„E vina lor”. Cine sunt pierzătorii afacerii „Călin Georgescu președinte”

Tristețea și furia oamenilor care s-au adunat marți seară în fața CCR, pentru a protesta față de interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, ar trebui să ne preocupe. Chiar dacă au fost doar câteva sute.

O tristețe apăsătoare își face loc printre oamenii adunați marți seară în fața sediului Curții Constituționale. „S-a terminat, gata”, spune o femeie din grupul de lângă mine. Vestea că judecătorii au respins deja contestația lui Călin Georgescu la decizia BEC prin care i se interzice candidatura la prezidențiale circulă din gură în gură. 

Cei din față, din apropierea jandarmilor, încep să strige „Hoții, hoții”, „CCR, o mizerie”, „Trădătorii”. Sunt urmați de ceilalți. 

Lângă mine, o fată de vreo 20 și ceva de ani, slăbuță, îmbrăcată într-un palton puțin prea larg pentru ea, începe să huiduie. Are lacrimi în ochi și asta mă tulbură. 

Un pic mai încolo, un alt tânăr, nu mai mult de 25 de ani, le spune celor din jur că „și-au bătut joc de noi”. Tristețea lui pare mai degrabă una furioasă. „Dacă oamenii stau în casă, așa se întâmplă”, adaugă băiatul după care se alătură corului celor care strigă: „hoții, hoții”.

Mulți dintre protestatari nu sunt din București. Un bărbat dintr-un grup mai numeros spune că au venit din Bacău, cu o zi înainte, și că au stat peste noapte la un hotel. Oamenii au făcut cheltuieli pentru această deplasare, deși nu aveau mari așteptări că se va schimba ceva la Curtea Constituțională. 

Printre protestatari e și noua vedetă a suveraniștilor: Oana Zăvoranu. Mulți se duc să-și facă poze cu ea. 

„Apărați, mamă, că nu știți ce apărați”, le strigă o femeie jandarmilor, echipați ca pentru ce-i mai rău și mult prea numeroși pentru cele câteva sute de oameni pașnici. „În ce țară, jandarmii au venit lângă oamenii ca să protesteze și ei împotriva puterii? Să le zicem și lor poate înțeleg ceva”, îi întreabă o altă femeie pe cei de lângă ea. 

Nu-i răspunde nimeni, oamenii merg supărați, cu steagurile și pancartele către Piața Unirii. Probabil că se referă la Georgia, dar nu am de unde să știu ce video de pe Tiktok o fi inspirat-o pe femeie. 

„Hai să nu mai stăm aici, să plecăm prin oraș”, îi spune un bărbat fetei pe care o ținea de mână. Se uită către jandarmi și adaugă: „să nu mai stăm aici că o să bage instigatori printre noi. Ăștia de abia așteaptă să ne bată”. 

Acuzația îmi pare exagerată. Scutierii, deși arată înfricoșător, sunt pașnici – nu există niciun indiciu de violență în comportamentul lor.    

Tot oamenii sunt de vină

Seara, la televiziunea care în toate aceste luni l-a susținut pe Călin Georgescu, moderatoarea Anca Alexandrescu se răfuieste cu telespectatorii. Ideea principală este că vinovați pentru faptul că Georgescu nu a fost lăsat să candideze sunt și cei care NU au ieșit în stradă ca-și apere candidatul. Sau au ieșit, dar au fost prea cuminți. 

„Nu îndemn la ură și violență, nu instig la ieșirea în stradă, dar ca să poți să ai drepturi trebuie să lupți pentru ele. Nu poți să aștepți să vină alții să lupte pentru ele”, spune, cu ciudă în glas, Anca Alexandrescu.

Pe un grup de Facebook citesc că, de fapt, „românii sunt lași și că au dat bir cu fugiții imediat ce domnul Georgescu a dat de greu”.

Cât timp am stat la protestul de la Curtea Constituțională am auzit tot felul de prostii pe care le discutau oamenii între ei: „soroșiștii care conduc România”, „războiul va veni și în România din cauza lui Bolojan și a lui Zelenski” și multe altele. 

Sigur că multe din conspirații au ieșit din telefoanele oamenilor, via aplicațiile Tiktok sau Facebook. Pe altele le-au auzit de la Realitatea tv. 

Din confortul unui platou de televiziune, fosta consilieră a lui Liviu Dragnea și-ar fi dorit probabil să vadă niște lupte de stradă, cu sute de mii de protestatari și jandarmi violenți. Din fericire pentru această țară, nu a fost să fie.

Cum am ajuns totuși aici? Încerc să mă pun în pielea acestor oameni care, din motive pe care le-au descris sociologii și analiștii, au ajuns acum să-și pună speranțele într-un fals Mesia. Acum, prăpastia dintre ei și politicieni, autorități, s-a adâncit și mai mult. „Ei cu salarii de zeci de mii de euro, noi cu salariul minim pe economie. Ei rămân cu privilegiile, noi cu sărăcia.”

În timp ce mă plimbam printre protestatari, am auzit la un moment dat o discuție despre prețurile la produsele pentru bebeluși că s-au mărit, că e din ce în ce mai greu să ai un copil în România. 

Printre atâtea conspirații, se vorbește și despre lucruri cu sens.  

Chiar dacă sunt manipulați, înrăiți, învrăjbiți în fața unor dușmani imaginari („șoroșismul”, de exemplu), acești oameni au tot dreptul să fie supărați pe o clasă politică surdă și nepăsătoare la problemele lor. De aseară, au rămas și cu impresia că nici dreptul la vot nu-l mai au. Deși nu-i oprește nimeni să voteze pe oricare dintre candidații rămași în cursa electorală.

Călin Georgescu are acum probleme mai importante. Cum ar fi să dea socoteală în dosarele penale deschise de procurori pe numele său. Anca Alexandrescu e bine-mersi, va continua să-și facă emisiunile și să strige în gura mare despre „statul paralel” și despre „sistemul” care conduce România, de parcă ea ar fi venit aici de pe altă planetă. Și cu cât va striga mai tare, cu atât vor crește audiențele televiziunii și încasările din publicitate. 

Singurii pierzători sunt oamenii dezamăgiți, care s-au aruncat din disperare în brațele lui Georgescu. Ei vor rămâne cu aceleași frustrări și probleme. Și e doar o chestiune de timp până când un alt șarlatan, alți șarlatani, vor profita de ei pentru propriile interese.