Epilog la criza din Crimeea? Nu, doar inceputul dezbaterii despre comportamentul Romaniei si rolul NATO in Europa Centrala si de Est

La exact o luna de la debutul crizei din Crimeea, Vestul si Rusia au pus pe hold orice initiativa care ar putea reinflama spiritele. Crimeea e de facto a Rusiei si probabil ca nu exista cale de intoarcere, Kremlinul da semnale ca se abtine de la viitoare agresiuni teritoriale, Vestul a renuntat la a treia si cea mai dura runda de sanctiuni, iar Ucraina se pregateste de alegeri si reconstructie (daca Rusia nu va reincepe sa provoace tensiuni in est si sud). Usurinta cu care Rusia a stricat echilibrul de putere in Europa trebuie insa sa provoace o dezbatere decisiva despre rolul NATO in Europa Centrala si de Est, iar Romania are un cuvint de spus. Nu inainte insa de a clarifica unele chestiuni interne, precum lipsa de reactie institutionala a premierului la adresa Federatiei Ruse, o pozitionare ambigua ce determina o vulnerabilitate pentru Romania daca Victor Ponta devine presedinte.

Citeva concluzii rapide ale unui martie negru pentru lumea civilizata:

Rusia si-a redescoperit nationalismul, direct proportional cu incasarile din materia prima exportata, si a redevenit un stat impredictibil, cu efect pe termen mediu si lung asupra economiei. A fost afectata deja de primele sanctiuni mai degraba blinde ale Occidentului. Prin actiunile sale de succes pe moment, Rusia a retrezit insa interesul SUA pentru o regiune pe care o considera mai degraba periferica in mandatele Obama. Nu intimplator, Rusia a inceput sa dea primele semnale de cooperare: ministrul de Externe Serghei Lavrov s-a intilnit cu omologul ucrainean la Haga, Kremlinul a acceptat observatori OSCE, un purtator de cuvint al lui Putin a anuntat ca Rusia e gata sa mentina dialogul cu tarile G8.

SUA+UE: reactie dezamagitoare pentru aliatii din estul Europei, care asteptau un raspuns mai ferm la agresiunea Rusiei. Reactia a fost insa pragmatica din punct de vedere economic, provocind daune Rusiei (iesiri uriase de capital, scaderea valorii de piata a unor companii ruse listate, scaderi de rating care se traduc in finantare mai scumpa, transformarea pietei ruse intr-una cu grad ridicat de risc pentru investitori etc), evitind in acelasi timp efectul de bumerang asupra unor economii interconectate intr-un grad ridicat cu cea rusa.

NATO: lipsa capacitatii de anticipare, e de asteptat regindirea rolului aliantei mai ales in Europa Centrala si de Est. Wall Street Journal a relatat deja ca reactia intirziata a NATO si SUA s-a datorat lipsei de informatii din Rusia, iar unul dintre primele efecte e dirijarea unor sateliti dinspre Asia/Pacific spre Rusia.

Ucraina: un stat macinat de coruptie, are nevoie de reconstructia rapida a institutiilor si a economiei pentru a ramine intreg. SUA, FMI si UE au inceput deja transfer de know-how pentru realizarea de reforme structurale, acordurile financiare sint in plina negociere. O tara macinata de coruptie, controlata de oligarhi si bande de mafioti, cauta acum reteta pentru prosperitate, fara de care nu poate avea libertatea politica dorita.

• Mizele pentru Romania

Cucerirea Crimeei de catre Rusia cu minim efort ridica o problema majora de securitate pentru Romania. Evaluarile interne arata ca Transnistria in sine nu este o miza pentru Rusia in acest moment, anexarea ei avind logica doar dupa ocuparea litoralului ucrainean de la Marea Neagra (din Crimeea spre Kerson, Odesa si pina la gurile Dunarii).

De altfel, gurile Dunarii reprezinta (de la Nicolae Iorga citire) una dintre cele 3 pozitii strategice majore din Marea Neagra, alaturi de Crimeea si Strimtoarea Bosfor. De-a lungul istoriei, Turcia si Rusia si-au disputat cele trei pozitii, care dau practic controlul asupra Marii Negre. Acum, Rusia si-a recuperat de facto complet Peninsula Crimeea (unde stationeaza flota rusa a Marii Negre), Turcia controleaza Bosfor, iar gurile Dunarii sint controlate de NATO (via Romania) si partial Ucraina.

Daca Rusia va continua miscarea de destabilizare a Ucrainei, exista doua vulnerabilitati: estul Ucrainei – cu populatie rusofona, si litoralul. Esentiala pentru Romania este pastrarea litoralului ucrainean sub controlul Kievului, dar scenariul din Crimeea, cu forte militare ruse fara insemne oficiale, se poate repeta si in sudul tarii.

Din momentul declansarii crizei din Crimeea, pentru Romania – ca si pentru Polonia ori tarile baltice – a devenit esentiala reasigurarea sprijinului NATO in cazul unei agresiuni a Rusiei. Nu intimplator vorbim de aceste 5 tari: ele pastreaza puternic in memoria institutionala ravagiile facute de Rusia in diferite perioade istorice. Romania, Polonia si balticele au presat cel mai mult in NATO si la Consiliul European pentru un raspuns ferm la adresa Rusiei, iar NATO a facut gesturi relevante: misiuni AWACS, exercitii navale, exercitii aeriene. Plus asigurarile publice ca articolul 5 din Tratatul NATO, cel care obliga la solidaritate in caz de agresiune externa, va fi respectat.

Odata trecuta perioada critica, cu o Federatie Rusa ce pare sa digere acum prada si sa-si linga ranile provocate de sanctiunile Occidentului, pentru Romania si aliatii sai din flancul european al NATO a venit momentul sa treaca la discutii profunde in interiorul aliantei nord-atlantice.

Distributia geografica a fortelor NATO

Foto: CEPA

Romania trebuie sa ceara apasat intarirea flancului estic al NATO. O analiza a Center for European Policy Analysis (CEPA) arata cit de dezechilibrata e distributia fortelor NATO: circa 1,5 milioane trupe in SUA, circa 1,5 milioane trupe in Europa de Vest si circa 300.000 in Europa Centrala si de Est. Cu alte cuvinte, cel mai mic procent de trupe se afla in zona cea mai expusa a Europei, acolo unde a renascut o amenintare ce parea adormita dupa terminarea Razboiului Rece.

Loialitatea Romaniei fata de alianta nord-atlantica, nepusa la indoiala nici un moment dupa venirea la putere a lui Traian Basescu, face ca Romania sa fie indreptatita in aceasta cerere. Scutul american antiracheta trebuie dublat de intarirea altor capacitati de reactie militara cu functia clara de a descuraja eventuale provocari ale Federatiei Ruse.

De asemenea, ezitarile si dublul discurs al lui Victor Ponta trebuie sa inceteze, pentru ca pun in pericol exact aceasta realizare majora a Romaniei. Un premier care accepta sa atace statul de drept (vara lui 2012 si martea neagra din 10 decembrie 2014), care face curte Rusiei si Chinei in chestiuni strategice, care refuza dialogul cu un oficial american si care, intr-o luna intreaga de criza nu are nici o iesire publica de condamnare a agresiunii Federatiei Ruse la adresa Ucrainei, aduce un imens prejudiciu Romaniei.

Bugetul pentru aparare este urmatoarea tema interna de discutie. Criza economica si tendinta europeana au facut ca Romania sa isi neglijeze inzestrarea armatei in ultimii ani. Georgia 2008 si Crimeea 2014 sint suficiente semnale ca Federatia Rusa e dispusa sa-si sacrifice toata credibilitatea politica externa pentru a-si recupera zona de influenta. In aceste conditii, Romania nu isi poate permite sa ramina sat fara ciini. Bugetele multianuale trebuie sa ia in calcul noile realitati geopolitice, si cred ca e momentul ca toate partidele sa agreeze o politica de inzestrare a armatei care sa fie respectata indiferent de culoarea majoritatii guvernamentale.

Politica energetica. Romania trebuie sa investeasca masiv in descoperirea de noi zacaminte de petrol si gaze, fie ele conventionale sau de sist. Din acest moment, orice ezitare in acest proces este inadmisibila. Companiile, autoritatile locale si Guvernul trebuie sa gaseasca solutii pentru a implica toate comunitatile locale in lantul economic, pentru a da garantiile cerute legitim de societatea civila, dar si pentru a evita intruziunea unor interese ilegitime in procesul decizional.

In al doilea rind, interconectarea cu vecinii trebuie accelerata pe cit posibil, astfel incit si statele dependente de gazele naturale rusesti sa poate avea un back-up in cazul unei crize. Acest back-up le-ar permite o mai mare detasare de Kremlin (reversul medaliei il reprezinta Bulgaria, care – prin premierul socialist Plamen Oresarski – a avut o atitudine extrem de rezervata la dezbaterile europene despre sanctionarea Rusiei).