Edward Chow, expert american: Securitatea energetica a Romaniei depinde de un mix de solutii pe termen scurt, mediu si lung. Nu va puneti toate ouale intr-un cos fragil

Imbunatatirea eficientei energetice, construirea unui terminal de gaz lichefiat si proiecte majore pe termen lung ar putea fi solutiile pentru securitatea energetica a Romaniei, crede expertul american Edward Chow, de la Centrul pentru Studii Strategice Internationale (CSIS) din Washington. „Daca va concentrati doar pe proiecte pe termen lung, este ca si cum v-ati pune toate ouale intr-un cos extrem de fragil”, a spus el intr-o conferinta sustinuta la MAE.

„Romania pare sa se lupte inca pentru a gasi modelul potrivit in ceea ce priveste configurarea pietei si a sistemului energetic intern. Este un lucru de asteptat, din moment ce un astfel de proces nu este usor de implinit in 20 de ani, cat a avut Romania la dispozitie, pentru ca este un domeniu care trebuie conceput pe termen lung si la o scala foarte larga”, crede expertul american, cu o experienta de 30 de ani in domeniul energiei, atat in mediul de business, la Chevron, cat si in Administratia americana. Este o opinie conturata in urma discutiilor avute la Bucuresti zilele acestea, in intalniri cu ministrul de externe, reprezentanti ai Ministerului Economiei, agentiilor de reglementare, parlamentari si specialisti, intrucat a recunoscut ca, in ceea ce priveste Romania, nu este foarte familiarizat cu situatia.

El crede insa ca, pentru securitatea energetica a Romaniei, nu trebuie gasita o singura solutie, ci un mix de solutii pe termen scurt, mediu si lung. „Securitatea energetica este un bun public, iar guvernele au un rol vital de jucat in acest sens. Tocmai fiindca este un bun public este nevoie de un mix de politici”, a spus Chow.

In cazul Romaniei, solutiile pe termen scurt (1-2 ani) ar fi proiectele privind eficienta energetica si interconectarea cu tarile din regiune. „Interconectivitatea regionala aduce avantaje esentiale imediate, fie ca este vorba de conectarea cu Ungaria sau cu Bulgaria. Acestea sunt proiecte esentiale, care va aduc beneficii rapide intr-o perioada scurta si cu investitii relativ mici. Nu scapati aceste proiecte din vedere!”

In ceea ce priveste proiectele pe termen mediu – mai costisitoare (cateva sute de milioane, poate un miliard) si presupun o perioada de realizare intre 3 si 5 ani – terminalul de gaz lichefiat de la Constanta ar putea fi unul dintre ele. Un astfel de proiect ar avea un impact regional si ar putea atrage astfel mai usor investitori. In privinta proiectelor pe termen lung, un gazoduct precum Nabucco ar putea fi raspunsul.

Deocamdata insa, Romania plateste la Gazprom un pret mult prea mare pentru gaz, pret despre care Edward Chow zice ca l-a socat. „Habar nu aveam cat de mari sunt preturile pe care Romania le plateste pentru gazul de import fata de alte tari pana sa vin aici. Stiam ca este mai mare, puteam sa fiu surprins, dar sunt chiar socat de diferenta de pret, cred ca e un pret determinat politic. Mi se pare ciudat ca Romania plateste un pret semnificativ mai mare decat Bulgaria pentru gaz”, a remarcat el.

Nu a putut vorbi despre o solutie, necunoscand piata, insa a gasit o explicatie privind conjunctura regionala si politica Gazprom de tipul „divide si cucereste”: „Atat timp cat tarile consumatoare nu coopereaza si atata timp cat nu exista o piata regionala deplin functionala, ci o serie de piete nationale, producatorul de gaz va reusi sa obtina maximum de profit economic. Un jucator puternic pe piata, in acest caz Gazprom, isi poate mari profitul nu numai prin producerea unui volum mai mare de gaz, ci si prin adaosul comercial. Trebuie sa ne punem problema de ce tocmai Romania permite unui furnizor ca Gazprom sa impuna un astfel de pret, pe care nu il poate cere in alta parte? Este lipsa de interconectivitate, faptul ca alte guverne nu permit tranzitarea gazului? Sunt preturile productiei interne prea mici?”.

Nabucco vs. South Stream

Intr-un domeniu in care nu companiile, statele si politica sunt cele care construiesc conducte, ci banii, Edward Chow a calificat Nabucco un proiect foarte scump – costurile lui au ajuns la 7,9 miliarde euro – insa, prin comparatie, South Stream „nu este cea mai eleganta solutie economica”, ceea ce nu inseamna totusi ca acest gazoduc nu se va construi.

„De-a lungul experientei mele, am invatat ca banii conteaza. Nu guvernele, companiile sau tarile construiesc conducte, ci banii construiesc conducte. (…) Eu nu pot sa inteleg fundamentele economice ale South Stream, de exemplu, dar acest lucru nu inseamna ca acest proiect nu se va implini. Chiar daca eu cred ca South Stream nu este cea mai eleganta solutie economica, acest lucru nu inseamna, in mod necesar, ca acesta nu se va dezvolta”, a spus expertul american, argumentand prin alt caz, Blue Stream, un proiect dus la capat de Gazprom si care a functionat ani la randul la jumatate din capacitate, dar care a existat nu pentru eficienta sa economica, ci din ratiuni politice.

In ceea ce priveste Nabucco, acesta este in stadiul „in care cauta furnizori care sa inteleaga care sunt costurile de transport”. „Aceste costuri vor fi comparate de tarile furnizoare cu celelalte oferte existente pe piata. Similar, si consumatorii vor sa stie care va fi pretul gazului si ce alternative au. (…) Nu inseamna ca daca un pret este mai mare decat celalalt il voi refuza. Depinde de valoarea pe care o atribui diversificarii resurselor energetice. Daca este vorba numai de un dolar in plus, atunci poate ca sunt dispus sa platesc, daca e vorba de 100 de dolari poate ca nu mai pot plati”, a spus Chow

Esential este insa sa existe un calcul al pretului final al gazului, unul transparent, pentru ca cei implicati in proiect sa ii poata evalua oportunitatea si sa isi poata evalua optiunile. „Cred ca Nabucco isi va face temele in acest sens pentru a transforma un proiect din stadiul de concept in realitate”, a mai spus Chow.