Divorțurile în România

1.Introducere • 2. Evoluții de lungă durată •3. Vârsta soților divorțați • 4. Durata căsătoriei la divorț • 5. Răul cel mare al divorțurilor: copiii minori rămași în urma desfacerii căsătoriei • 6. Peisajul european al divorțurilor • Addendum • Referințe

Introducere

După situația căsătoriilor prezentată în cele două articole anterioare (publicate la 30/12/2023 și la 05/01/2024), o privire asupra divorțurilor este motivată și potrivită pentru a înțelege mai bine facerea și desfacerea căsătoriei. Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie încheiată în condițiile legii. Desfacerea ei printr-o hotărâre definitivă a instanței judecătorești, a ofițerului de stare civilă sau a unui notar public este divorțul. Prin Legea nr. 202/2010 formalitățile de divorț au fost simplificate, introducându-se existența consimțământului soților. Aspectele tratate în articol se referă la vârsta soților la data divorțului, durata căsătoriei, copii minori rămași în urma desfacerii căsătoriei, relația nupțialitate-divorțialitate, locul României în Uniunea Europeană.

Nu numai natalitatea a avut în țara noastră evoluții de excepție în partea a doua a anilor 1960, ci și divorțialitatea, supusă și ea unor schimbări legislative brutale și forțate. Nupțialitatea nu a putut rămâne inertă la aceste schimbări dramatice și prin interdependențe s-a înscris și ea pe un trend descendent, după cum recrudescența mortalității materne și infantile au urmat firesc brutalei explozii a natalității. Sunt exemple ale complexității determinărilor fenomenelor de mișcare naturală a populației și avertisment pentru guvernanți. Datele au drept sursă majoră Bazele de date statistice TEMPO ale Institutului Național de Statistică [1].

Evoluții de lungă durată

Privind în figura 1 doar evoluția ratelor de divorțialitate ale întregii populații în anii 1950-2022, o perioadă foarte lungă, distingem particularități semnificative în patru subperioade: surprinzătoarea creștere ca nivel dinainte de anul 1967, veritabila cădere a ratei în anul 1967 și valori scăzute până în anul 1975, lunga subperioadă 1975-2011 de relativă stabilitate a divorțialității la valori ale ratei între 1,5 și 2 divorțuri la 1000 locuitori și începutul unui recul după anul 2011.

Alăturând privirii dezvoltările din cele două medii tabloul capătă o altă dimensiune, prin evidențierea pistei eronate impuse de valorarea mărimii medii în unele circumstanțe: curba menționată a ratei divorțialității întregii populații nu este decât rezultatul unor evoluții violent opuse în cele două medii, de mare amplitudine și simetrie in dezvoltări și înainte de anul 1967 și după anul 1974. Aceste diferențieri categorice ridică în mod automat chestiunea factorilor și mecanismelor determinante ale unor evoluții atât de diferite în cele două populații _ Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro