domle, aici mi-a dat aplicația! Și eu zic aplicația e idioată. Mă trezesc că adresa introdusă de mine este “interpretată” complet aiurea. O dată UBER-ul meu era pe altă stradă. Și cu niciun preț nu a vrut să vină spre mine. A plecat. Apoi, culmea, era la câteva numere de stradă mai sus. Până să mă dumiresc, să merg eu la șofer, robotul UBER a închis aplicația. Rezultat: urcat în mașină, am fost dat jos din mașină. Oamenii devin funcționari ai aplicației. Și n-au ce face. Privesc neputincioși.

Am dat câteva exemple trăite despre cum nu doar funcționarii de stat sunt out of place, dar și mașinăriile online corporatiste sunt vai și amar.

Or veni vremuri mai bune?

Un nou lockdown este aproape. În câteva zile nu are cum să se întâmple minuni. Este dovada simplă cum și-o iau peste bot lăudătorii că-i totul în regulă, că online-ul este rege. Dar pe mine nu mă interesează gargara asta. Nasoală e realitatea. Da online-ul este rege. Așa mi-l doresc. La stat sau în corporații, însă, nu-s oameni pricepuți. Nu-s funcționari/șoferi alfabetizați digital. Funcționari la stat sau la corporații dau lupte grele cu PDF-ul și JPEG-ul, șoferi nervoși stârnesc ura între Waze și Maps. Aplicațiile, digitalizarea nu-s totul. Cel puțin în Ro. Nu-i destul să fii la butoane, să încasezi un salariu.

E degeaba. Dacă la capătul oricărei aplicații, digitalizări, nu-i omul și mintea lui practică. Omul care stă să vadă: băi, unde-i eroarea? De ce ne luăm înjurături?