EXCLUSIV Dario Fo, scriitor italian laureat cu premiul Nobel: Romanii, un popor exploatat cu brutalitate. In asa fel au ajuns la disperare

Miercuri, 27 mai, a fost prezentată în Librăria Feltrinelli din Piaţa Domului la Milano cartea „Un om ars de viu”, care povesteşte tragedia emigrantului român Ion Cazacu. Volumul este semnat de Dario Fo, laureat al premiului Nobel pentru literatură, împreună cu fiica victimei, Florina. Cartea povesteşte împrejurările tragice în care românul şi-a pierdut viaţa, acum 15 ani, pe 14 aprilie 2000. Ion Cazacu a murit după o lună de agonie: avea arsuri pe 90% din corp. Justiţia italiană a stabilit că vinovat de moartea românului a fost patronul său, Cosimo Iannece. În prezent, Cosimo Iannece este liber, după ce a executat doar 10 ani de închisoare, beneficiind de circumstanţe atenuante şi premii de bună purtare. Prezent la lansarea oficială a cărţii, Dario Fo a acordat un interviu în exclusivitate pentru HotNews.ro.

• Interviul VIDEO cu Dario Fo:

Rep: Cum s-a născut ideea cărţii?

Dario Fo: Cred că ideea i-a venit Florinei. A încercat mai întâi să publice cartea la aceeaşi editură, însă conducerea nu a înţeles bine în acel moment despre ce era vorba. Poate le-a fost şi puţin frică, având în vedere subiectul cărţii – italienii se simt atinşi când iau cunoştinţă de astfel de întâmplări.

Rep: De ce?

Dario Fo: Cred că italienii sunt printre puţinele popoare care, atunci când au un sentiment de vinovăţie, încearcă în mod responsabil să înţeleagă despre ce este vorba şi acceptă să sufere mustrări de conştiinţă.

Rep: Cartea este scrisă sub formă de dialog între dumneavoastră şi Florina Cazacu. Are un ritm alert şi în crescendo. Vă gândiţi la posibilitatea de a face o adaptare teatrală?

Dario Fo: Da, dar cartea ar trebui mai întâi rescrisă. Pentru că, în forma actuală, este un dialog literar, care permite celui care este întrebat să-şi spună povestea. E un pretext pentru a exprima într-un mod diferit, ca dialog, o poveste care ar fi putut fi şi un monolog.

Rep: Care credeţi că este azi imaginea românilor din Italia?

Dario Fo: Eu, care am urmărit întâmplări prin care au trecut românii, pot spune că sunt un popor exploatat cu brutalitate. În aşa fel au ajuns la disperare. Românii au fost puşi, în anumite cazuri, în situaţia de a comite infracţiuni pentru că nu existau alte posibilităţi de a supravieţui.

Dar acea operaţiune de exploatare a avut loc nu doar asupra poporului român, ci şi asupra tuturor popoarelor din est. Este ruşinos, este un lucru oribil, iar vinovat este statul. Pentru că statul ştia, era la curent cu situaţia. Există chiar o anchetă publicată, despre exploatarea străinilor în Italia şi a fost declanşat un proces împotriva unor personaje importante din lumea afacerilor.

Avem o justiţie care cercetează o parte din aceste abuzuri, iar tu ca stat, nu îţi dai seama de ceea se întâmplă? Nu vezi insultele aduse unor oameni, nu vezi rasismul evident împotriva acestor popoare?

Rep: Cum vedeţi viitorul? Vor dispărea rasismul, xenofobia despre care vorbiţi?

Dario Fo: Problema mare este ca Italia şi italienii să iasă din situaţia gravă în care se află, mai ales acum, în ultimul timp. Această criză afectează chiar fondul cultural al ţării, nu doar cel al supravieţuirii. Azi vedem, în Italia, oameni disperaţi, persoane rămase fără adăpost şi alte nenorociri.

De aceea unele partide politice joacă acum o carte doar în avantajul lor. Promit mereu că lucrurile vor merge mai bine. Dar sunt deja peste 20 de ani de când eu aud acelaşi refren: „Lucrurile se îmbunătăţesc, mergem înainte. Dacă nu faceţi cum zicem noi, politicienii, vom ajunge într-o prăpastie”.

Astfel, populaţia este supusă unui reflex condiţionat, mai ales pe fondul unei profunde slăbiciuni de spirit.

Rep: În timp ce aţi scris cartea, ce părere v-aţi făcut despre omul Ion Cazacu?

Dario Fo: A fost un om extraordinar. Era o persoană care gândea raţional, ştia de ce se află acolo şi ce trebuie să facă. Printre ceilalţi conaţionali, era un punct de referinţă, datorită înţelepciunii sale. A fost nenorocirea lor să ajungă prinşi în capcana întinsă de patroni. Erau obligaţi să facă ce voiau stăpânii sub ameninţarea constantă: „dacă nu faceţi ce vă spunem şi nu urmaţi regulile noastre, vă alungăm ca pe nişte hoţi”. S-a văzut până la urmă cine sunt hoţii!

• Peste 150 de persoane, marea majoritate italieni, au participat la lansarea cărţii „Un uomo bruciato vivo” (Editura Chiarelettere). În cursul prezentării a fost luată în discuţie pe larg tema exploatării muncitorilor imigranţi din partea patronilor italieni.