Don Quijote de la Mancha în jurisprudenţa CJUE: noţiunea de "evocare" a denumirii de origine protejate pentru brânzeturi şi alte produse

​​În data de 2 mai 2019, în cauza C-614/17, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (“CJUE”) a pronunţat o decizie care ar putea afecta etichetele produselor alimentare şi băuturilor care conţin reprezentări grafice ale unor regiuni geografice protejate ca denumiri de origine.

Avându-l ca protagonist pe mult iubitul personaj Don Quijote de la Mancha, CJUE a folosit acest prilej pentru a stabili protecţia denumirilor de origine în raport cu reprezentările grafice care ar putea sugera o legătură între un produs şi regiunea geografică protejată printr-o denumire de origine.

În prealabil: ce sunt denumirile de origine protejată și cum sunt protejate acestea din punct de vedere juridic?

În esenţă, denumirea de origine protejată (DOP) reprezintă numele unei regiuni geografice utilizat pe etichetă pentru descrierea unui produs care este originar din respectiva regiune geografică şi ale cărui caracteristici și/sau calități sunt legate în mod esențial de factorii geografici şi umani din regiunea respectivă.

Denumirile de origine protejată constituie drepturi de proprietate industrială. Fiecare denumire de origine are un caiet de sarcini care cuprinde condiţii stricte de fabricare, depozitare şi ambalare a produselor, condiţii care trebuie respectate în mod obligatoriu de toţi producătorii care doresc să beneficieze de denumirea de origine pe etichetele produselor lor.

În funcţie de categoria de produse pentru care se aplică, denumirile de origine pot fi denumiri pentru alimente şi produse agricole, denumiri pentru vinuri, denumiri pentru băuturi spirtoase etc.

Indiferent de tipul de denumire de origine, reglementarea Uniunii Europene prevede un nivel de protecţie asemănător: denumirea de origine este protejată împotriva oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte pe produse care nu îndeplinesc cerinţele specifice denumirii de origine, oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată şi, în general, împotriva oricărei practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

Situaţia de fapt din speță

În cauza analizată, Fundaţia pentru gestionarea denumirii de origine protejate pentru brânzeturi Queso Manchego (Spania) a chemat în judecată societatea Industrial Quesera Cuquerella SL din regiunea La Mancha, producătoare a brânzeturilor Adarga de Oro, Super Rocinante etc.

Reclamanta a solicitat instanţei să interzică pârâtei utilizarea pe eticheta brânzeturilor sale a unei imagini avându-l ca protagonist pe Don Quijote de la Mancha pe un cal slab, având o lance şi un scut din piele în mână, iar pe fundal cunoscutele mori de vânt, imagine reprezentativă pentru regiunea La Mancha.

În viziunea reclamantei, imaginea personajului Don Quijote şi a peisajelor din regiunea La Mancha reprezentată grafic pe eticheta unor brânzeturi evocă denumirea de origine protejată Queso Manchego întrucât această denumire este asociată cu regiunea La Mancha astfel încât se creează în mintea consumatorului percepţia că brânzeturile în cauză se bucură de protecţia denumirii de origine Queso Manchego. Or, reclamata a arătat că brânzeturile în cauză nu sunt produse din lapte de oaie şi nu respectă cerinţele de producere, de fabricare şi de maturare tradiţionale, prevăzute în caietul de sarcini al DOP Queso Manchego. În consecință, în opinia reclamantei, reprezentarea grafică în discuție trebuie interzisă, chiar dacă brânzeturile în cauză provin efectiv din regiunea geografică descrisă în imagine.

Obiectul întrebărilor preliminare

În cadrul acestui litigiu, CJUE a fost sesizată cu trei întrebări preliminare prin care se urmăreşte, în esenţă, a se stabili dacă denumirile de origine pot fi protejate în temeiul noţiunii de „evocare” a denumirii de origine protejată, utilizată în art. 13 alin. (1) lit. b din Regulamentul UE nr. 510/2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, împotriva unor imagini ale regiunii geografice aferente denumirii de origine, utilizate de un producător din regiunea în cauză pe eticheta produselor sale, în situația în care produsele nu îndeplinesc condiţiile stricte specifice denumirii de origine.

Soluţia pronunţată

CJUE stabilește faptul că utilizarea unor semne figurative care evocă aria geografică cu care este asociată o denumire de origine poate constitui o evocare a acesteia din urmă şi, prin urmare, ar putea fi interzisă în temeiul art. 13 alin. (1) lit. b din Regulamentul UE nr. 510/2006, inclusiv în cazul în care semnele figurative menţionate sunt utilizate de un producător stabilit în această regiune, dar ale cărui produse, similare sau comparabile celor protejate de respectiva denumire de origine, nu sunt acoperite de aceasta. În vederea determinării existenței unei „evocări”, instanţa naţională trebuie să ia în considerare percepţia consumatorilor europeni, inclusiv a consumatorilor din statul membru în care este fabricat produsul care dă naştere evocării denumirii protejate şi în care acesta este consumat cu precădere pentru a stabili dacă semnele figurative sunt apte să le inducă acestora în mod direct, ca imagine de referinţă, amintirea produselor care beneficiază de această denumire.

Aşadar, CJUE a trasat condiţiile generale şi abstracte în care o reprezentare grafică ar putea aduce atingere unei denumiri de origine. Totodată, CJUE a subliniat că revine instanţei naţionale sarcina de a determina, în funcţie de circumstanţele cauzei, dacă, în cazul de faţă, imaginea lui Don Quijote de la Mancha pe etichetele brânzeturilor poate evoca denumirea de origine protejată pentru brânzeturi Queso Manchego, cu riscul creării unei confuzii în mintea consumatorului prin raportare la originea şi calitatea brânzeturilor care utilizează o asemenea imagine.

Impactul deciziei asupra protecţiei juridice a denumirilor de origine pentru produse alimentare şi băuturi

Importanţa deciziei citate derivă din faptul că, până în prezent, în puţinele hotărâri în care CJUE a abordat subiectul denumirilor de origine, în principiu, s-a pus problema protejării denumirilor de origine împotriva utilizării unor denumiri identice pe eticheta unor produse similare sau comparabile care nu proveneau din regiunea protejată cu DOP sau nu respectau cerinţele DOP, iar nu împotriva unor semne grafice.

Prin această decizie se stabileşte în mod clar că, deşi denumirea de origine nu poate îmbrăca forma unei imagini, ci numai a unor cuvinte, protecţia sa juridică presupune interzicerea inclusiv a unor reprezentări grafice care ar putea sugera publicului consumator o legătură între produs şi DOP, chiar şi în situaţia în care producătorul care utilizează imaginea în cauză, deşi nu îndeplineşte cerinţele DOP, îşi fabrică produsele în regiunea geografică desemnată prin DOP.

De-a lungul timpului, în jurisprudenţa sa, CJUE a statuat, în mod direct sau indirect, faptul că protecţia juridică a denumirilor de origine pentru alimente şi produse agricole urmăreşte aceleaşi obiective ca şi protecţia juridică a denumirilor de origine pentru vinuri şi băuturile spirtoase. Pe cale de consecinţă, nu excludem posibilitatea aplicării efectelor acestei decizii inclusiv cu privire la vinuri sau băuturi spirtoase precum rom, whisky, brandy etc., pentru care, aşadar, etichetele vor trebui concepute fără imagini cu peisajul regiunii geografice din care provin, în măsura în care nu beneficiază de denumire de origine protejată, iar imaginea de pe etichetă poate fi asociată cu o astfel de denumire existentă.

În final, întrebarea care se ridică este dacă, interpretând per a contrario decizia CJUE, producătorii care beneficiază de denumire de origine au dreptul de a utiliza semne grafice reprezentând regiunea geografică protejată pe etichetele produselor lor? Curtea pare să ofere, implicit, un răspuns afirmativ la această întrebare.

Deşi în aparenţă inechitabilă, dat fiind că interzice, în anumite condiții, producătorilor fără DOP evocarea prin imagini a regiunii din care provin produsele lor, în realitate, soluţia CJUE este menită, pe de-o parte, să asigure un profit echitabil producătorilor cu denumire de origine, adecvat în raport cu calitățile produselor lor şi eforturile depuse pentru obţinerea acestor produse şi, pe de altă parte, să asigure informarea clară a consumatorilor în privința proprietăților produsului care îi conoferă acestuia valoare adăugată.

Cu toate că, potrivit reglementărilor naționale și europene, producătorii sunt obligați să menționeze pe etichetă țara de proveniență a unui produs, acest lucru nu înseamnă că aceștia sunt îndreptățiți să utilizeze și imagini ale unor regiuni specifice din ţara respectivă, protejate prin denumire de origine, chiar dacă produsele lor provin din această regiune. Explicaţia rezidă în aceea că, pentru a sugera consumatorului o legătură între un produs și regiunea din care provine, renumită pentru anumite calități ale produselor, este necesară, în prealabil, certificarea obținută de la autoritățile competente pentru utilizarea denumirii de origine. Această certificare are menirea să garanteze originea ingredientelor din care este fabricat produsul, precum și modalitatea tradițională de fabricare.

Un articol semnat de Andreea Micu, Partner şi Ramona Bădescu, Associate STOICA & Asociaţii