Eu, Supremul

Este, evident, titlu de roman, dar realitatea romaneasca bate fictiunea. Mi-am amintit titlul lui Roa Bastos si cartea lui despre figura dictatorului sudamerican ascultandu-l pe Dragnea. La iesirea de la Cotroceni, liderul PSD a vorbit exact ca un satrap latino sadea, unul provenit din Medellin, care isi pune contabilul personal sa conduca tara si agita briciul suspendarii la gatul presedintelui in caz ca nu-l accepta. Revedeti declaratiile si veti intelege mai bine. Cat egocentrism! Ce foame de putere! Inca unul caruia Puterea i-a luat mintile si se comporta ca vataful pe mosie, stapanul absolut al feudei personale. Se crede deja soarele in jurul caruia se invarteste mica lume romaneasca, noul far calauzitor al natiei.

Dragnea vorbeste atat de multe despre el pentru a pricepe tot poporul, cu binomul in frunte, cine este noul sef suprem. Lui i s-a cuvenit functia de premier, el va controla de fapt viitorul guvern pe care nu-l poate conduce inca in mod direct si tot el va avea grija sa modifice o lege decretata cu de la sine putere drept profund neconstitutionala. Ambitiosului fost baron de Teleorman i-a lipsit atat de putin pentru a se inscauna in tronul de Imparat al Romaniei! I-a tras pe sfoara pe toti: electorat, presedinte, parteneri externi, pozand in politicianul pacifist si dispus la compromis. I-au inghitit gogosile din campanie, i-au crezut promisiunile si tonul impaciuitor, s-au lasat pacaliti de poza de politician cuminte si pus pe treaba.

Din blandetea lui Dragnea afisata in campanie n-a mai ramas azi mai nimic. Agresiv, amenintator si vindicativ, liderul PSD si-a aratat in toata splendoarea adevarata fata. Radem cu gura pana la urechi de Dragnea care, dupa ce s-a luptat cu strainii, cu nemtii lui Iohannis si cu francezii lui Ciolos, cu sorosistii si cu ungurii sa propuna azi un etnic turco-tatar la functia de premier iar in aceeasi zi sa semneze un protocol de colaborare parlamentara cu UDMR! Este, sa admitem, de un cinism abisal. Sigur, trebuie sa marcam demagogia cu tuse groase, sa o ridiculizam cat putem, poate in felul asta macar se vor rusina putin toti cei care au inghitit pe nemestecate tampeniile nationaliste.

Dar ma tem ca ne va ingheta zambetul pe buze daca ne vom uita cu atentie dincolo de detaliile care azi fac deliciul presei. Dincolo de ele vedem un personaj politic cinic si amoral, ranit in orgoliu si insetat de razbunare, dispus sa faca orice pentru a ajunge lider maxim. Modul in care a incercat azi sa o impuna pe Sevil Shhaideh in functia de premier este in sine o declaratie de razboi. Si nu este singura. Ajunsi sefi la Camera si la Senat, Dragnea si Tariceanu si-au anuntat deja prioritatile lor: lupta cu abuzurile, se subintelege ca alea din justitie si cu institutiile de forta.

Este de datoria si obligatia presedintelui Iohannis sa opreasca delirul si sa devina un punct de echilibru in stat. Daca va accepta conditiile ultimative impuse de Dragnea, ultimele farame de autoritate ale presedintelui se fac zob, iar liderul PSD devine pentru tot sistemul adevaratul jupan. Cum e posibil ca din tot partidul Dragnea sa vina cu omul care a lucrat doua decenii cu cei mai sinistri baroni locali, Nicusor Constantinescu si Radu Mazare? De ce alta dovada de dispret mai are nevoie cand cineva spune clar si raspicat ca va conduce tara printr-un interpus, printr-o fantosa, o marioneta de incredere care-i va executa ordinele? Un presedinte n-are dreptul in astfel de momente dificile sa asiste resemnat la distrugerea anuntata a statului si institutiilor lui de un cartel format din cercetati penal, unii deja condamnati, altii in puscarie sau in drum spre ea.

Cine crede ca PSD, Dragnea, Tariceanu si UDMR au alt obiectiv major in afara de punerea justitiei sub control politic, promovarea unei amnistii care sa-i scape de dosare si modificarea legilor penale pentru a bloca anchetele n-a inteles nimic din miza alegerilor din acest an. Si foarte probabil ca vor face toate acestea in paralel cu adoptarea unor masuri ultrapopuliste menite sa adoarma vigilenta opiniei publice si sa le asigure linistea sociala.

In cazul lui Dragnea, dupa cum se comporta azi, avem toate motivele sa credem ca puterea l-a ametit deja atat de tare incat nu-i va fi suficient sa ajunga premier. Adevarata revansa va veni abia atunci cand, votat cu acelasi entuziasm de popor in functia de presedinte al Romaniei, va avea toata puterea. Abia atunci va fi Eu, Supremul. Abia din functia de presedinte va putea instala, ca in romanul lui Roa Bastos, “dictatura perpetua”, pentru el si baronii lui.