Euronews: Coca-Cola, BMW, Microsoft: sponsorii pentru președinția semestrială UE constituie o problemă?

Sponsorii majori ai statelor membre care preiau președinția Consiliului European constituie o problemă? România a fost sponsorizată de unele companii, inclusiv de Coca-Cola, iar Finlanda, care prezidează lucrările începând cu data 1 iulie, a ajuns la un acord cu BMW, potrivit Euronews, citat de Rador.

„Faptul că politicile europene și procesul decizional sunt sponsorizate în acest mod este aparent un lucru extrem de negativ”, a opinat cercetătorul specializat în lobby Vicky Cann, de la Corporate Europe Observatory (CEO), o organizaţie non profit din Bruxelles.

Potrivit lui Cann, principala problemă care derivă din această practică este că aceste companii, cu activitatea lor de lobby în cadrul Uniunii Europene, implementează o adevărată „igienizare a reputației lor”. Şi nu numai: „Întregul proces care se învârte în jurul sponsorizării este într-adevăr prea puţin transparent”.

E greu de stabilit momentul exact în care au început cu adevărat sponsorizările, însă o hotărâre a Ombudsmanului UE din 2005 sugerează că la acea dată, problema se afla deja pe ordinea de zi.

Statele membre care au acceptat bani de la companii private au fost, de exemplu: Austria în 2018 (Porsche, Audi, Microsoft și altele); Bulgaria în același an (peste 50 de sponsori); Malta în 2017 (BMW, AirMalta și Microsoft); Estonia în același an (Microsoft, Mercedes, BMW) și Slovacia în 2016 (Peugeot, Orange, Microsoft).

Ombudsmanul, adică mediatorul european Emily O’Reilly a deschis săptămâna trecută o anchetă privind sponsorizările private, în baza unei plângeri din partea ONG-ului Foodwatch împotriva Consiliului Uniunii Europene.

În februarie, ONG-ul a criticat sponsorizarea de către compania Coca-Cola a președinției române, declarând că este „inacceptabil” ca gigantul băuturilor răcoritoare să aibă dreptul de a sponsoriza președinția, în timp ce România superviza discuțiile privind revizuirea legislației în materie de alimentaţie, sau ambalaje.

”Acest tip de relație dintre principalele instituții europene și interesele companiilor subminează în continuare încrederea cetățenilor în politica europeană și în cei care iau decizii la Bruxelles”, a declarat atunci Thilo Bode, directorul executiv al Foodwatch.

Consiliul a răspuns reclamantului că „nu a reușit să abordeze sau să comenteze problema” deoarece „organizarea președinției, inclusiv cererea de a sponsoriza elementele unei președinții, este, în principiu, responsabilitatea autorităților statelor membre în cauză și nu este o chestiune care ţine de puterea decizională a Consiliului”.

Cu toate acestea, O’Reilly a subliniat, în contextul unei anchete anterioare efectuate de biroul său, că Consiliul consideră „Președinția, ca fiind o parte funcțională a Consiliului”. Din acest punct de vedere este greu de înțeles de ce problema nu a ”putut fi abordată, sau măcar comentată”.

Cann nu consideră acceptabil răspunsul instituției UE: „Este ușor pentru Consiliu să dea vina pe fiecare țară în parte, dar ar putea exista o discuție pe această temă”. O’Reilly a cerut un răspuns oficial de la Consiliu până la 13 septembrie 2019. Euronews a contactat guvernul român, însă până în acest moment nu a primit un răspuns.

Nu este singura critică adusă unui stat membru în urma unui acord de sponsorizare. În aprilie, un grup format din 97 de deputați europeni a trimis o scrisoare fostului prim-ministru finlandez cerându-i să refuze orice sponsorizare corporativă și să „propună altor state membre ca toate președințiile viitoare să accepte această regulă”.

”Este o practică obișnuită pentru statele membre”, a declarat pentru Euronews premierul finlandez Anne Sjöholm referindu-se la acordul cu BMW. ”Nu avem suficiente mașini disponibile iar costul lor este foarte mare”. O poziție susținută și de guvernul de atunci.

”Sponsorizarea BMW, a adăugat, se concretizează în furnizarea unei flote de mașini disponibile doar pe durata președinției. Țara nu este împovărată de costuri suplimentare, în afara celor de gestionare, cum ar fi combustibilul sau salariile șoferilor”.

În ceea ce privește transparența, Sjöholm consideră că Finlanda a publicat „o licitație deschisă pentru furnizarea de autoturisme, la care a aplicat însă un singur producător de mașini”, decizia „fiind luată de secretarul președinției, care se ocupă doar de aspectele administrative, cum ar fi rezervarea hotelurilor, și nu şi de cele politice”.

Potrivit lui Cann, președinția semestrului european implică şi sarcini suplimentare, însă Bruxelles-ul ar fi cel care ar trebui să se ocupe de aceste aspecte.

”Dacă președințiile sunt greu de finanțat, ar trebui să existe un fond comun al bugetului miliardar UE de la care să se aprovizioneze. Cu toate acestea, responsabilitatea nu revine numai UE: Ar fi extrem de util dacă una sau două țări ar anunţa că nu vor să accepte acest tip de bani”, comentează Cann. În cele din urmă, secretariatul Consiliului ar putea ridica problema prejudicierii imaginii instituției.

Oricare ar fi calea aleasă, schimbarea „va trebui să se petreacă rapid”, concluzionează Cann, „deoarece Croația își planifică deja președinția și a început să vâneze sponsorizări”.

„Se pare că a devenit un lucru automat care pune puţin lucrurile într-o lumină negativă. Nu sunt sigur că în acest moment UE are nevoie de o altă controversă de acest gen, care, dacă s-ar dori, s-ar putea opri foarte uşor”.