Dubioasa afacere Callcenter si comerciantii de date personale
Nu e zi, si mai ales de vineri, cand rasufli usurat cu gandul la weekend, sa nu taraie telefonul, pe display cu „numar necunoscut”. Asa incepe atacul call-center: de la lozuri sigur castigatoare, asigurari 100% profitabile si croaziere de vis cu vaporul, la sfaturi pseudo-medicale si izmene roz, totul e ofertat cu generozitate, de glascioare suave sau barbatesc-persuasive. In numele a diverse firme si chiar institutii germane, cetateanul-virtual-client e agresat permanent de noua forma de marketing cu dedesubturi care frizeaza ilegalul.
Coalitia tacerii
La mijlocul lunii august, Deutsche Telekom iesea in presa cu intentia de a inchide jumatate din call-centerele sale din Germania, astfel fiind disponibilizati mii de angajati. Intentia grupului de telecomunicatii, privatizat in 1995 si detinand in 2006 pozitia de cea mai mare companie germana (cf. Comisiei de Monopol a Ministerului Economiei german), nu este noua, ea a fost anuntata inca din 2005 si vizeaza cca 32.000 de angajati.
International, Deutsche Telekom are 244.000 de angajati si a avut in 2007 o cifra de afaceri de 62,5 miliarde de euro. Statul german detine 14,83% din actiunile Telekom si 16,87% indirect, prin KfW Bankengruppe, o institutie de stat pentru creditarea proiectelor publice. In Romania, Telekom a preluat controlul OTE, care detine Romtelecom si Cosmote.
Ce se ascunde insa in dosul acestor disponibilizari anuntate, care par a nu face valva cuvenita? Revista Spiegel vorbeste despre „coalitia tacerii”, in care nu este implicata doar firma de telecomunicatii, ci nenumarati „subantreprenori” si chiar statul german.
Comertul cu date personale
In cele 5.700 de Callcenters din Germania, lucreaza 435.000 de angajati, care opereaza 20 de milioane de convorbiri zilnice. Bilantul 2007 al businessului in Germania releva o cifra de afaceri de cca 12 miliarde de euro (Sursa: Call Center Forum Deutschland, Call Center Profi).
Ceea ce nu spun statisticile, insa angajatii, intre care sunt si romani, este ca multi lucreaza pe salarii marunte, ce ajung sub 5 euro/h. Firmele care administreaza aceste call-centers sunt departe de a lucra in profit, insa au dat de filonul de aur: informatii personale despre clienti
(adrese, numere de telefon, detalii personale si contul bancar).
De multe ori, un acord dat la telefon pentru a ti se trimite informatii scrise despre un oarecare produs sau publicatie, inseamna contract agreat in toata regula, daca nu ai timp si nu esti suficient de vigilent sa citesti toata polologhia si „scrisul cu litere mici” de pe scrisoarea de bun-venit, care iti parvine rapid, pe fax, mail sau posta. Daca esti suficient de prevazator si faci storno in timp util, nu inseamna ca ai scapat.
Datele se inregistreaza atent intr-o banca de date si se vand apoi pe piata informatiilor. Intre 25 si 40 de eurocenti valoreaza o adresa cu date complete, si mai mult una cu cont bancar aferent. Cumparatorii, indeobste dupa o testare pe „proba de 50 de bucati” iau pachete de cateva mii de adrese, incepand apoi sa ii asalteze pe posesorii acestora cu provocari la jocuri de noroc, abonamente, sponsorizari etc.
Diagnostic via Hotline
O alta parte a afacerii, extrem de lucrativa, se refera la serviciile Hotline pentru clienti. Asa
numitele „inbound calls” vin de la clienti care nu se mai descurca in hatisul tarifelor din telefonia fixa si mobila, sau au probleme cu folosirea unui produs. Doua treimi din cele 20 de milioane de apeluri zilnice din Germania cuprind intrebari venite de la consumatori, iar firmele vizate platesc call-centerelor 0,36 de eurocenti pe apel preluat de acestea.
Centrala de stat care incaseaza taxele TV si radio, GEZ, nu ar fi nici ea straina de uzul datelor personale vandute sau inchiriate pe piata. Inregistrarea aparatelor TV si radio in Germania e
obligatorie, ca si taxa aferenta. GEZ, in vanatoarea dupa „evazionistii TV”, nu se da in laturi
in a-i verifica, iar acestui scop ii servesc de minune listele de adrese procurate pe sub mana.
Chiar si asiguratorii de sanatate amenajeaza hotlines la care se pretinde ca se dau sfaturi medicale pacientilor. Prin aceasta, asigurarile incearca sa economiseasca, date fiind costurile ridicate ale interventiilor ambulatorii la domiciliu. Recomandarile si diagnosticurile sunt insa mai mult decat dubioase, din punctul de vedere al calificarii personalului care raspunde la solicitari, caci nu sunt date de medici, ci cel mai adesea de personal medical auxiliar, de practicanti si studenti.
Nu te enerva, frate!
Protectia datelor personale in Germania e un camp de lupta al multiplelor ezitari. „Un studiu amplu redactat de trei profesori pentru Ministerul de Interne german, inca acum 7 ani, cerea ca legea germana invechita, cu privire la protectia datelor personale, sa fie revazuta si adaptata cerintelor noii lumi mediatice” (Spiegel).
Intre timp, ar fi intervenit 11 septembrie si noua politica, a sigurantei cetateanului intr-o lume amenintata de terorism, pe care politicul german o considera prioritara protectiei datelor personale ale acestuia. „Toamna trecuta, Germania a fost data in judecata la Curtea Europeana de Justitie, pentru ca, pe teritoriul federal, e lezata completa independenta a controlului asupra protectiei datelor personale, dupa cum este aceasta prescrisa de UE” (Spiegel).
Abia saptamana trecuta, ca urmare a scandalului cu spionajul la Telekom din luna mai, dar si a disparitiei de laptopuri si CD-uri din ministere si institutiile germane, ministrul justitiei Brigitte Zypries (SPD) si ministrul pentru protectia consumatorului Horst Seehofer (CSU) au avansat initiative legislative contra furtului de date personale. Ministrul de interne Wolfgang Schäuble (CDU) a anuntat pentru inceputul lunii septembrie, consultari in acest sens.
Pana la legea cea noua, daca si cand va iesi, nu ne ramane decat sa nu cedam si sa nu ne enervam prea tare, pe avansurile lui Spam si apelurile de la Necunoscut.