Doctor in fraude

Cele 30 de procente obtinute de independent rezulta dintr-un reusit furt de incredere. Oprescu n-a castigat votul alegatorilor, l-a obtinut prin inselaciune. Candidatura sa sta, cap-coada, sub semnul fraudei. De la listele cu semnaturi mistificate grosolan pana la discurs – o capodopera de minciuni spectaculoase, o colectie de insulte la inteligenta medie – doctorul Oprescu opereaza magistral cu falsuri legale, morale si de logica elementara.

De ce sa ne mire succesul furtului electoral? Localele din 2008 ne arata ca oamenii par dispusi sa accepte usor hotia cu fata umana, ca voteaza masiv primari-banditi dar care “fac ceva pentru oameni”. La Stefanesti, alegatorii ies in strada pentru ca binefacerile haiduciei cu voturi n-a mai ajuns si la ei. In Romania trucata, inselaciunea a ajuns virtute, nu pacat.

Pe acest fundament moral vascos, Oprescu pare omul vremurilor sale. Ultimul sau discurs, aplaudat in mod suspect de analisti amnezici, poate fi calificat bun si interesant exclusiv prin forma de prezentare. Dar in continut, e gol si putred. Oprescu a spus luni la ora 19.30 ca mineriadele au dat Romania inapoi si ca au facut rau bucurestenilor. Doua ore mai tarziu, la televizor, ii declara iubire si respect lui Ion Iliescu.

Din doua, una. Ori minieriadele sunt rele, si atunci te delimitezi politic de toti cei care le-au sustinut direct sau indirect. Ori stai cu Iliescu la masa, cu parintele mineriadei, si atunci declaratiile despre raul facut de mineriade Romaniei sunt praf in ochi si o noua tentativa de inselaciune. Oprescu s-a pozitionat aparent corect fata de o tema sensibila pentru ca turul doi se va desfasura exact la 18 ani de la mineriadele din 13-15 iunie. Insa compasiunea sa este un fals grosier, o minciuna ordinara si o insulta, data fiind optiunea sa politica ferma pro-Iliescu.

Tentativele publice de relativizare a temei mineriadei, prin abordarea trecutului FSN-ist al lui Vasile Blaga, sunt inspaimantator de ilogice. Blaga l-a ales pe Iliescu antefactum, nu postfactum ca Oprescu. A mers cu Iliescu si FSN temporar, inainte de mineriade, si l-a parasit la scurt timp dupa. Oprescu l-a ales pe acelasi Iliescu la cinci ani dupa mineriade, cand vinovatia sa devenise deja notorie, deci a optat in cunostinta de cauza, si i-a ramas fidel 13 ani. S-a executat docil de fiecare data cand Iliescu i-a ordonat sa candideze la Primaria Capitalei. E aproape ridicol sa faci diferenta intre doua destine politice evident diferite.

Dar demonstratiile logice in cazul lui Oprescu sunt de prisos iar cautarea de repere inutila. Omul spune azi ce vrea publicul sa auda. A crescut un deceniu in umbra lui Iliescu fara nici gand pios indreptat catre bucurestenii pisati de minerii chemati de magistrul sau. Independeta sa declamata il tine totusi legat de Ion Iliescu de care, iata, n-are puterea sa se rupa si sa-i denunte explicit relele. Oprescu demasca in campanie mafia din spatele partidelor iar astazi vedem cum PSD il sustine la scena deschisa. Dar de ce ar imbratisa partidele cu interesele lor veroase un candidat care pretinde ca nu asculta de stapani? Gluma independentei sale s-a rasuflat astazi, cand Mircea Geoana si-a luat progenitura in brate si a ridicat-o deasupra capului.

Din nou: este aproape obositor sa arumentezi lipsa de logica si labilitatea morala a lui Sorin Oprescu, independentul infectat cu toti virusii sistemului din care s-a nascut. E adevarat, Bucurestiul are nevoie urgenta de un doctor. De un terapeut capabil sa vindece alegatorii sedusi de furtul cu fata umana.