Dumnezeu, C.T.P. și notele lui informative

Imensul succes de vânzări al cărții Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative (Editura Polirom, București, 2022)-imens pentru ceea ce înseamnă piața românească din domeniu- nu poate fi despărțit de vestea concedierii de la Digi 24 a jurnalistului și scriitorului Cristian Tudor Popescu. De valul de solidaritate, dar și de ură (și, apropo, sunt în volum destule texte ce analizează anatomia și urâțenia urii) stârnit de scandaloasa decizie de concediere a ziaristului de la postul de televiziune Digi 24. Ea rămâne astfel, indiferent că la baza ei se află resentimentele unui mic, micuț jurnalist cu bretele sau încălcarea deciziei stupide ca la acel post să nu scape vreo vorbă despre draftul cu legile Securității. Între paranteze fie spus, ceva nu e tocmai ok cu draftul în chestiune, chiar dacă propagandiștii puterii susțin altceva. Dovadă reacția enervată a președintelui Klaus Werner Iohannis din timpul conferinței de presă de acum câteva zile și din răspunsurile lui exhaustive.

Vrem-nu vrem, CTP se vinde, nu e nici pe departe un expirat, ceea ce scrie și, mai ales, ceea ce spune (asta e, trăim în epoca oralității!) are efect, trezește interes în opinia publică. Adeziuni, citări pe nemestecate, critici, proteste, chiar trimiteri la psihiatrie. Lucrul acesta se întâmplă cam de la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut, atunci când a ajuns și în media românească moda talk-show-ului de televiziune. Iar Cristian Tudor Popescu a știut ca nimeni altul să transfere asupra ziarelor la care a lucrat (Adevărul, Gândul) succesul înregistrat pe sticlă în Milionarii de la miezul nopții.

Nu, CTP nu a descoperit apa caldă, lucrul acesta întâmplându-se și în Occident. Dovadă fiind analiza lui Pierre Bourdieu din volumul Despre televiziune, apărut și în românește cu ceva vreme în urmă la editura bucureșteană ART.

Cine a urmărit cu relativă consecvență aparițiile de vinerea seara, de la Digi 24 ale scriitorului și jurnalistului, a putut băga de seamă fără a face cine știe ce eforturi deosebite că strategia lui CTP a rămas aceeași. Ideile exprimate cu o oarecare încăpățânare pe sticlă (ziaristul s-a încăpățânat foarte adesea să se lanseze și în demonstrații fizico-matematice, și în interpretarea unor texte foarte puțin accesibile telespectatorilor cu inteligență și cultură medie și a făcut-o știind mai mult ca sigur că pierde audiență, însă fiind și convins că va putea să o recupereze câteva minute mai încolo) s-au regăsit a doua zi în Republica. Textele publicate acolo reprezentând, cu mici, cu foarte puține excepții, materia primă a cărții de la Polirom.

Cine cunoaște toate acestea se va mira, cred, mai puțin la vederea titlului volumului – CTP nu cred că vrea să polemizeze aici cu Nietzsche, rămâne pe mai departe un ateu convins, un ateu cu apetit pentru controverse și frumusețea contradicției ( a se vedea textul despre învierea periodică a lui Iisus și a constatărilor în consecință- dar și când va observa că pe coperta a patra a acestuia figurează un citat din Iov.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro