“Eliberatorii" ruşi şi crimele împotriva umanităţii

Vreme de decenii, URSS a fost un bastion al păcii: armatele ei nu luptau decât pentru a elibera popoarele nevinovate de sub asuprirea imperialistă. Paşnică şi senină, URSS înfrunta agresivitatea Statelor Unite cu energie marxist-leninistă. O tenace propagandă învăluia întreg lagărul socialist şi atingea Occidentul, graţie complicilor din reţelele comuniste.

Şi iată că succesoarea URSS, Federaţia Rusă, devine, la rândul ei, în aceste zile tragice, un nou avanpost al păcii. Asemeni sovieticilor de altădată, soldaţii şi tancurile ruse au primit misiunea de a “elibera” o altă naţiune: Ucraina este un poligon de incercare al pacifismului regimului de la Moscova.

Ca şi în deceniile sovietice, spre a relua titlul unei memorabile cărţi a lui Ion Raţiu, Moscova sfidează lumea. Ceea ce Federaţia Rusă înfăptuieşte acum, din unghiul dreptului internaţional, este o triplă infracţiune: crima de agresiune, crime de război şi crime împotriva umanităţii. Vladimir Putin devine un autentic emul al lui Stalin. Ţinta sa este strivirea definitivă a unei naţiuni.

Campania Rusiei în Ucraina este, în pofida tentativelor de relativizare morală, cea mai gravă încălcare a ordinii internaţionale de după 1945. Nici un argument, nici un sofism legal nu pot face să dispară o realitate documentabilă: atacul Rusiei, neprovocat şi pirateresc, împotriva unei ţări suverane şi independente. Într-o reeditare macabră a doctrinei Brejnev, Vladimir Putin intervine spre a anihila dreptul de a alege al unei naţiuni.

Propaganda rusă , pe urmele celei sovietice, construieşte mitul soldatului eliberator. Este acesta un mit prea bine cunoscut Europei centrale şi de Est. Datorăm acestor eliberatori sovietici o jumătate de veac de sclavie comunistă şi suferinţele a generaţii. Eliberatorii din 2022 nu sunt diferiţi de cei care au strivit libertatea atâtor popoare. Instrumentele criminale de care se servesc sunt vizibile unei lumi întregi. Misiunea limitată a Rusiei devine, pe zi ce trece, un autentic carnagiu.

“Eliberatorii” ruşi au ca obiectiv, prin atacuri barbare, naşterea unui sentiment de teroare. Rusia reeditează, în anul 2022, lecţia nazistă a bombardării oraşelor cu cruzime. Lista cazurilor este , deja, una suficient de amplă spre a nu mai exista îndoieli.

Imperiul Rus îşi reconfirmă raţiunea sa de a fi. Ţarist, comunist sau putinist, el este cel mai redutabil duşman al libertăţii popoarelor. Ucraina de astăzi este cea din urmă din această atroce serie istorică. Polonia, la 1830 şi 1863, Ungaria la 1956, Cehoslovacia la 1968, Georgia în 2008, iată tot atâtea ocaziii în care Imperiul Rus, în variile sale întruchipări, a tăgăduit demnitatea naţiunilor libere.

Sancţiunile de acum nu sunt, aşa cum sugerează propaganda insidioasă, un atac împotriva naţiunii ruse. Scopul lor este de a slăbi maşina de război a lui Vladimir Putin şi de a sublinia, dincolo de orice ambiguitate, că sprijinul acordat unui război de agresiune este inacceptabil. Solidaritatea militară cu Ucraina este legitimă juridic, de vreme ce Ucraina îşi exercită dreptul recunoscut la auto- apărare.

Nu poate exista neutralitate morală în acest conflict, de vreme ce el întruchipează răul care a marcat destinul Europei centrale şi de est în secolul XX. Echidistanţa recomandată de unii este o formă asumată de complicitate cu cei care atacă populaţia Ucrainei şi încearcă să reducă un stat liber la statutul de gubernie rusă.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro