DOCUMENTE Cum am ajuns datori cu 82 de milioane de euro la fratii Micula. Unde dai si unde crapa - clauza ISDS loveste din UE. Romania, intre ciocan si nicovala

Romania a fost amenintata de Comisia Europeana cu sanctiuni daca isi plateste datoria catre Fratii Micula, de 82 de milioane de euro. Oamenii de afaceri au obtinut despagubirile intr-un proces cu Guvernul la Curtea de Arbitraj de la Washington, in baza unei clauze de protectie a investitorilor straini. Clauza ISDS figureaza intr-un acord bilateral pentru investitii dintre Romania si Suedia, din anul 2003. Cazul readuce in discutie efectele clauzelor ISDS, care fac in prezent obiectul unor controverse legate de acordul de liber schimb si investitii negociat intre UE si SUA (TTIP), dar cazul Romania-Micula pare sa decredibilizeze pozitia europeana in negocierile cu americanii.

Stirea ca fratii Ioan si Viorel Micula au pus sechestru pe actiunile statului la Petrom, in contul unei datorii de 82 de milioane de euro pe care trebuia sa o primeasca, a bubuit vinerea trecuta si in Palatul Victoria, unde Guvernul Ponta III mai tragea ultimele linii pe proiectul bugetului tarii pe anul 2015.

„Noi incercam sa recuperam banii, pe noi nu ne intereseaza actiunile. Noi vrem sa recuperam banii, ca sa putem sa facem fata cheltuielilor pe care le avem. Am incercat sa gasim o cale amiabila sa ne intelegem cu dansii (Ministerul Finantelor – n.r.), dar nu-i intereseaza„, a declarat, vineri, pentru HotNews, Ioan Micula.

Pe de alta parte, omul de afaceri se plange ca Ministerul Finantelor a executat conturile companiilor sale, pentru recuperarea unor taxe. „Ba, mai mult, intre timp, ne-au executat conturile cand Romania e o piata neagra la alcool. Iar noi, ca agenti economici, nu mai avem nicio sansa sa traim in conditiile acestea”, s-a mai plans Ioan Micula.

documente

decizie micula

(15 Dec 2014) PDF, 3MB

Oamenii de afaceri suedezi de origine romana se bazeaza pe o decizie din 11 decembrie 2013, a curtii de arbitraj de la Washington, de pe langa Banca Mondiala – Centrul International pentru Solutionarea Disputelor in Investitii (ICSID) – care spune ca fratii Micula si firmele lor trebuie sa primeasca de la statul roman 178 de milioane de euro, despagubiri (plus dobanzi) pentru neacordarea unor stimulente investitionale, cele mai multe de pe vremea Guvernului Nastase.

In realitate, Guvernul actual a incercat sa le plateasca datoria, dar a fost impiedicat de Comisia Europeana, care a amenintat Romania ca o da in judecata la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, daca efectueaza plata catre oamenii de afaceri.

Informatia apare intr-un document publicat de executivul comunitar in Jurnalul Oficial al UE, pe 7 noiembrie 2014, cand toata atentia publica din tara era indreptata catre alegerile prezidentiale.

Pe 1 octombrie, comisarul european pentru concurenta de atunci, Joaquin Almunia, a transmis Guvernului o scrisoare in care il ameninta cu o procedura de sanctionare pentru incalcarea regimului european al ajutoarelor de stat, daca le platea oamenilor de afaceri banii. Bruxelles-ul a reactionat astfel dupa ce, in februarie 2014, Ministerul Finantelor a incercat sa scuteasca firma fratilor Micula, European Food, de plata unei datorii fiscale de 337.492.864 RON (aproximativ 76 de milioane EUR), in schimbul partii echivalente din despagubirile acordate de curtea de arbitraj de la Washington.

documente

Scrisoare CE – Concurenta

(15 Dec 2014) PDF, 1MB

„Punerea in executare a hotararii arbitrale din 11 decembrie 2013 ar echivala cu acordarea unui ajutor nou incompatibil, care face obiectul normelor privind ajutoarele de stat prevazute in tratat. Comisia regreta ca Romania a pus deja partial in executare, potrivit informatiilor furnizate, hotararea din 11 decembrie 2013, prin anularea datoriilor fiscale restante ale societatii European Food SA”, avertizeaza Comisia Europeana.

Intre timp, Romania a atacat cu o cerere de anulare decizia arbitrala din decembrie 2013, cazul fiind in asteptare. Pe de alta parte, nici investigatia Comisiei Europene privind ajutorul de stat nu este incheiata.

Daca decizia ICSID din decembrie 2013 nu va fi anulata, iar Romania refuza sa plateasca, tara risca sanctiuni comerciale internationale (circa 150 de tari, inclusiv SUA, China si statele dezvoltate din Europa sunt membre ale Centrului), cu costuri mult mai mari decat plata pentru fratii Micula. Pe de alta parte, daca va plati iar Comisia Europeana va considera ca este ajutor de stat ilegal, banii trebuie returnati.

Cum a ajuns Romania intre ciocan si nicovala – filmul evenimentelor

Ioan Micula (nascut in 1957) a parasit Romania si s-a mutat in Suedia in anul 1987, iar in anul 1992 a obtinut cetatenia suedeza, dupa ce a renuntat la cetatenia romana. Viorel Micula, fratele geaman al lui Ioan, a plecat in Suedia ceva mai tarziu, in 1989, obtinand cetatenia suedeza in anul 1995, dupa ce a renuntat la cea romana.
1 februarie 1995. A intrat in vigoare Acordul european dintre Comunitatea Europeana si statele sale membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte. Comisia Europeana arata ca documentul a fost conceput ca un instrument menit sa ajute Romania sa finalizeze procesul de aderare la Uniune. Acordul din 1995 impiedica Romania sa ia masuri care distorsionau concurenta pe piata, cum ar fi ajutoarele de stat : „Orice ajutor public care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acesta poate afecta schimburile comerciale dintre Comunitate si Romania, este declarat incompatibil cu functionarea corespunzatoare a acordului”.

De retinut ca la data intrarii in vigoare a acestui acord, Suedia, tara din care aveau sa vina investitorii Ioan si Viorel Micula, era deja membra a Uniunii Europene (de la 1 ianuarie 1995) si, prin urmare, i se aplica si ei acordul.

2 octombrie 1998. Guvernul Radu Vasile instituie ordonanta de urgenta (OUG) 24/1998, prin care acorda investitorilor in regiunile defavorizate ale Romaniei anumite ajutoare: scutirea de plata unor taxe, restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, scutirea de plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei defavorizate relevante etc.
25 martie 1999. Guvernul Radu Vasile declara zona miniera Stei-Nucet, din judetul Bihor, ca fiind o zona defavorizata pentru o perioada de 10 ani.
Anii ’90 – 2000. Fratii Ioan si Viorel Micula incep unele investitii in zona Stei-Nucet, din judetul Bihor.
In 1999, Romania a adoptat Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat (ￂLegea privind ajutorul de statￂ), care a conferit Consiliului Concurentei prerogativa de a autoriza sau de a interzice acordarea de ajutoare de stat. Legea a consacrat aceeasi definitie a ajutoarelor de stat ca si normele relevante ale Uniunii Europene.
In februarie 2000, Romania a inceput negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Politica in domeniul concurentei, inclusiv conformitatea cu normele Uniunii in materie de ajutoare de stat, a facut parte din aceste negocieri de aderare.
In ultimele zile ale guvernului Radu Vasile, in 9 decembrie 1999, firma European Food, a fratilor Micula, primeste un certificat de investitor temporar, iar in baza acestuia, in iunie 2000, in guvernarea Mugur Isarescu, societatea ia un certificat de investitor permanent. Prin acest statut, firmei i se acordau ajutoarele prevazute de OUG 24/1998 pana in anul 2009.
In 15 mai 2000, Consiliul Concurentei din Romania a constatat ca unele dintre stimulentele oferite in temeiul OUG 24/1998 au denaturat concurenta: scutirile de plata taxelor vamale pentru materii prime si rambursarea taxelor vamale la materiile prime, piesele de schimb si/sau componentele importate necesare realizarii productiei proprii. In iunie 2000, Guvernul Isarescu a emis OUG 75/2000, prin care a modificat OUG nr. 24/1998, prin inlocuirea restituirii taxelor vamale din cadrul facilitatii privind materiile prime cu o scutire de plata taxelor vamale pentru materiile prime importate. OUG nr. 75 nu a pus, insa, in aplicare decizia Consiliului Concurentei de a elimina facilitatea privind materiile prime, noteaza Comisia Europeana.
In 17 mai 2002, in guvernarea Adrian Nastase, alte doua firme ale fratilor Micula, Multipack si Starmill, primesc certificatul de investitor permanent, purtator de ajutoare de stat, conform noilor prevederi.
Pe 21 noiembrie 2001, Uniunea Europeana atrage atentia Romaniei ca „exista o serie de scheme de ajutoare existente, precum si scheme de ajutoare noi incompatibile, care nu au fost aliniate la acquis-ul comunitar”, inclusiv anumite facilitati acordate in temeiul OUG nr. 24 si OUG nr. 75.
1 aprilie 2003. Fratii Micula si firmele lor, ca investitori suedezi, intra sub protectia Tratatului Bilateral intre Romania si Suedia. Tratatul prevede o clauza ISDS – investor-state dispute settlement (solutionarea litigiilor dintre stat si investitor). Prin aceasta clauza de protectie a investitorilor, Romania garanta investitorilor suedezi „conditii corecte si echitabile” pe teritoriul sau si viceversa.
31 august 2004. In incercarea de a incheia capitolele de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, Guvernul Nastase decide eliminarea stimulentelor acordate in temeiul OUG nr. 24/1998 si OUG nr. 75/2000, cu exceptia facilitatii privind impozitul pe profit. Insa ordonanta nu prevedea eliminarea imediata a stimulentelor pentru fratii Micula.
Revocarea stimulentelor a intrat in vigoare in anul urmator, pe 22 februarie 2005, in guvernarea Tariceanu.
28 iulie 2005. Fratii Ioan si Viorel Micula dau in judecata statul roman la Tribunalul de arbitraj de la Washington – Centrul International pentru Solutionarea Disputelor in Investitii (ICSID). Ei reclama ca au facut investitii in zona defavorizata din judetul Bihor in conditiile in care statul roman s-a angajat sa le ofere stimulentele prevazute de ordonanta 24/1998. Ei au putut sa beneficieze de stimulente doar 5 ani pentru o firma si cate 3 ani pentru celelalte doua, din totalul de 10 ani cat se angajase statul la demararea investitiilor.
1 ianuarie 2007. Romania adera oficial la Uniunea Europeana, data la care intra in vigoare Tratatul de aderare care fusese semnat la 25 aprilie 2005.

Decizia curtii de arbitraj de la Washington – 178 de milioane de euro

In 11 decembrie 2013, Tribunalul arbitral constituit in temeiul Tratatului bilateral de investitii Suedia-Romania, pe langa Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investitii (ICSID) le-a dat castig de cauza fratilor Micula.

Potrivit deciziei de la Washington, prin abrogarea stimulentelor pentru investitii, Romania nu a asigurat un tratament corect si echitabil in ceea ce priveste investitiile fratilor Micula si firmelor lor, incalcand astfel articolul 2 alineatul (3) din Tratatul bilateral de investitii dintre Romania si Suedia, intrat in vigoare in anul 2003.

In ultimii ani ai arbitrajului, Viorel Micula a fost reprezentat de Shearman & Sterling (Londra si Paris) si firma locala de avocatura Dragne & Asociatii, ceilalti reclamanti fiind reprezentati de King & Spalding (Londra, Washington si Houston).

Romania a fost reprezentata de firma internationala Freshfields Bruckhaus Deringer (birourile din New York, Frankfurt si Paris) si firma locala de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), unde activeaza ca avocat Ana Diculescu-Sova, mama vitrega a lui Dan Sova, fost vicepresedinte PSD si fost ministru al marilor proiecte si al transporturilor in Guvernul Ponta.

De partea Romaniei a intervenit si Comisia Europeana, ca amicus curiae.

Astfel, Comisia a informat Tribunalul arbitral ca, daca Romania le dadea fratilor Micula despagubirile cerute pentru incetarea acordarii de stimulente, ar fi reintrodus o schema de ajutoare de stat incompatibile cu legislatia Uniunii Europene.

„Plata unor despagubiri care ar echivala cu reintroducerea unor ajutoare incompatibile ar constitui in sine un ajutor de stat nou, care ar fi putea fi acordat numai daca este aprobat de catre Comisie”, a precizat executivul comunitar.

De asemenea, atat Romania cat si Comisia au incercat sa explice ca protectia investitorilor suedezi prevazuta de tratatul Romania-Suedia din 2003 nu putea sa se aplice si impotriva reglementarilor europene care combat ajutorul de stat. Motivul: Suedia se afla deja in Uniunea Europeana (de la 1 ianuarie 1995), iar Romania initiase procesul de aderare la UE inca din februarie 1995, cand a incheiat acordul european cu UE (si cu statele sale membre).

Comisia Europeana si Romania mai arata ca tratatele bilaterale ale statelor UE nu pot contine prevederi in contradictie cu legislatia comunitara, prin urmare nici clauza ISDS din tratatul bilateral din 2003 nu putea sa ofere investitorilor suedezi protectie impotriva legislatiei europene de combatere a ajutorului de stat.

In zadar, insa, pentru ca tribunalul arbitral de la Washington a considerat ca legislatia europeana (in materia ajutorului de stat) nu se aplica in Romania nici la momentul acordarii ajutoarelor (anii 1999, 2000, 2002), nici cand a intrat in vigoare acordul bilateral de investitii Romania-Suedia (2003). Si aceasta pentru ca Romania nu era membra a Uniunii Europene atunci.

Tribunalul a obligat Romania sa plateasca celor cinci reclamanti despagubiri in valoare de 367.433.229 lei (circa 82 de milioane euro), precum si dobanzi pana la plata integrala a sumei prevazute in hotarare. Astfel, pana la 11 decembrie 2013, suma totala datorata reclamantilor de catre Romania s-a ridicat la 791.882.452 lei (aproximativ 178 milioane euro).

Structura despagubirii:

85,1 milioane RON pentru costul sporit la zahar (pentru importul caruia reclamantii au trebuit sa plateasca taxe vamale dupa revocarea facilitatii privind materiile prime),
despagubiri in valoare de 17,5 milioane RON pentru costul sporit la materii prime, altele decat zaharul si PET
despagubiri in valoare de 18,1 milioane RON pentru pierderea capacitatii de a stoca zahar la preturi mai mici
despagubiri in valoare de 255,7 milioane RON pentru profitul pierdut rezultat din pierderile de vanzari de produse finite.
Dobanda (ROBOR plus 5 %), calculata incepand cu 1 martie 2007 in ceea ce priveste costul sporit la zahar si la alte materii prime, incepand cu 1 noiembrie 2009 in ceea ce priveste pierderea capacitatii de stocare a zaharului si incepand cu 1 mai 2008 in ceea ce priveste pierderile de profit.

Sechestrul pe actiunile statului la Petrom

Dupa decizia de la Washington din 11 decembrie 2013, Romania a introdus o actiune in anulare la ICSID, iar un comitet ad-hoc s-a constituit pentru a analiza cauza, compus din Claus von Wobeser (Mexic) – Presedinte, Bernardo M. Cremades (Spania) si Abdulqawi Ahmed Yusuf (Somalia) – membri. Dosarul este in asteptare.

Intre timp, Ioan Micula si firmele European Food SA, SC Starmill SRL si SC Multipack SRL au initiat o actiune in justitie in Romania in vederea executarii hotararii, prin care solicita plata a 80 % din suma nerambursata (si anume, 301.146.583 RON), precum si plata dobanzilor aferente.

La 24 martie 2014, Tribunalul Bucuresti a autorizat punerea in executare a hotararii arbitrale. Fiind un act direct executoriu, hotararea de la Washington trebuie tratata ca o hotarare definitiva pronuntata la nivel national, excluzand astfel procedura de recunoastere a hotararii pe baza Codului de Procedura Civila (articolele 1123-1132).

La 30 martie 2014, un executor a demarat procedura de punere in executare a hotararii prin stabilirea unui termen-limita de 6 luni pana la care Ministerul Finantelor din Romania trebuia sa efectueze plata a 80 % din suma prevazuta de hotarare datorata celor patru reclamanti, plus dobanzile si alte costuri aferente.

Guvernul a facut contestatie la Tribunalul Bucuresti impotriva punerii in executare si a solicitat o suspendare temporara a executarii pana la data pronuntarii unei hotarari pe fond in aceasta cauza.

La 14 mai 2014, Tribunalul Bucuresti a suspendat temporar executarea hotararii pana la pronuntarea unei hotarari pe fond referitoare la actiunea introdusa de Romania si la solicitarea acesteia de suspendare a executarii.

Pe 23 septembrie 2014, Tribunalul Bucuresti a respins cererea de suspendare a executarii silite.

In 3 decembrie 2014, Ioan Micula si firmele European Food SA, SC Starmill SRL si SC Multipack SRL, printr-un executor judecatoresc (Mazilu si Asociatii), au pus sechestru asupra actiunilor detinute de statul roman la SC OMV PETROM SA.

Ministerul Finantelor Publice a facut contestatie la executare in fata instantelor judecatoresti nationale, aratand ca actiunile statului la Petrom (un pachet de 20%) nu sunt administrate de Ministerul Finantelor, ci de Departamentul pentru Energie din Ministerul Economiei.

„Nu se iau actiunile de la Petrom, pentru ca nu sunt ale Ministerului Finantelor, ci ale Ministerului Economiei, prin Departamentul de Energie, dar este o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care fratii Micula sau compania lor au de primit de la statul roman 82 milioane euro”, a afirmat si premierul Victor Ponta, vineri, cand pregatea bugetul de stat 2015.

Solutia esuata a Guvernului Ponta II: scutirea fratilor Micula de datoriile lor la stat

Dupa decizia Tribunalului arbitral de la Washington, din decembrie 2013, Guvernul Ponta II (de la acea vreme) a incercat sa le plateasca fratilor Micula despagubirile scutindu-i de datoriile pe care ei le au la stat in prezent.

Pe 20 februarie 2014, autoritatile romane au informat Comisia Europeana ca au compensat despagubirile pe care Romania a fost somata sa le plateasca prin taxele datorate de catre European Food SA.

Datoria fiscala care a fost astfel compensata s-a ridicat la 337 492 864 RON (aproximativ 76 de milioane EUR).

Romania a solicitat clarificari suplimentare din partea serviciilor Comisiei cu privire la posibilitatea de a plati suma restanta unei persoane fizice (fratilor Micula sau oricarei alte persoane fizice careia i se poate cesiona creanta).

Drept raspuns, Comisia Europeana a amenintat Romania cu un proces la Curtea de Justitie a Uniunii Europene pentru incalcarea legislatiei comunitare privind ajutorul de stat, a doua oara, prin acordarea de scutiri de la plata taxelor.

„Punerea in executare a hotararii arbitrale din 11 decembrie 2013 ar echivala cu acordarea unui <> incompatibil, care face obiectul normelor privind ajutoarele de stat prevazute in tratat. Comisia regreta ca Romania a pus deja partial in executare, potrivit informatiilor furnizate, hotararea din 11 decembrie 2013, prin anularea datoriilor fiscale restante ale societatii European Food SA”, a precizat Comisia Europeana.

Clauza ISDS care loveste Romania – tema de studiu pentru acordul transatlantic UE-SUA

Scandalul Guvernul Romaniei – fratii Micula izbucneste in contextul in care la nivel european este intens disputata controversata clauza ISDS de protectie a investitorilor, in cadrul negocierii dintre Comisia Europeana si guvernul american a viitorului Parteneriat Transatlantic pentru Comert si Investitii (TTIP).

Clauza ISDS prevede solutionarea litigiilor dintre statele-gazda si investitorii straini la tribunale de arbitraj precum cel de la Washington, in locul instantelor nationale.

La nivel european, peste 300 de organizatii non-guvernamentale ecologiste si antiglobalizare, precum si sindicate atrag atentia ca o eventuala clauza ISDS in viitorul TTIP ar da investitorilor americani puteri sporite in fata tarilor UE si ar conduce la abuzuri din partea marilor corporatii din SUA.

In Romania, ONG-urile contestatoare reclama ca, prin clauza ISDS, statul roman ar putea fi obligat de companiile americane sa acorde anumite permise de mediu pentru exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica sau pentru extractia aurului utilizand cianura.

De asemenea, sindicate din Romania atrag atentia ca prin clauza ISDS din TTIP, companiile americane care investesc in Romania ar putea primi puteri prin care sa restranga anumite drepturi pe care lucratorii le au, precum dreptul la greva sau la asociere in sindicate.

In Parlamentul European, Verzii, extrema stanga si eurofobii se opun incheierii TTIP. De asemenea, socialistii (S&D), al doilea partid european, desi sustin viitorul TTIP, preseaza pentru eliminarea clauzei ISDS din viitorul acord transatlantic.

Pe de-o parte, cazul fratilor Micula ar putea sa dea si mai mult apa la moara celor care se opun TTIP si mai ales clauzei ISDS, ilustrand cum un stat membru UE este pus intr-o situatie dificila intr-o curte de arbitraj, in baza mecanismului paralel de protectie a investitorilor straini.

Pe de alta parte, framantarile si suspiciunile europenilor fata de intentiile americanilor in ceea ce priveste clauza ISDS ar putea cadea in derizoriu in conditiile in care Romania, ca stat UE, are de suferit din cauza unei prevederi ISDS in favoarea altui stat membru al UE, in speta Suedia.