Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj
Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romnesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.
Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei.
Sentiment si opinie publica
Suntem cu totii constienti de faptul ca ceea ce crede electoratul despre viata sa de zi cu zi (despre munca sa, familie, viata publica), atitudinile sale, conteaza decisiv in ecuatia politica a unei tari. De obicei, incercam sa estimam acest sentiment public sau opinie publica pe doua cai: Fie (a) prin evaluari mai mult sau mai putin subiective ale fluxurilor mass media si ale dezbaterii publice generate in jurul lor. Fie (b) prin intrebari standard in sondaje de opinie, intrebari ce se invart in jurul ideii de „directie in care merge tara”.
Ambele metode au limite evidente si binecunoscute. Metoda (a) are in centru fluxuri si semnale ce sunt usor de alterat sau reorientat de varii grupuri de interese ce au suficienta influenta in mass media. In tarile occidentale acest lucru este tinut sub relativ control prin competitie si contrabalansarea intre diferitele centre de interese si influenta. Acolo analiza media poate intrezari cate ceva despre public si dinamica atitudinilor si opiniilor sale, in ciuda cetei si zgomotului mediatic. Cazul romanesc este insa notoriu prin dezechilibrul generat de cateva trusturi de presa. Deci e greu de ajuns la estimari cat de cat realiste pe calea monitorizarii media.
Calea folosirii intrebarii din sondaje („In ce masura credeti ca directia in care se indreapta Romanie este una buna”) e mai promitatoare. Totusi ea ramane foarte generala. Greu de interpretat. Ce aflam de fapt – la modul concret si precis – despre public, despre despre viata sa si perspectivele sale, cand ni se spune ca 80% din romani cred ca directia in care merge tara e una proasta sau buna? Intrebarea cu raspunsurile ei reprezinta in contiuare un punct de reper analitic necesar. Dar nu mai mult decat atat. Trivializata de publicitatea facuta sondajelor, semnificatia ei e tot mai greu de evaluat corect.
In ceea ce ne priveste, este clar ca nu putem intelege mare lucru despre realitatea romanesca daca ne limitam la atat. Trebuie sa mergem mai in adancime. Intrebarea este cum. Sa incercam mai jos o solutie exploratorie.
O abordare alternativa
Sa profitam de datele aduse de o cercetare recenta a Centrului de Analiză și Dezvoltare Institutionala si sa schitam cum ar putea arata un astfel de pas inainte. Este o cercetare pe care o coordonez impreuna cu Aura Matei la CADI, in parteneriat cu Institutul Roman de Training si in care colegii de la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) ne asigura suportul operational si logistic in teren la nivel national. Pentru cei interesati de aspectul tehnic, esantionarea a avut loc prin selecţia probabilistă a localităţilor şi a persoanelor. Eșantionul este reprezentativ la nivel național pentru populația 18-65 ani. Chestionarele au fost aplicate prin metodaface-to-facela domicilliul subiecţilor. Volumul eșantionului a fost de 1.200 de persoane. Marja de eroare admisă pentru eșantionul național este de +/- 2,9%. Perioada de teren: decembrie 2010.
Sa notam aici ca nu este vorba despre un instrument creat special pentru problema in discutie in acest articol. Este o cercetare legata de forta de munca romaneasca, training etc. Deci trebuie sa fim atenti si aici – ca intotdeauna – cand deducem din instrumente construite pentru o tema anume, raspunsuri pentru o alta tema.
Acestea fiind spuse, pornind de la datele obtinute, sa conturam acum o strategie indirecta de abordare a problemei noastre. Stim ca viata unui om obisnuit penduleaza intre locul de munca si familie. Ce se intampla in aceste doua arene majore ale vietii sale, ii determina covarsitor opiniile si atitudinile, inclusiv cele politice sau cele despre evolutia tarii si comunitatii in care traieste.
Avem deja in aceste observatii elementele unei strategii alternative. Ce ar fi sa incercam sa vedem mai concret ce se intampla intr-unul din aceste doua domenii? Altfel spus, sa incercam sa luam pulsul mai aproape de realitate. Sa folosim un domeniu anume ca fereastra prin care sa incercam sa surprindem ceva despre problema noastra.
Dat fiind faptul ca cercetarea CADI mai sus mentionata ne aduce date legate de forta de munca, sa profitam de ea si sa aruncam o privire la ce cred romanii despre munca lor si locul lor de munca. Vorbim acum de chestiuni concrete, nu de opinii si afirmatii generale despre tara si mersul istoriei. Vorbim despre lucrul vietii de zi cu zi.
Mai jos sunt o serie de intrebari si raspunsuri extrase din cercetare. In prezentarea lor, autorul de fata va reduce comentariile la minimum. Ideea implicita este ca rezultatele vorbesc de la sine.