Elena Udrea. “Amărâtă turturea” ciripind din cușcă bulgărească

Elena Udrea. Mi-e milă. De câteva săptămâni tot plânge, în pușcărie bulgărească de răutatea românească. E singură. E în pușcărie bulgărească și acolo vrea dumneai să fie. Ea crede că dacă se plânge de la distanță, viața i se va îndrepta. Ea crede că dacă stă în Bulgaria îi va fi mai cald ca-n România. E femeie, e om, e condamnată. E de înțeles. De tot ce a făcut ea s-a ales praful. De tot ce n-a făcut nici nu se știe. A rămas o gură mare, iritată, mereu. E o gură din ce în ce mai săracă în idei. Jupânul care o apăra, Traian Băsescu a amuțit, i-au luat ăștia maul, spp-ul, casa. Elena Udrea. Sărac om, săracă femeie.

Capitolul întâi. Elena Udrea. Sărac om.

Cei mai mulți vor zice: lasă, bă, are bani, rămâne cu banii. Și poate că așa o fi. Sigur are ea, ca om, bani puși deoparte, dar haideți să gândim la om. Omul stă săracu’ înghesuit într-o limbă pe care n-o înțelege, bulgara. Deci n-o înțelege, n-are de ce s-o înțeleagă. Nu are de ce să capete voință să-nvețe limba. Omu’ săracu’ a rămas înghețat între lumi, între stări. Stă cocoșat în celulă și se întreabă: ce mă fac? Și, chiar, ce să facă? Face harcea-parcea România și poporul român, de la distanță, care n-au fost în stare să-i construiască cușcă aurită de privighetoare. Iar de acum încolo, ce să-i construiască poporul cușcă aurită dacă-l înjură? Groaznică situație. Ca om, cum să nu plângi? Te bagă ăștia la Târgșor, la degetoaice, vai și amar, nu mai miroase a Dior. Vin fetele de la Târgșor s-o înțeleagă, păi, ea, ea care putea vorbi cu toate femeile mari ale lumii să se plece la fete de Târgșor, penitenciarul de femei din România? Ce să vorbească ea cu ele?

ȘI UITE CUM PLÂNGE: „Sunt 46 de zile de când sunt arestată ilegal, că urmare a unei halucinante decizii a ICCJ, prin care mi s-a respins contestaţia în anulare doar MIE dintre toate dosarele similare (Şova, Pop, Niţă, Valcov, Bica, etc), şi mi s-a refuzat doar mie dreptul de a fi rejudecată legal în dosarul Gala Bute. Din motive inexplicabile juridic, 4 din 5 judecători au decis în cazul meu să încalce decizia CCR, care stă la baza tuturor acestor contestaţii, şi să se contrazică cu ceea ce ei înşişi au spus în celelalte cazuri, care toate sunt acum în rejudecare, iar cei implicaţi sunt toţi evident în libertate”

Pe scurt: contează să se facă dreptate sau să-i dăm din mila noastră?

Capitolul al 2-lea. Elena Udrea. Săracă femeie.

Cei mai mulți vor zice: lasă, bă, la câți bărbați puternici au roit în jurul femeii, las-o pe sec. Are bani să-și cumpere. Dar vedeți voi, acum n-o mai apără decât Justiția bulgară. Băsescu tace mâlc. Păi, ce să mai zică, când el e vai și amar de destin. Cine să cuvânte pentru ea? Facebookul? Algoritmii o arată ca învingătoare. Face audiență, Elena Udrea, dar cine privește audiența, vede cum părerile sunt împărțite. Blonda de la Cotroceni, blonda, femeia fac audiență mai multă decât omul de stat, omul. Cum s-a-ntâmplat? Asta ține de percepție. Iar poporului român pe care l-ai slujit îi place să se scalde în propria mocirlă a misoginismului, sexismului. Of! Viața mea! Unde să vii? Unde să te întorci? Unde? zi-mi și mie?

ȘI CUM SE INVOCĂ COPILUL, NU-I AȘA C-O LAȘI DOMLE DE JUSTIȚIE: „Le mulțumesc tuturor celor care se roagă pentru mine și fetița mea, un copil care trece prin drama de a fi lăsată fără mamă pt a două oară! Pe când avea doar 12 zile, m-au luat de lângă ea timp de 3 luni… când avea cea mai mare nevoie de mine, și care acum înțelege că mama ei nu mai este acasă, deși i-am promis că vom fi de Paște împreună! Vă întorc gândurile bune și mă rog la rândul meu, ca nicio mamă să nu treacă prin momentele grele prin care trec în acest moment!”

Mare dilemă etică: contează să se facă dreptate sau să-i dăm din mila noastră?

Capitolul al 3-lea Eu chiar înțeleg, mi-e milă. Mi-e milă că uite ce soartă are. Mă lasă fără cuvinte. Așa că uite ce plângere știu de la marele Ienăchiță Văcărescu, om cu fire și simțire care cam așa ar zicea despre Amărâtă turturea.

“Cât trăieşte, tot jăleşte, Şi nu se mai însoţeşte, / Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede.

Trece prin pădurea verde / Şi să duce, de se pierde;

Zboară, până de tot cade, / Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată Tot pre ramura uscată;

Umblă prin dumbrava-adâncă, / Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece, Ea o turbură şi trece; / Unde e apa mai rea, O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul, Acolo o duce dorul, / Ca s-o vază, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească.

Dar eu om de-naltă fire Decât ea mai cu simţire, / Cum poate să-mi fie bine? Oh! amar şi vai de mine!”

​Elena Udrea. “Amărâtă turturea” ciripind din cușcă bulgărească.

Și revin cu obsesia: dreptate sau milă?