EXCLUSIV. Jeff Kinney, autorul seriei celebre „Jurnalul unui puști”: „Părinții greșesc când le dau copiilor cărțile pe care le-au iubit ei. Am trăit asta cu copiii mei”
Jeff Kinney este autorul seriei „Jurnalul unui puști” și „părintele” unuia dintre cele mai iubite personaje din cărțile pentru copii. Când cei mici încep să citească singuri, „Jurnalul” e seria care îi face să devoreze volum după volum și care le dă părinților speranța că ai lor copii vor citi de bunăvoie și cu mare plăcere orice de acum înainte. Apariția volumelor lui Kinney, acum aproape 20 de ani, a iscat o adevărată „revoluție” în viața părinților care se plângeau că le e greu să-i facă pe cei mici să pună mâna pe carte.
Volumele sale, cu o formulă care îmbină ideea de jurnal și bandă desenată, vorbesc pe limba copiilor, iar Greg, personajul principal, este un „antierou” amuzant: un puști stângaci, care intră mereu în bucluc. Cărțile lui Kinney au fost contestate de unii părinți (alarmați că Greg nu e tocmai un copil-model) sau de profesori, care acuză limbajul sau „lejeritatea” scriiturii și a formatului. Însă autorul este convins că cei mici au nevoie exact de cărți ca ale sale.
Autorul celebrei serii (ajunsă la 20 de volume) ne-a acordat un interviu în exclusivitate cu ocazia lansării filmului „Jurnalul unui Puști: Ultima picătură” pe Disney+. Pe parcursul interviului, acesta ne-a vorbit – cu sinceritate și umor – nu doar din calitatea sa de scriitor sau scenarist, ci și ca părinte care încearcă să țină pasul cu generația ecranelor și a „atenției fragmentate”. Spune că e de datoria sa, ca autor, să știe să își captiveze publicul, să îi scoată pe cei mici din fața ecranelor.
Totul Despre Mame: Prima carte din seria „Jurnalul unui puști” a apărut acum aproape 20 de ani. Sunt cărți foarte populare încă, deși copiii s-au schimbat mult între timp. Cum ați reușit să rămâneți relevant pentru ei?
Jeff Kinney: Cred că, într-un fel, Greg este un copil „de modă veche”. Seamănă foarte mult cu mine când eram mic: are tarabe cu limonadă, se oferă să deszăpezească aleea vecinilor și tot felul de lucruri de genul acesta. Iar copiii de azi, evident, au telefonul ca parte foarte importantă a vieții lor. Uneori, ating acest subiect în cărțile mele, alteori nu. Cred că ar fi povești cam plictisitoare dacă aș vorbi doar despre copii și telefoane, nu-i așa? Da, unele lucruri s-au schimbat cu siguranță, dar cred că altele au rămas la fel.
INTERVIURILE HotNews.ro