Energia comunitară în România: De la inițiativă civică la drept european

Într-o perioadă în care tranziția energetică nu mai este o alegere, ci o necesitate, România încearcă să recupereze decalajul față de restul Europei prin inițiative civice tot mai articulate. Corina Murafa, expertă în politici energetice, lector universitar și membru al Comitetului Economic și Social European, ne vorbește despre Coaliția Energie Comunitară – o rețea care aduce laolaltă cetățeni, ONG-uri și instituții, cu scopul de a transforma energia într-un bun comun, accesibil și sustenabil. În acest interviu, Corina explică de ce energia comunitară este mai mult decât o soluție tehnică – este un instrument de democratizare, coeziune socială și justiție energetică.

Ce este Coaliția Energie Comunitară și care au fost principalele motive care au stat la baza înființării ei?

Corina Murafa: În România au început să apară, de câțiva ani, tot mai multe inițiative din domeniul energiei comunitare, fie grupuri de inițiativă informală la bloc care își doreau instalarea la comun de panouri fotovoltaice, fie nuclee de inițiatori din mediul rural, inclusiv primari, care visau la transformarea întregii comune într-o comunitate de energie.

În plus, ONG-urile mari din România, cu expertiză în advocacy și formularea de politici publice, deveniseră tot mai implicate în domeniul comunităților de energie, văzând discrepanța dintre cadrul legislativ și de politici publice în domeniu din România, și cel din UE, discrepanță care are, până în ziua de azi, rezultate nefericite.

Dacă la nivelul UE, 4% din populație, adică peste 9 milioane de locuitori, fac parte dintr-o comunitate de energie, în România acest fenomen este emergent și marginal. Ca atare era nevoie de a uni eforturile diferiților actori, mici sau mari, de a promova și în România acest model de participare cetățenească la piața de energie. În fond, este și un motiv ce ține de apartenența noastră la Uniunea Europeană. Românii sunt cetățeni europeni. Ar trebui să avem aceleași drepturi și beneficii când vine vorba de energie ca și germanii, belgienii, olandezii, etc.

Ce înseamnă, concret, „energie comunitară” și cum se deosebește de alte forme de producție sau distribuție energetică?

Corina Murafa: Modelul clasic al pieței de energie este unul centralizat, în care producția are loc la distanță de locurile de consum, în centrale mari, de câteva sute sau chiar mii de MW, care produc energie pentru mii de consumatori, clasici și industriali, aflați la câteva sute de kilometri distanță. În cadrul acestui model cetățeanul este un actor pasiv, care în cel mai bun caz primește o dată pe lună factura și o achită. Nu este însă implicat activ în a-și controla producția de energie, în a alege surse de energie mai puțin poluante ori în a-și reduce factura la energie fără să-și constrângă consumurile dincolo de un nivel optim de confort.

Într-un model descentralizat al pieței de energie, cetățenii fie își instalează panouri fotovoltaice și devin prosumatori, fie se asociază în comunități – la nivelul blocului, cartierului, sau chiar la nivel național – și își produc propria energie, tranzacționând-o la nivelul comunității conform unor reguli stabilite autonom. Cetățenii au un control mai bun asupra costurilor, surselor de energie utilizate și asupra deciziilor de investiții și dezvoltare a actorului din piața de energie din care fac și ei parte (o comunitate de energie, o cooperativă, etc.).

În plus, energia devine pretextul pentru mai multă coeziune socială la nivelul comunității, cercetările arătând că, difuzarea inovației la nivelul comunităților de energie este una rapidă. De la producție de energie la comun se trece rapid la partajarea de energie în interiorul comunității, apoi la valorificarea acesteia pe piața de energie, ajungându-se și la inițiative comunitare de electromobilitate sau de eficiență energetică.

Cum ați identificat nevoia pentru o astfel de coaliție în România?

Corina Murafa: Nevoia a venit în contextul unui nivel tot mai crescut de conștientizare în rândul românilor asupra importanței energiei regenerabile și abordabile din punct de vedere al costurilor, a unei dorințe crescute de a forma comunități de energie (mai eficiente din punct de vedere economic și tehnic decât prosumatorii individuali), unei atenții sporite acordate subiectului de către instituțiile de profil din România și Europa, potențialului mobilizării de finanțare în domeniu, etc.

Nu în ultimul rând, am fost conștienți că, în contextul iminentei eliminări a sistemului de plafonare-compensare, care a dus la multe ineficiențe în sistem și la împovărare mare a bugetului de stat, e foarte important ca cetățenii să aibă acces la informație cu privire la comunitățile de energie, la cum pot constitui o astfel de mișcare, pe fondul unei capacități scăzute a autorităților de a încuraja și promova o astfel de formă de participare cetățenească la piața de energie. Am vrut și să vorbim cu o voce mai puternică către autoritățile din România, pentru a putea accelera mișcarea și aici.

Ce rol joacă Observatorul Sărăciei Energetice (ORSE) în această inițiativă?

Corina Murafa: ORSE este o rețea de expertiză transdisciplinară creată de către Centrul pentru Studiul Democrației pentru a reflecta complexitatea fenomenului sărăciei energetice. Cauzele și soluțiile aferente pot fi înțelese doar din perspective multiple, care combină competențe diferite. Același mod de lucru dorim să îl regăsim și la nivelul instituțiilor statului care trebuie să elaboreze politici publice pe acest subiect.

La ORSE am constatat că, la aproape 20 de ani de la primele eforturi de liberalizare a piețelor de energie din UE, nivelul de încredere a cetățenilor în piețele de energie este foarte scăzut, iar nivelurile ridicate de sărăcie energetică persistă în UE, în ciuda eforturilor de a aborda acest fenomen. Adoptarea modelelor de participare publică la piața de energie, o soluție puternică inclusiv pentru împuternicirea consumatorilor și reducerea sărăciei energetice, este foarte fragmentată, iar România se află, din nou, la coada clasamentului european. Susținem așadar eforturile coaliției și dorim să ne implicăm mai mult în ideea în care energia comunitară produce mai multă valoare locală, mai multă reziliență, inclusivitate și echitate în procesul de tranziție energetică.

Care sunt principalele obstacole legislative, birocratice sau culturale pe care le întâmpinați în promovarea energiei comunitare?

Corina Murafa: În România există un cadru legislativ dedicat comunităților de energie, OUG 163/ 2022, care transpune directiva RED2 și care definește comunitățile de energie, permițând cetățenilor, autorităților publice locale și IMM-urilor să înființeze astfel de structuri. Dreptul comunităților de energie de a beneficia de un cadru favorabil pentru dezvoltare, statuat în OUG 163, nu a fost însă operaționalizat în legislația secundară.

Astfel, comunitățile înființate, deși pot produce și injecta energie în sistem ca un soi de prosumator colectiv și pot utiliza energia produsă pentru a-și acoperi consumurile colective, nu pot partaja energia în interiorul comunității, către fiecare membru, în absența unor reguli clare ale ANRE-ului în acest sens și în absența concursului oferit de distribuitori și furnizori. Legea obligă operatorii de distribuție să faciliteze transferul de energie în cadrul comunităților, dar distribuitorii invocă absența legislației secundare și terțiare care să detalieze cum trebuie să se achite de această obligație și totodată că actualele reglementări în baza cărora ei operează nu includ comunitățile de energie.

Un alt obstacol este cel informațional. Tot conform OUG 163/ 2022, autoritățile ar fi trebuit să organizeze sesiuni de informare și promovare a acestui concept, ori acest lucru nu s-a întâmplat. Vorbim și de o barieră de finanțare. Au trecut mai bine de trei ani de la adoptarea Planurilor Teritoriale privind Tranziția Justă în județele Gorj, Hunedoara, Dolj, Mureș, Prahova și Galați. Locuitorilor din acest județe și stakeholder-ilor care au lucrat la planuri li s-a promis – lucru de altfel prevăzut în planuri – că o parte din cele 2 miliarde de euro din Programul Operațional Tranziție Justă vor fi folosite pentru înființarea de comunități de energie, sărăcia energetică fiind un fenomen îngrijorător în multe din aceste județe. Cu toate acestea, la trei ani de la demararea programului, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) nu a publicat ghidul de finanțare care să permită accesarea acestor fonduri.

Obstacolul cultural mi-a fost semnalat de mulți experți pe care i-am intervievat în cercetările mele pe subiect, invocându-se moștenirea comunistă și aversiunea românilor față de forme colective de asociere economică. Cu toate acestea, am finalizat recent, anul acesta, în cadrul unui proiect internațional de cercetare coordonat de Academia de Studii Economice, o cercetare prin care am aplicat sute de chestionare în teritoriu pentru a analiza fezabilitatea socială a comunităților de energie în România. Peste 70% din cei intervievați, fie din mediul rural, fie din cel urban, înțelegând ce înseamnă o comunitate de energie, ar dori să facă parte dintr-una, existând chiar dorința de a co-finanța activitățile comunității.

Care sunt principalele obiective ale Coaliției Energie Comunitară?

Corina Murafa: De informare și de susținere a cetățenilor care vor să înființeze o comunitate de energie, dar și de aliniere a eforturilor de advocacy și cercetare în domeniul energiei comunitare. Sperăm să determinăm și să sprijinim totodată autoritățile publice centrale să rafineze cadrul legislativ în domeniu și să susțină financiar energia comunitară.

Ce poate face un cetățean simplu care dorește să se implice sau să beneficieze de energia comunitară?

Corina Murafa: Un prim pas ar fi documentarea. Există tot mai multe resurse, inclusiv în limba română, cu privire la comunitățile de enerige – ce sunt, cum funcționează, ce avantaje sau dezavantaje au. Apoi ar trebui să creeze un grup de inițiativă prin care să analizeze oportunitățile locale și să dialogheze cu vecinii, cu autoritățile publice locale, inclusiv cu actori comerciali pe care sǎ îi implice în demers.

Un alt pas ar fi determinarea formei juridice pe care să o ia comunitatea, iar apoi trebuie stabilite obiectivele, necesarul tehnic și bugetul optim, care să țină cont de posibilitățile reale de implementare. Pasul cel mai important este, evident, finanțarea, iar aceasta poate fi din surse publice sau din crowd-funding de la membri. La bloc lucrurile sunt oarecum mai simple. Există deja asociații de proprietari care au devenit prosumatoare și există resurse, de informare și financiare, puse la dispoziție de Între Vecini, de exemplu.

Întrucât energia comunitară are încă foarte multe limitări în România este foarte important ca cetățenii care își doresc să inițieze sau să facă parte dintr-o comunitate de energie să pună presiune pe autorități pentru a crea, așa cum cere legislația europeană, un cadru favorabil pentru comunitățile de energie. Petițiile, scrisorile, interpelările, sunt în acest moment instrumente foarte importante în eliminarea ultimelor blocaje în calea comunităților de energie.

Coaliția Energie Comunitară (CEC) este o organizație dedicată promovării și sprijinirii dezvoltării comunităților de energie. În rândul membrilor fondatori se numără Cooperativa de Energie, WWF România (Fondul Mondial pentru Natură) și Observatorul Român al Sărăciei Energetice, reprezentat de Corina Murafa. CEC este o inițiativă susținută prin proiectul Life Comet, din cadrul Programului LIFE al Uniunii Europene.

Articol susținut de Coaliția Energie Comunitară