Dr. Laila Al-Marayati: Legile anti-burqa reflecta ostilitatea europenilor fata de Islam. Cei mai multi musulmani nu sunt teroristi sau misogini

In ultimii ani, discutiile despre hijab, burqa si niqab au starnit dezbateri aprinse in multe tari europene. Politicieni si oameni de rand, imami si simplii credinciosi s-au grabit sa aprobe vălul traditional musulman sau, dimpotriva, sa ceara scoaterea lui in afara legii. Sustinatorii burqai afirma ca e dreptul femeii musulmane sa poarte obiectul vestimentar si ca suntem martorii unei islamofobii ce cuprinde Europa. Opozantii sustin insa ca vălul este o „inchisoare mobila”, un simbol al umilintei femeii, o respingere a valorilor occidentale si chiar o provocare religioasa. HotNews.ro a vrut sa afle ce cred expertii in Islam despre „controversata burqa”.

Dr. Laila Al-Marayati, una dintre activistele importante ale comunitatii musulmane din America si purtatoare de cuvant a Ligii Femeilor Musulmane (Muslim Women’s League), a declarat urmatoarele pentru HotNews.ro:

Adrian Novac: Parlamentul francez este foarte aproape sa interzica total purtarea burqai. Spania si Italia ar putea sa implementeze si ele restrictii, iar legi similare sunt dezbatute in prezent si in alte parti de pe continentul european. De ce a provocat burqa discutii atat de aprinse in Europa?

Dr. Laila Al-Marayati: Cred ca discutia despre burqa este o mica parte dintr-o problema mult mai mare. Dintre toate femeile musulmane care traiesc in Europa, foarte putine poarta burqa sau văl care sa le acopere fata. Dezbaterea este de fapt un simbol al felului in care lumea ii priveste pe musulmani ca pe niste straini, departe de perceptiile europene in ceea ce priveste normalul, in special in legatura cu respectul aratat femeilor.

Eu vad aceasta dezbatere ca o reflectare a intensificarii generale a xenofobiei si rasismului, care se raspandesc tot mai mult in intreaga Europa. Sentimentele anti-burqa sunt astfel acceptabile, deoarece, aparent, o astfel de poziţie este în favoarea drepturilor femeii şi nu împotriva unui grup de oameni. Dar, in realitate, cred ca fiecare este constient ca acesta este doar un mijloc de exprimare a sentimentului anti-musulman mai general.

A.N.: Ce e de fapt burqa: un drept al femeii, un semn al culturii islamice, „o inchisoare mobila”, un simbol al persecutiei femeilor, o moda etc?

L.M.: In Coran, femeile si barbatii musulmani sunt sfatuiti sa se imbrace si sa se comporte modest. Coranul nu specifica detaliile vestimentatiei nici pentru barbati, nici pentru femei, in afara de a le povatui pe femei „sa-si traga vălurile peste piept”: era obisnuit in perioada in care a inceput Islamul ca femeile sa umble cu sanii goi.

Profetul Mohammed (ale carui actiuni si maxime apar sub denumirea de Hadith, un lucru complet separat de Coran, despre care credem ca este insusi cuvantul lui Dumnezeu) a indicat ca, atunci cand se afla in public, femeile trebuie sa-si arate doar faţa si mainile. De aceea multe femei musulmane poarta un vesmant care le acopera capul, cunoscut sub numele de hijab.

Multe femei musulmane nu poarta un văl care sa le acopere capul, in schimb se imbraca si au o atitudine modesta, respectand legea islamica. Asa ca nimeni nu ar trebui sa presupuna ca o femeie care nu-si acopera capul este mai putin religioasa decat una care si-l acopera.

Burqa este un tip de tinuta caracteristic unor anumite tari, precum Afganistan. Ea include si un văl pentru faţa. In alte locuri, asa cum este Arabia Saudita, femeile isi acopera si faţa cu un văl numit niqab.

Unii invatati conservatori sustin cu tarie ca femeile musulmane trebuie sa-si acopere feţele pentru a arata ca sunt pe deplin modeste si pentru a nu atage atentia asupra lor. Cele mai multe dintre femeile musulmane nu-si acopera feţele, lucru care ii face pe multi sa creada ca acest lucru este de fapt contrar religiei noastre.

Sotiile profetului Mohammed aveau obiceiul sa-si acopere feţele dar ele au detinut o pozitie unica in ceea ce priveste relatia pe care o aveau cu comunitatea in acea perioada. Coranul ne spune ca „ele nu erau precum nicio alta femeie”.

In opinia mea, principala problema atunci cand ne referim la persecutia femeii este daca ea are sau nu sansa de a alege cu ce se imbraca. In statele in care vălul care acopera faţa este obligatoriu de purtat, femeile sufera de asemenea si de lipsa altor drepturi fundamentale. Felul in care se imbraca este doar unul dintre ele si, cu siguranta, nu e cel mai important.

Daca ne gandim la negarea drepturilor femeii de catre talibanii din Afganistan (care incalca principiile islamice de baza, precum egalitatea si dreptatea) vom descoperi numeroase exemple in acest sens.

A.N.: Sunt aceste legi necesare cu adevarat? Purtarea unor anumite obiecte de imbracaminte (si in cazul burqai vorbim de doar cateva mii de femei intr-o populatie de milioane) creeaza o problema serioasa care trebuie reglementata prin lege?

L.M.: Daca te referi la legile din Europa care interzic purtarea burqai, nu cred ca ele sunt necesare atata vreme cat, asa cum s-a spus, e vorba de un numar mic de femei. Nu cred ca aceasta discutie focalizata pe burqa sau vălul care acopera faţa va ajuta in vreun fel la promovarea drepturilor si statutului femeilor musulmane care traiesc in Europa. Ele sunt supuse deja marginalizarii in foarte multe feluri; aceasta nu va face decat sa-i puna pe musulmanii pe o pozitie defensiva in timp ce unele femei ar putea fi motivate sa poarte burqa doar pentru a sfida, pentru a se exprima pe ele insele si pentru a exprima libertatea de a alege ceea ce sa poarte.

A.N.: Unii experti afirma ca drepturile femeilor musulmane au fost incalcate de aceste legi, in special

Multi non-musulmani au redus Islamul la doua lucruri: terorismul si persecutia femeilor. Nu negam ca exista probleme cu fiecare din ele in societatile musulmane. Dar sunt atat de multi musulmani, din cei peste un miliard din intreaga lume, care nu sunt nici teroristi si nici misogini.

Dr. Laila Al-Marayati

dreptul de exprimare religioasa. Este o afirmatie corecta?

L.M.: Daca o femeie musulmana crede ca este obligata sa-si acopere faţa ca urmare a felului in care ea intelege Coranul, hadithul si alte invataturi islamice, atunci impiedicare ei sa faca asta reprezinta o violare a libertatii ei religioase.

Rezultatul va fi acela ca femeile musulmane care isi acopera feţele in prezenta barbatilor cu care nu sunt inrudite vor alege sa ramana in casa si nu vor mai merge la scoala, la munca etc. Ma indoiesc ca ele vor renunta pur si simplu la burqa. De aceea, o astfel de lege nu va avea niciun efect benefic.

A.N.: De-a lungul secolului XX, imigrantii si refugiatii au fost bine primiti in multe parti din Europa, inclusiv in Franta si Italia, unde au continuat sa-si respecte obiceiurile si vestimentatia traditionale. De ce s-a schimbat acum atitudinea publicului? Care sunt cauzele acestei intolerante crescute fata de vestimentatia musulmana care se manifesta astazi pe strazile din Paris si din alte orase europene?

L.M.: Asa cum am spus si mai inainte, acest lucru are legatura cu intolerenta fata de musulmani in general. Ani de zile, imigrantii musulmani au ajuns in Europa ca muncitori si lumea se astepta ca ei sa mearga inapoi in tarile natale atunci cand munca lor lua sfarsit. Cu toate acestea, ei s-au stabilit in Europa, insa au fost fortati sa traiasca in ghetouri, fiind supusi unor discriminari la scara larga in ceea ce privesc educatia superioara si slujbele de functionar, bine renumeratei. Musulmani au o rata mare a somajului sau slujbe inferioare, iar multi au trebuit sa-si schimbe numele ca sa primeasca aprobarea de a se muta intr-un apartament in afara cartierului lor sau sa se califice pentru slujbe mai bine platite. Aceasta este o regula atat in Franta cat si in alte parti.

Sentimentul de alienare va continua, atata vreme cat nu depunem eforturi pentru a ajuta la integrarea copiilor imigrantilor musulmani. Noi ne confruntam exact cu aceleasi probleme aici, in SUA, in ceea ce-i priveste pe imigrantii din America Centrala. Cel putin insa, aici, ei au sansa sa devina aculturali si sa se integreze, respectandu-si in acelasi timp cultura si credintele in cadrul societatii americane.

A.N.: Vi se pare ca exista in acest moment o fobie vizavi de burqa ce se manifesta in Europa? Credeti ca pentru europeni Islamul se reduce la burqa?

L.M.: Cred ca m-am referit la asta in raspunsul meu la prima intrebare. Multi non-musulmani au redus Islamul la doua lucruri: terorismul si persecutia femeilor. Nu negam ca exista probleme cu fiecare din ele in societatile musulmane. Dar sunt atat de multi musulmani, din cei peste un miliard din intreaga lume, care nu sunt nici teroristi si nici misogini. Oamenii ar trebui sa se fereasca sa generalizeze, in special atunci cand sunt in mare masura ignoranti in ceea ce privesc faptele si realitatea. I-as incuraja pe cititorii vostri sa invete despre Islam si musulmani, sa viziteze comunitatile de musulmani si sa ajunga sa cunoasca musulmani din toate mediile.

A.N.: Credeti ca aceste legi anti-burqa sunt o continuare a sentimentului de suspiciune pe care multi europeni il au fata de Islam?

L.M.: Da. Este un mijloc la indemana de vreme ce foarte putini oameni, incluzand aici musulmani, vor sa pledeze in favoarea vălului care acopera faţa. In acest fel, restrictia legata de burqa este o forma de expresie a suspiciunii, a rasismului si a ostilitatii in crestere fata de musulmani, dar este mai acceptabila decat, sa spunem, interzicerea rugaciunilor de vineri din moschei sau a afirmatiei directe ca nici n-ar trebui construite moschei.

A.N.: Multe voci afirma ca cei care-si ascund feţele sub văl resping valorile occidentale, ca nici macar Coranul nu cere cuiva sa-si acopere faţa, ca nu e o traditie islamica si ca vălul este o noua etapa in abandonarea in faţa Islamismului fundamentalist. Ce credeti despre toate acestea?

L.M.: Nu-mi fac cu adevarat griji in legatura cu ceea ce face un om pentru a indeplini lucrurile pe care el considera ca i le cere religia lui. Acesta este realmente un lucru intre individ si Dumnezeu. Nu cred ca felul in care femeile musulmane se imbraca in Europa este un semn ca musulmanii sunt pe cale sa preia controlul asupra continentului si sa impuna „fundamentalismul islamic” in societate. Dar aceasta este o chestiune importanta de dezbatere, in special in tarile care sunt dominate de musulmani.

Intreaga problematica a legii islamice este foarte complexa si nu poate fi redusa la felul in care cetatenilor li se cere cum sa se imbrace. Cititorii vostri care sunt interesati in chestiunea legii islamice trebuie sa citeasca lucrarile multor invatati, care abordeaza mult mai in detaliu acest subiect. Multi dintre acestia locuiesc in SUA, iar la sfarsitul interviului va voi oferi o lista cu numele lor.

A.N.: Credeti ca musulmanii care traiesc in Europa se simt victime ale islamofobiei din cauza acestor legi restrictive?

L.M.: Sunt de parere ca musulmanii din Europa simt presiunea islamofobiei din mai multe motive, nu doar din cauza legilor anti-burqa. Asa cum am spus mai devreme, ei au experimentat deja discriminarea in multe feluri, iar unii dintre ei au fost victimele crimelor etnice violente realizate de rasisti si neo-nazisti. Musulmani europeni simt deseori ca trebuie sa renunte complet la religia lor pentru a fi acceptati in societate. Dar oamenii care au alte religii (crestina si iudaica, de exemplu) nu sunt niciodata pusi sa aleaga intre religie si identitatea lor nationala. De ce se asteapta ca musulmanii sa faca asta?

nascuta si crescuta in SUA * tatal ei a fost palestinian, in timp ce mama este anglo-americana (nascuta catolica, convertita la Islam cand Laila era adulta) * este doctor obstetrician-ginecolog * de multi ani, una dintre activistele importante ale comunitatii musulmane din America * purtatoare de cuvant a Ligii Femeilor Musulmane (Muslim Women’s League) cu sediul in Los Angeles * a scris si a tinut numeroase prelegeri despre drepturile femeilor in Islam * a fost parte a delegatiei SUA la Conferinta ONU despre femei, desfasurata la Beijing * a fost membru al US Commission on International Religious Freedom * este in prezent presedinta KinderUSA, o organizatie umanitara care ofera asistenta copiilor palestinieni din Cisiordania, Gaza si Liban * sotul sau este presedintele Muslim Public Affairs Council * au impreuna trei copii, de 18, 16 si 10 ani

Dr. Laila Al-Marayati

A.N.: Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Pew Research Center in Europa si Statele Unite, o majoritate clara a europenilor sunt in favoarea masurilor anti-burqa. Cei mai multi dintre americani resping insa aceste restrictii. Cum explicatii aceste rezultate? Sa fie americanii mai toleranti decat europenii?

L.M.: In SUA, majoritatea americanilor sustine cu putere ideile de libertate a religiei si libertate de expresie, asa cum sunt ele definite in Constitutia noastra. Multe grupuri despre care altii ar putea sa aiba o opinie negativa au libertatea de a se ruga si de a-si practica religia pe care o considera potrivita, atata vreme insa cat nu pun in pericol vietile celorlati.

As spune ca exista unele segmente in societatea americana care sunt deopotriva rasiste si ostile fata de musulmani insa, in acest moment, ele reprezinta o minoritate.

In Statele Unite, femeile au libertatea de a se imbraca asa cum doresc ele. Este ciudat ca toleram si incurajam femeile care aleg sa-si expuna cea mai mare parte din corpuri in fata altora, dar suntem critici la adresa femeilor care n-o fac. Intotdeauna am crezut ca lucrul acesta e ironic. La urmei umei, lucrul important este acela ca femeile sunt libere sa aleaga pentru ele insele si nu sunt obligate de altii, indiferent ca e vorba de concetatenii lor sau de guvernele lor.

Guvernul este responsabil pentru a asigura siguranta publica; multe guverne impun restrictii in ceea ce priveste acoperirea feţei cu scopul de a mentine ordinea publica si de a preveni infractiuni. In plus, guvernele stabilesc un cod vestimentar minimal si definesc asa-numita „expunere indecenta sau atentatul la pudoare” – autoritatile au asadar un cuvant de spus in ceea ce priveste felul in care noi ne imbracam.

Dar n-am auzit niciodata de vreo tara sa aiba un „cod vestimentar maximal”, care sa ne spuna ca nu poti sa porti mai mult decat ceea ce poarta restul lumii.

A.N.: Unii experti sustin ca astfel de restrictii nu fac altceva decat sa marginalizeze musulmanii si mai mult, facand si mai dificila integrarea lor. Care e asadar problema pe care o reglementeaza aceste legi? Sunt ele anti-musulmane sau ii vor ajuta pe musulmani sa devina parte a Europei?

L.M.: Aceste legi nu vor ajuta la integrarea musulmanilor deoarece scopul lor nu are nimic de-a face cu imbunatatirea vietii musulmanilor. Ele reflecta pur si simplu felul in care societatea respinge la gramada Islamul.

Au fost cumva consultate femeile musulmane pentru a se afla ce cred ele ca le-ar ajuta sa se integreze mai bine in societatea europeana? Au fost ele intrebate ce nevoi au, in special in legatura cu drepturile lor in cadrul familei si a societatii in care traiesc? Am mari indoieli in legatura cu asta. Asa incat, fara sa cerem informatii de la comunitatile afectate, putem presupune cu greu ca aceste legi restrictive au fost concepute pentru a le ajuta.

A.N.: Filozoafa Martha Nussbaum a scris recent in „The New York Times” ca interzicerea burqai ar fi o masura ipocrita, de vreme ce Occidentul este o cultura ce tolereaza bikinii, chirurgia plastica si tocurile foarte inalte si periculoase. Sunt occidentali ipocriti in acest caz?

L.M.: Numai in masura in care ei vor sa rapeasca dreptul femeilor de a alege cum sa se imbrace. Multi musulmani dar si altii comenteaza pe marginea obsesiei pe care noi, occidentalii, o avem in legatura cu look-ul, care ar rezulta, spun unii, in aceeasi transformare a femeilor in obiecte. Este o problema similara cu cea a burqai. In ambele cazuri, femeile sunt reduse la felul in care arata; valoarea lor este determinata de modul in care se imbraca sau arata in general. Cred ca trebuie sa ne indepartam de aceasta gandire simplista de vreme ce ea e, in general, ofensatoare pentru multe femei.

A.N.: Cum ar trebui sa reactioneze musulmanii la valul de legi anti-burqa din Europa? Au sau nu dreptul sa li se opuna si sa le conteste?

L.M.: Nu cred ca sunt in masura sa-i sfatuiesc pe musulmanii europeni in legatura cu felul in care sa raspunda. In SUA, atunci cand suntem confruntati cu forme similare de xenofobie si sentiment anti-musulman (care in prezent sunt exemplificate de eforturile de a impiedica constructia unor moschei in diferite zone), facem tot ce putem sa educam publicul in legatura cu Islamul, vorbind in biserici, sinagogi si universitati, colaborand cu alti americani care cred si pretuiesc natura pluralista a societatii noastre.

Daca as fi fost un musulman ce locuieste in Europa, as folosi aceasta oportunitate pentru a atrage atentia asupra unor probleme mult mai serioase cu care se confrunta musulmanii de pe continent si as evidentia faptul ca legea impotriva burqai este doar un paravan pentru o atitudine mult mai negativa fata de musulmani in general. Cred ca o idee buna ar fi colaborarea cu alti europeni, din medii diferite, pentru a le da posibilitatea musulmanilor care locuiesc acolo sa fie tratati cu demnitate, respect si egalitate.

Pentru mai multe informatii despre musulmanii din Europa (in special legate de identitate si integrare), v-as recomanda lucrarile profesorului Tariq Ramadan.

In chestiuni legate de legea islamica, femei etc, puteti avea un punct de plecare in studierea lucrarilor urmatorilor invatati ce locuiesc in SUA si Canada: Asifa Quraishi, Professor of Law at University of Wisconsin, Khaled Abou El Fadl, Professor of Law at UCLA, Sherman Jackson, Amina Wadud si Leila Ahmed.

De asemenea, va recomand paginile de internet: Sisters in Islam (Malaezia) si Muslim Women’s League (SUA).

​

Citeste aici si aici mai multe despre Dr. Laila Al-Marayati.

Controversa burqa in Europa:

•  in aceasta saptamana, realizatorul emisiunii Top Gear, Jeremy Clarkson, a provocat un val de nemultumiri dupa ce a povestit, in cadrul unei emisiuni in care cei trei prezentatori discutau despre pericolele de la volan, ca a vazut din taxi o femeie musulmana careia burqa i-a fost ridicata atunci cand s-a impiedicat si a cazut, dezvaluind o lenjerie provocatoare
• in urma cu cateva zile, scotianul William Baikie a fost condamnat la doi ani de inchisoare dupa ce a rupt valul traditional purtat de o femeie musulmana. Incidentul s-a produs la 27 aprilie, la Glasgow
• la mijlocul lunii iulie, o avocata franceza in varsta de 60 de ani i-a smuls valul de pe fata unei femei musulmane in ceea ce politia locala a descris ca fiind primul caz de acest fel produs in Franta
• liderii partidelor de opozitie de la Madrid au anuntat la 18 iulie ca parlamentarii spanioli vor dezbate propunerea de lege care interzice purtarea valului islamic in public, pe motiv ca articolele vestimentare care acopera tot corpul sunt degradante pentru femei
• un sondaj realizat in Europa si SUA de Pew Research Center (cu sediul in Washington) a indicat faptul ca o larga majoritate dintre germani, spanioli, francezi si britanici sustine interzicerea valului musulman. Cei mai multi dintre americani se opun interzicerii purtarii burqai
• la 13 iulie, Camera inferioara a Parlamentului francez a aprobat un proiect de lege care va interzice femeilor sa poarte in public valul islamic de tip burqa, ce le acopera intregul corp in afara de ochi si maini. Documentul urmeaza sa ajunga la Senat
• la 25 iunie, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat in unanimitate o rezolutie care se opune interzicerii purtarii valurilor musulmane in public, pe motivul ca astfel se neaga un drept de baza al femeilor care doresc sa isi acopere fetele. In cadrul rezolutiei se subliniaza ca valurile, cunoscute sub numele de burqa sau niqab, ar putea fi interzise atunci cand se pune in discutie siguranta publica sau obligatiile profesionale
• in iunie, primarul Jordi Hereu a anuntat ca Barcelona intentioneaza sa fie primul mare oras din Spania care va interizce purtarea traditionalului val islamic in cladirile publice. Decretul se va aplica in toate spatiile publice, precum Primarie, pietele acoperite sau in crese. Alte opt orase si comunitati spaniole au interzis burqa
• la inceputul lunii mai, o tanara de 26 de ani, Mamei Marmouri (imigranta din Tunisia), a fost prima femeie amendata in Italia pentru ca purta val islamic in public. Incidentul s-a petrecut in Novara, in nordul peninsulei. Amenda: 500 de euro
• in 2 mai, vicepresedinta Parlamentului European a cerut interzicerea purtarii valului musulman in intreaga Europa. Silvana Koch-Mehrin a afirmat ca burqa este un atac asupra drepturilor femeilor
• Camera inferioara a Parlamentului belgian a aprobat la 29 aprilie o lege care interzice purtarea in public a valului islamic si a altor obiecte de imbracaminte care acopera fata femeilor. Documentul trebuie sa fie validat si de catre Senatul de la Bruxelles. Un eventual vot pozitiv al senatorilor ar face ca Belgia sa fie prima tara europeana care interzice burqa
• in Olanda, controversatul politician Geert Wilders a cerut insistent in campania electorala interzicerea burqai si a moscheelor. Cantonul elvetian Aargau a cerut interzicerea la nivel national a valului, in timp ce Partidul austriac al Libertatii (FPÖ) din Oberösterreich a esuat recent in tentativa de a impune o lege similara la nivelul statului
• in aprilie, o femeie care purta valul islamic in timp ce se afla la volan a fost amendata de politia franceza, pentru „conducere inconfortabila si lipsa a vizibilitatii”. Amenda de 22 de euro aplicata de politistii francezi a fost bazata pe o regula a Codului Rutier care obliga orice sofer la o suficienta libertate de miscare si un camp vizual larg, pentru a fi in masura sa efectueze comod si fara intarziere toate manevrele necesare
• in ianuarie 2010, ministrul italian de interne, Roberto Maroni, a anuntat ca parlamentul italian intentioneaza sa impuna o interdictie privind purtarea valului islamic, folosit de femeile musulmane pentru a-si acoperi fata
• in august 2009, un purtator de cuvant al Partidului Conservator din Danemarca a anuntat ca formatiunea sa solicita interzicerea purtarii traditionalului văl musulman burqa in public
• in august 2009, oficialii francezi au interzis unei femei musulmane sa inoate intr-o piscina publica deoarece era imbracata in burqini, un costum de baie care acopera intreg corpul, cu exceptia fetei, mainilor si picioarelor. Personalul piscinei aflata in estul Parisului i-au interzis femeii accesul in apa, citand „grija pentru igiena”.