„Europa devine mai feminină și mai germană”. E bine așa?

Nominalizarea Ursulei von der Leyen ca președinte al Comisiei Europene apare unora drept nedemocratică. Pentru alții, este un reușit compromis la care au ajuns șefii de state și guverne din statele membre ale UE. Reacțiile în mass-media internațională sunt împărțite. „Jucător supleant al Angelei Merkel”, dar și „pastilă amară pentru Merkel”, este numită vicepreședinta CDU și ministru al Apărării german. În mod surprinzător (dar poate nu), chiar din Germania se aud voci adverse, de la social-democrați. Dar să vedem câteva dintre aceste reacții.

Supărări există și referitor la faptul că niciunul dintre dintre candidații oficiali al căror nume au fost vehiculate până acum, printre care și olandezul Frans Timmermans, nu ar urma să devină președinte al Comisiei. Odată cu nominalizarea lui von der Leyen, s-au „împărțit” și alte trei funcții-cheie în UE.

În calitate de șef al Consiliului European, belgianul Charles Michel a fost propus ca succesor al lui Donald Tusk, iar spaniolul Josep Borrell va prelua postul de șef al politicii externe a UE. Actualul șef al Fondului Monetar Internațional, franțuzoaica Christine Lagarde, e propusă ca președintă a Băncii Centrale Europene. Pentru acest post, germanii îl aveau în vedere pe Jens Weidmann, președintele Bundesbank.

Publicația Kurier din Austria a criticat numirea unui candidat-surpriză, „deși ar fi fost destule alte persoane, candidați competenți, care au trecut prin eforturile campaniei electorale […]Și se pare că UE ar avea nevoie de un impuls de democratizare”.

Neue Zürcher Zeitung remarcă faptul că decizia de nominalizare a fost luată în favoarea lui von der Leyen. „Foarte puțini oameni ar fi pariat pe ea. În Germania, se părea că a ajuns la apusul carierei politice. Acum, ea face brusc marele salt din cariera sa”.

Referitor la presupusul apus politic, în luna martie a acestui an scriam despre speculațiile privitoare la o eventuală demisie a ministrului Apărării, Ursula von der Leyen, în urma unor fiasco-uri în dotarea Bundeswehr-ului și a unor sute de milioane de euro pentru consultanță fiscală. Iată însă că, trei luni mai târziu, ea iese cu capul sus și „mărșăluiește“ spre înaltul post din UE.

Ziarul olandez „de Volkskrant” s-a referit la importanța acestei decizii, pentru cancelarul german: „Cel mai mare perdant este cancelarul Angela Merkel. Deși președinte al Comisiei va deveni Ursula von der Leyen, colega ei de partid și prima persoană germană pe acest post, după 52 de ani, aceasta nu a fost alegerea ei: von der Leyen este o pastilă amară pentru Merkel, un <> de la Macron, care a adus numele acesteia în discuție”.

Ziarul polonez conservator, Rzeczpospolita (citat de Zeit.de), crede însă altfel, privitor la deciziile luate, de care Germania și Franța ar beneficia în special. Acordul are un efect excelent pentru ambele părți: Emmanuel Macron primește postul de șef al BCE pentru o franțuzoaică, iar Angela Merkel, postul de șef al Comisiei Europene pentru colega sa de încredere din partid. „Este greșit, să să inteleagă ocuparea funcțiilor de vârf ale UE ca dovadă a sfârșitului politic al Angelei Merkel. Scenariul acum acceptat este un vis al lui Merkel”. Cancelarul „a jucat acest joc cu măiestrie – de la înfrângere, pană la triumf complet -, mai ales că Christine Lagarde a fost întotdeauna considerată o persoană care se bucură de simpatia lui Merkel”.

Ungaria a criticat, și ea, procesul de decizie. Cotidianul din Budapesta, Magyar Nemzet, a scris: „Summitul de la Bruxelles a scos la iveală un alt adevăr fundamental, indiferent ce se promovează ca <>, sau <>. În cele din urmă se dovedește că cei mai importanți trei lideri sunt un german, un francez și un belgian – două politiciene din cele două state membre principale ale UE și un terț dintr-o țară care servește ca sediu al UE. Această soluție este rezultatul unei puternice aplicări a intereselor naționale „.

Nici ziarul italian La Repubblica nu a lăudat-o pe von der Leyen: „În Europa, două femei de fier sunt acum la putere (…) Von der Leyen este, fără indoială, a două femeie cea mai puternică din Germania și a devenit din ce în ce mai puțin populară – și din cauza unor greșeli pe care cancelarul Angela Merkel nu le-ar fi făcut niciodată. În scandalul despre neo-naziștii din Bundeswehr, a spus că peștele se împute de la cap. Cineva i-a semnalat faptul că ea însăși e șeful Armatei germane. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care Leyen a fost adesea criticată, așa cum este cazul tuturor super-femeilor care au un limbaj ascuțit și chiar agresiv”.

În unele publicații, a fost subliniat faptul că principalele funcții în structura UE vor fi ocupate de femei. Ziarul britanic Guardian remarcă „sfârșitul unui monopol masculin de peste 60 de ani“. Iar în Franța, Libération comentează că UE a făcut „pași spectaculoși în direcția parității“, urmând să vadă pe scenă lumii „placuta dublă față, a Ursulei von der Leyen și a Christinei Lagarde“.

În Germania, Berliner Morgenpost a scris: „Dacă Parlamentul European este de acord, a reușit o succesiune care ne face să sperăm că Europa poate continua pe calea unitătii și că forțele distructive pot fi controlate. Europa devine mai feminină și mai germană. Și e bine așa.”

Nu tot așa de bună consideră alegerea Katarina Barley (SPD), la fel ca mulți alți colegi din partidul său. Fostul ministru federal al justiției, care a fost principalul candidat al partidului său la alegerile europene, a criticat puternic nominalizarea Ursulei von der Leyen (CDU), ca nou șef Comisiei Europene. Aceasta „nu este promisiunea dată cetățenilor înainte de alegeri”, a declarat Barley miercuri, pentru ZDF „Morgenmagazin”.

Și președintele creștin-socialilor (partid-frate al CDU) și premier al Bavariei, Markus Söder, a criticat-o pe Ursula von der Leyen, însa a spus că nominalizarea ei are susținerea partidului său.