Există și vești bune. Șefa de promoție de la Medicină din România dă un mesaj pentru copiii care se tem de viitor: „Nu e atât de greu cum pare. Să învețe și să încerce”

Ilinca Predescu are 25 de ani și a terminat anul trecut Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București ca șefă de promoție. A avut a cincea medie la rezidențiat din țară și și-a ales ca specialitate obstetrica-ginecologia, la Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu” din București. 

• Într-un moment în care aveam un război la granițe și ne-am trezit cu două războaie, asta după o pandemie, îngrijorarea crește și speranța scade, așa cum arată recentele sondaje de opinie.
• HotNews a discutat cu cea mai bună absolventă de Medicină din generația ei, care, fără să romanțeze efortul, crede că generațiile tinere au o șansă de a-și modela viitorul.   

„M-a interesat dintotdeauna partea legată de fertilitate feminină, de cum putem noi, femeile, să fim cât mai sănătoase cât mai mult timp. Totodată, este o specialitate dinamică, iar mie mi-a plăcut dintotdeauna acțiunea, practic de mică foarte multe sporturi”, explică tânăra. 

Într-o țară în care părinții le-au spus de multe generații copiilor: „Învață, nu bate mingea”, tânăra spune că primele lecții despre a fi medic le-a învățat nu din facultate, ci din sport. 

„Sportul mi-a creat disciplina și mentalitatea pe care o am acum, este ceva din care am învățat toată viața. Nu muncești, nu obții un rezultat. Muncești cât trebuie, vei vedea un rezultat pe corpul tău sau la nivel de abilitate. Dacă lovești mingea de multe ori, reușești să lovești mingea mai bine în tenis. Dacă exersezi noduri acasă, știi să faci noduri la pacient mai bine când este cazul. În sport nu contează din ce familie ești, contează cine e cel mai bun”, crede rezidenta. 

Dar mai este ceva: sportul, spune Ilinca Predescu, te învață „că poți să pierzi și când ai impresia că ești cel mai bun”. O lecție importantă atunci când ții în mână viața unui om. 

„Cel mai important lucru este să fii constant”

Ilinca Predescu a absolvit facultatea cu media 9,82, dar spune că nu și-a dorit să fie șefă de promoție. „Cel mai important lucru este să fii constant și nu contează că ai o zi bună sau o zi proastă. Nu mi-am propus niciodată nota 10, nu mi-am propus niciodată vârful clasamentului. Am vrut doar ca, la finalul zilei, al facultății sau al vieții să nu regret nimic și să dau tot ce pot mai bun în situația respectivă”, spune medicul.

Însă să urmezi Medicina a pus-o la încercare de multe ori. „Medicina poate să fie interminabilă. Întotdeauna este ceva mai mult de învățat sau un detaliu pe care nu-l știi sau un mecanism pe care l-ai uitat. Și cred că cel mai frustrant lucru în facultate e că înveți și uiți. Câteodată este atât de multă informație, încât citești, înveți și uiți. Iar asta este foarte greu de gestionat”, explică Ilinca Predescu. 

Cum se dau examenele la Medicină în Franța: „Te destupă la minte”

În cadrul programului Erasmus, a urmat un an de facultate și în Franța, la Université Côte d’Azur, și a descoperit că și acolo studenții mediciniști au extrem de mult de învățat, chiar mai mult ca în România. A constatat însă la examene o deosebire esențială. 

„Examenele lor conțin cazuri clinice și întrebări practice despre ce se întâmplă efectiv cu un pacient. Li se dă o anamneză, li se dă o foaie de observație, primesc întrebări în cascadă, astfel încât examenul lor este, de fapt, un caz de rezolvat. Din care examinatorul își dă seama dacă studentul a înțeles materia sau nu”.

„Ceea ce mi s-a părut un lucru extraordinar, pentru că, cumva, te destupă la minte. În România, nouă ni se pun niște întrebări – în marea majoritate a cazurilor,  există și excepții – unde, cumva, se urmărește litera manualului. Învățăm foarte multe mecanisme, învățăm foarte multă fiziopatologie, fără să învățăm de fapt la ce ne ajută asta practic”, povestește rezidenta. 

S-a născut într-o familie de medici

Care este principala provocare pentru un medic dintr-un spital românesc? „Trebuie să fii foarte dispus să te adaptezi. Și, de multe ori, citești, să zicem, ghiduri că ar trebui prescrise anumite medicamente sau că trebuie să faci anumite lucruri.  Și tu nu poți face asta în spitalul în care ești, pentru că poate n-ai medicamentul respectiv sau resursele nu există”, explică Ilinca Predescu, care provine dintr-o familie de medici. 

Mama sa este medic anestezist, tatăl său este unul dintre cei mai cunoscuți chirurgi ortopezi din România, iar fratele său este, la rândul său, student la Medicină. „Părinții noștri ne-au sfătuit și ne sfătuiesc în continuare, au fost alături de noi la fiecare pas, știu să ne îndrume, să ne explice. Așa se întâmplă și în cazul altor meserii: un avocat care are părinți avocați este mai bine îndrumat”, povestește ea. Însă spune că există și dezavantaje: „Așteptările sunt foarte ridicate, fiind copil de medic, toată lumea se așteaptă să fii bun, toată lumea se așteaptă să fi făcut deja. Dacă nu știi ceva, se spune: Cum nu știe, doar e copil de medic! Dacă știi: Normal că știe, doar e copil de medic!”

37 din cei 38 de rezidenți de la Spitalul „Panait Sîrbu” sunt femei

Cu medie mare la examenul de rezidențiat, Ilinca Predescu a fost prima din țară care și-a ales obstetrica-ginecologia și a ajuns în echipa spitalului „Panait Sîrbu”, unde 37 și 38 de rezidenți sunt femei, a remarcat Ilinca Predescu. 

„În alte generații, medicii bărbați sunt mai numeroși, dar așa stau lucrurile acum”, spune ea, adăugând că, în facultate, în anul său, femeile erau majoritare. 

La nivel global, numărul femeilor medic este în creștere accelerată. Anul trecut, procentul femeilor medic din Marea Britanie l-a depășit pentru prima dată pe cel al bărbaților –  50,04% față de 49,96%, iar în facultățile de medicină procentul studentelor era în anul 2023-2024 de 60%. În SUA, unde astăzi 38% din medici sunt femei, numărul femeilor medic a crescut cu 97% între 2004 și 2022, în timp cel al medicilor bărbați a crescut cu 13%.

Însă, spune Ilinca Predescu, femeile se confruntă cu provocări în special în specialitățile chirurgicale. „Este greu, mai ales în ceea ce privește partea chirurgicală și partea de nopți pierdute. O femeie medic stă în spital, dar trebuie să aibă grijă și de propriii copii. Gândiți-vă la concediul acela postnatal, dacă tu doi ani lipsești din sistem și tu nu mai practici meseria de chirurg îți ieși cumva din mână”, crede medicul.

Cum a influențat sistemul de gărzi alegerile rezidenților

Tânăra a terminat facultatea într-un an care opțiunile rezidenților au fost intens discutate în spațiul public. Pentru că dermatologia, nu specialitățile chirurgicale, se află de ceva vreme în topul preferințelor celor mai buni rezidenți. 

„Înțeleg că, din exterior, poate să fie judecată această alegere. Fără să mă plâng, vreau să spun doar cum se văd lucrurile din partea rezidenților. Salariile sunt cam tot pe acolo pentru toate specialitățile, comparând cu, să zicem, sistemul medical din America, unde un chirurg are un complet alt salariu față de un medic internist. Noi suntem puși în fața unei alegeri în care putem să nu pierdem nopțile prin spital, să ajungem acasă și să ne ocupăm de familie sau să alegem specialități foarte, foarte grele, fără diferențe foarte mari de salarizare”, spune dr. Ilinca Predescu.

„O gardă ține până în următoarea zi la ora 8, adică de 24 de ore, doar că noi nu plecăm acasă după gardă, rămânem la program”

Foarte mulți tineri medici din generația ei s-au temut de sistemul de gărzi din România, care presupune ture de până la 30 de ore legate. „Noi, să zicem, începem programul la ora 8 dimineața. O gardă ține până în următoarea zi la ora 8, adică de 24 de ore, doar că noi nu plecăm acasă după gardă, noi  rămânem la program și a doua zi. Asta înseamnă că, cel mai devreme, să zicem, putem pleca la ora 13 – 14 a doua zi, dacă am reușit să terminăm toată treaba, am reușit să scriem hârtiile, am reușit să facem toată birocrația. Noi nu avem o zi liberă de odihnă, după gardă, cum au alte meserii care lucrează în ture de noapte. Noi, cumva, ne ducem viața ca și când și nimic nu s-ar fi întâmplat”, arată Ilinca Predescu. 

La finalul programului, rezidenții de la obstetrică-ginecologie sunt cei care fac actele în baza cărora se eliberează apoi certificatul de naștere al copilului. 

Ilinca Predescu mărturisește că ea însăși a avut o temere înainte să își aleagă o specialitate care să presupună gărzi, precum obstetrică-ginecologie.  

„Am colegi care au spus: eu nu vreau să fac gărzi niciodată, eu nu cred că aș putea să fac față gărzilor  și care nu și-au ales specialitatea pe care poate și-au dorit-o din cauza gărzilor. Și pentru mine acesta a fost cel mai mare dezavantaj și am stat foarte mult să mă gândesc dacă o să fiu capabilă să rezist”, spune medicul.

Recent, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat că sistemul gărzilor va fi reformat, în contextul în care reprezentanții sindicatelor din Sănătate au arătat că, în prezent, gărzile nu sunt luate în calcul ca vechime în muncă, sunt insuficient remunerate și îi expun pe medici unui risc crescut de burnout și boli profesionale. 

„Nu se pleacă atât de ușor în străinătate”

Luna trecută, o altă știre din sănătate a născut discuții aprinse: declarația premierului Ilie Bolojan, care vrea să îi forțeze pe medici să profeseze în țară un număr minim de ani. Potrivit medicului Ilinca Predescu, principala problemă nu este plecarea medicilor în străinătate, ci distribuția inegală a personalului sanitar în România. 

„Dacă se ridică problema asta în legătură cu medicii, de ce nu s-ar ridica și față de ingineri sau față de arhitecți, pentru că și lor li s-a plătit facultatea de către stat”, crede Ilinca Predescu. 

„Eu simt că fenomenul plecării medicilor a fost, poate, pe vremuri mult mai accentuat decât este acum. Nu se pleacă atât de ușor, adică trebuie să știi, să vorbești limba străină a țării în care tu vrei să pleci. În anumite țări trebuie date examene, fenomenul plecării medicilor nu este atât de comun pe cât se crede. Problema e că nu sunt medici în diferite orașe ale României”, mai spune ea.

Mesaj pentru elevii pasionați de medicină

De multe ori, tânăra a întâlnit adolescenți pasionați de biologie care își puneau limite visului de a deveni medici din frica de eșec. Se tem de necunoscut, de viitor. Se tem că nu vor reuși. „Aud atât de mulți copii sau elevi la liceu care spun: Vai, eu nu dau la medicină sau Vai, eu nu am dat la medicină pentru că este prea greu pentru mine. Nu e atât de greu cum pare. Să învețe și să încerce”, spune Ilinca Predescu.