E doar începutul. Ce semnal ne dă casa arsă a lui Mircea Dinescu

Vineri, 17 aprilie, a pierit în flăcări o casă de lemn, construită de Mircea Dinescu într-o vie de lângă Dunăre. 

Incendiul a avut loc în comuna Cetate, județul Dolj.  Mircea Dinescu a explicat: „Întâi mi-au dat foc la vie și acum mi-au dat foc și la casă”. El crede că incendiul de vineri are legătură cu situația sa de proprietar de pământ: „Mă înjură că am ajuns moșier. Le-a rămas ăstora în cap că eu sunt moșier”. 

Din punct de vedere juridic, ce spune Dinescu nu are nicio însemnătate. Nu știm ce s-a întâmplat, nu știm dacă a fost un incendiu provocat. Cazul e în cercetare. Să așteptăm descoperirile celor care sunt responsabili. Asta a spus, de altfel, și păgubitul.

Din alt punct de vedere, e extrem de relevant. Povestea unui antreprenor din agricultură că e pizmuit și chiar dușmănit e corelată cu studiile sociologice din România. 

3 din 4 români consideră că succesul în afaceri sau în viață nu e asigurat de carte. Dacă nu educația, atunci ce te duce la succes: munca? Nu, nici munca. Dar ce? „Relațiile și conexiunile asigură succesul în România”, consideră 74% dintre compatrioți, potrivit studiului  INSCOP 2025. 

Noi suntem corecți, ceilalți sunt problema

Un recent studiu despre valorile angajaților români a dezvăluit că, la locul de muncă, avem impresia că facem tot ce depinde de noi, uneori cu mari eforturi. Însă ceilalți din societate sunt de vină că nu merge treaba în România. La studiu au participat peste 2.000 de respondenți, a arătat recent sociologul și psihologul Dorin Bodea.

Nu credem, așadar, din toată inima, că munca e degeaba, ci, mai degrabă, am intrat într-o capcană a „gândirii-ruptură”: În ceea ce ne privește, suntem merituoși. Când ne raportăm la ceilalți, pe ei îi considerăm norocoși, profitori sau hoți. 

Bodea este autorul unei cărți intitulată „România între lumi”. Volumul descrie felul în care se instalează neîncrederea generalizată: „Fiecare individ crede că el însuși este corect, dar societatea în ansamblu este incorectă”.

„Când oamenii sunt convinși că trăiesc într-o societate profund nedreaptă, apare o mentalitate defensivă: sistemul este corupt, elitele manipulează, regulile sunt făcute pentru alții”, susține autorul. 

În aceste condiții, capitalismul este contestat ca formă de organizare a muncii. Izbânda cuiva, companie, om sau sistem public, nu confirmă, ci descalifică. Meritul este pe cale de dispariție.

Curajul de ieri și de azi

Între timp, un incendiu dintr-o vie a unui poet din comuna Cetate, județul Dolj, ne arată, dacă ipoteza de lucru se va confirma, unul dintre momentele în care neîncrederea s-a transformat în dușmănie și, mai apoi, în acțiune. E doar un punct dintr-o țesătură a urii, care există, indiferent de cum se va rezolva cazul concret. Căci Dinescu este, oricum, invidiat și disprețuit pentru că a investit și „s-a îmbogățit”.   

Este Mircea Dinescu un antreprenor bun? Nimeni nu deține o unitate de măsură universală în materie de succes în business. 

Dar ceva putem spune despre Dinescu. El a fost întotdeauna extrem de curajos. Temeritatea este condiția necesară, chiar dacă nu suficientă, pentru orice om de afaceri. 

Probabil că cei care îl detestă „pe moșier” nu știau că, într-o țară în care milioane de oameni se temeau în mod justificat de Nicolae Ceaușescu, Mircea Dinescu a dat un interviu, în februarie 1989. Dialogul a fost publicat într-un ziar francez. 

Poetul a spus că românii suferă de foame și de lipsă de libertate. În continuare, Dinescu a declarat că Ceaușescu se crede Dumnezeu și că președintele comunist intră în competiție cu Biblia, atunci când vrea să instaureze ”Omul nou”. Dinescu a cerut schimbarea regimului. 

Dacă acesta nu e curaj, atunci care este definiția temerității?

România Mare

După ce i-a ars casa de lemn, Mircea Dinescu a spus că de multă vreme e dușmănit, în zonă. Și că, probabil, îl urăsc „cei de pe la România Mare”. Poate că axa timpului i-a jucat o festă. 

Vadim Tudor, cel care asmuțea publicul împotriva lui Dinescu, a murit demult. Iar partidul România Mare nu mai e semnificativ pe scena politică. Poate că poetul a vrut să se refere la un alt partid. 

Dar, oricum, prin mărturia sa „la capul locului”, Mircea Dinescu a surprins o realitate care depășește o întâmplare, încă nelămurită, de pe malul Dunării. 

România Mare, cuprinzătoare și care vine puternic pe turnanta societății, e o denumire reprezentativ sociologic pentru curentul de ură contra „moșierilor”, antreprenorilor sau profesioniștilor care au reușit. Orice reușită. Și e doar începutul.