Europa si America, pe curs de coliziune

Podurile solide dintre Europa si SUA se fisureaza vizibil. Cei doi poli naturali ai civilizatiei occidentale incep sa se respinga cu o forta nebanuita. „Amenda” uriasa decisa de Comisia Europeana pentru Apple si denuntarea TTIP de Paris si Berlin sint cele mai recente episoade ale unui conflict surd, alimentat de ambele parti.

Relatiile dintre SUA si unele tari europene au mai cunoscut momente critice in trecut. Dar ce se intimpla acum arata rau: relatii politice reci cu citeva tari-cheie, relatii comerciale marcate de interventii dure ale justitiei, neincredere cronicizata din cauza dezvaluirilor Wikileaks, pozitii divergente pe dosare mari, relatii complicate si cu Comisia Europeana. Plus un anti-americanism in crestere in tot mai multe tari europene, probabil la cote maxime dupa caderea Zidului Berlinului, cind Europa si-a dat seama ca nu mai are nevoie de protectia militara americana in fata amenintarii sovietice.

Ce a dus la aceasta racire a relatiilor? Putem doar specula asupra unui cumul de factori. Interventia SUA in Irak a declansat proteste masive in Europa, care au dat fara indoiala un impuls major sentimentului anti-american latent in multe societati europene. A urmat politica de ignorare a Europei, promovata de Administratia Obama, care si-a orientat majoritatea energiilor catre zona Asia – Pacific. A fost momentul in care Rusia si-a intensificat prezenta pe vechiul continent, sub diferite forme: economic, diplomatic, propagandistic.

A venit criza economica, cu sanctiuni majore pentru citeva banci europene din partea autoritatilor americane. Apoi razboiul emisiilor falsificate din industria auto, declansat tot in SUA si caruia i-au cazut victime companii europene. Intre timp, gigantii americani din IT au primit si ei amenzi uriase in Europa.

Ultima evolutie pe „frontul” economic al relatiilor SUA – Europa e decizia Comisiei Europene de a obliga compania americana Apple sa plateasca Irlandei circa 13 miliarde de euro, bani considerati ajutor ilegal de stat. O decizie pe care Irlanda insasi o respinge, o decizie care aminteste de pozitia dura a Germaniei impotriva statelor cu taxe mici, precum Irlanda. Tim Cook, seful Apple, a reactionat dur, denuntind anti-americanismul unor lideri europeni, si a invocat sprijinul guvernului american (cu care Apple e intr-o relatie extrem de rece) in lupta impotriva acestei decizii a Executivului UE.

Din acelasi registru face parte si denuntarea negocierilor pentru TTIP (cel mai mare tratat comercial din istorie) de catre vicecancelarul german (membru al partidului de stinga, SPD) si de catre un ministru francez. Denuntat permanent de o parte a societatii civile, dar si de Rusia, TTIP ar fi dus la egalizarea standardelor intr-o serie de domenii economice, facilitind astfel schimburile comerciale. Semnificatia politica a TTIP ar fi fost uriasa: ar fi dus la crearea unui bloc de comert urias care ar fi dat practic tonul in toata lumea si ar fi obligat China ori Rusia sa se alinieze unor standarde comerciale setate de lumea occidentala.

Prost comunicat de la inceput in Europa, TTIP a sfirsit prin a deveni o sperietoare pentru grupuri largi de consumatori din tari precum Germania, Austria, Belgia ori Franta. Temerilor legitime li s-a adaugat o propaganda ruseasca masiva, iar efectul a fost devastator. Acum, cu un an inainte de campania electorala interna, liderii enuntati din Germania si Franta vor sa scape de o tema de dezbatere pe care o considera dezavantajoasa: relatia cu SUA.

Motivul e aparitia in tot mai multe tari europene a unor miscari populiste care fac din anti-americanism un cal major de bataie. Partide precum Frontul National (Franta) ori Pegida (Germania) denunta relatiile apropiate dintre europeni si americani si cer relatii mai apropiate cu Rusia. Alimentate de sentimentul anti-american (manifest in Franta, inca latent in Germania, de exemplu), aceste partide ar folosi TTIP drept un cal de bataie impotriva partidelor mainstream.

Un nou subiect cu potential anti-american isi face incet-incet loc pe agenda: armata comuna europeana. E o dorinta mai veche a Rusiei de a determina statele europene sa rupa relatia cu SUA (care sta la baza functionarii NATO) si sa-si asigure singure securitatea. Din ultimele doua razboaie mondiale stim prea bine cum a functionat apararea europeana fara sprijinul american. Dar pentru Rusia scopul politic major e ruperea acestor relatii militare transatlantice si disparitia NATO, singura amenintare existentiala la adresa intereselor strategice ale Kremlinului ocupat de Vladimir Putin.

Subiectul armatei unice europene e adus acum in discutie de Ungaria si Cehia. Nimic intimplator. Ambele tari membre ale Grupului de la Visegrad (alaturi de Polonia si Slovacia) sint conduse de lideri pro-rusi, criticati pentru autoritarismul lor. Propunerile Cehiei si Ungariei se adauga unei agende ezitante in relatia cu SUA si NATO a sefei diplomatiei europene, Federica Mogherini.

Ce face Romania in acest context deconcertant? Se comporta ca un aliat fidel si mai degraba entuziast al SUA, cu o continuitate remarcabila de la administratia Basescu la administratia Iohannis. Ambii presedinti au respectat si au impus aprofundarea Parteneriatului strategic cu SUA, iar rezultatele sint palpabile: Romania are scutul american antiracheta, are baze si militari americani pe teritoriul sau; pe scurt, e in cea mai buna situatie de securitate din istoria recenta.

Romania face nota discordanta – in sens bun – cu vecinii sai. Bulgaria (sub presiunea populatiei pro-ruse) ezita intre Rusia si SUA si va pica probabil intre mese; Ungaria autoritarului Viktor Orban se simte foarte bine in afaceri mari cu Rusia; Serbia e profund pro-rusa; Cehia si Slovacia au lideri la virf care se opun, de exemplu, mentinerii sanctiunilor economice pentru Rusia.

Revenind la relatiile tot mai reci dintre SUA si Europa, ele sint uneori hranite de comportamentul unor membri ai administratiei americane. E si cazul ambasadorului american din Moldova, ale carui declaratii au inflamat opinia publica din Moldova si Romania. Declaratiile neinspirate, care reprezinta neindoios o depasire a oricarui mandat diplomatic si sint o ingerinta in treburile interne ale Republicii Moldova, sint o gafa uriasa ale diplomatului de cariera. Informatiile mele arata ca ele nu reprezinta pozitia Departamentului de stat si e posibil ca James Pettit sa fie rechemat in urmatoarele luni de la Chisinau.

Ce se va intimpla in viitorul apropiat? Campania electorala din SUA ne arata un candidat, Donald Trump, ale carui declaratii fata de tari si lideri europeni nu fac decit sa sporeasca neincrederea reciproca. Daca Trump va fi candidat, e posibil sa vedem o America si mai dezinteresata de Europa – cel putin asta ne sugereaza pozitiile sale publice.

In Europa, alegerile din Franta si Germania de anul viitor pot produce si ele surprize dintre cele mai neplacute, cu lideri profund anti-americani bine pozitionati in sondajele actuale. Se anunta un an 2017 decisiv pentru relatiile dintre cele doua blocuri ale civilizatiei occidentale.