DOCUMENT Speranța de viață în România, penultima din Europa, a scăzut cu 1,4 ani în pandemie, dublu față de media europeană

Speranța de viață în România, oricum una dintre cele mai mici din Europa (penultima), a scăzut în medie cu 1,4 ani în anul 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 – dublu față de media europeană, de 0,7 ani – arată raportul Starea Sănătății în Uniunea Europeană, publicat astăzi de Comisia Europeană. Speranța de viață în România este a doua cea mai mică din Uniunea Europeană, în urma țării noastre aflându-se doar Bulgaria.

Țările europene cu cea mai ridicată speranță de viață sunt Norvegia (83,3 ani), Islanda (83,1 ani) și Irlanda (82,8 ani), în timp ce la coada clasamentului se află Lituania (75,1 ani), România (74,2 ani) și Bulgaria (73,6 ani).

Speranța de viață în România a crescut cu peste 4 ani în perioada 2000 – 2019, dar a rămas printre cele mai mici din UE, la aproape 6 ani sub media Uniunii Europene, și a scăzut temporar cu 1,4 ani în 2020 din cauza impactul pandemiei de COVID-19.

Speranța de viață la naștere în România a crescut cu peste 4 ani ani între 2000 și 2019 (de la71,2 până la 75,6 ani).

Pandemia de COVID-19 a dus la a scăderea temporară substanțială a speranței de viață în multe țări, inclusiv România, unde a scăzut cu 1,4 ani, până la 74,2 ani.

Asta în timp ce media scăderii speranței de viață în Uniunea Europeană, în timpul pandemiei, a fost de 0,7 ani.

În România, femeile trăiesc, în medie, cu 8 ani mai mult decât bărbații (78,4 ani comparativ cu 70,5) – unul dintre cele mai mari decalaje din Uniunea Europeana.

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate, în timp ce cancerul pulmonar este cea mai frecventă cauză de deces prin cancer.

Penuria de forță de muncă din sistemul de sănătate și cheluielile mari pentru sănătate din buzunarul pacientului reprezintă principalele bariere în calea accesului la servicii medicale, arată raportul.

De asemenea, pandemia a evidențiat importanța consolidării asistenței medicale primare, într-un sistem de sănătate în prezent puternic dependent de îngrijirea pacientului internat în spital.