Fantomele lui Ceausescu

Comunismul a cazut in Romania acum 26 de ani, revolta populara a cuprins Romania pe 21 si 22 decembrie, dictatorul Nicolae Ceausescu a fost impuscat de Craciun. Am refuzat sa cred atunci, adolescent fiind, in profetiile lui Brucan. Mi se parea ca in 25 de ani vom ajunge departe odata iesiti din intuneric. Nu realizam, evident, cat de puternice sunt fantomele comunismului, ce forta incredibila poseda trecutul si cat de mare este rezistenta la schimbare, mai ales cand vorbim de inlocuirea unui regim politic cu altul. Am progresat cumva, am intrat in NATO si UE, am si condamnat comunismul, am dat drumul dosarelor. Dar am scapat oare cu totul de strigoii unei lumi despre care ne place sa credem ca a murit in decembrie 1989?

1. Bulversarea valorilor. Este poate cea mai cumplita mutilare suferita de o societate in istoria ei: inversarea ierarhiei, stergerea diferentelor dintre bine si rau, confuzia intre valoare autentica si impostura. Cea mai urata fantoma a trecutului comunist le-a nascut pe toate celelalte. Debusolarea, dificultatea in a stabili corect nordul, adevaratele repere, neincrederea in munca si onestitate ca valori sociale importante, dispretul fata de lege si reguli, toate au radacini adanci in comunism, el insusi un sistem bulversat. De aici, o incapacitatea de a internaliza prea usor valori democratice de baza. Nici astazi nu se intelege foarte bine ca libertatea de exprimare, de pilda, nu inseamna libertatea de a spune orica, ca exista limite si ca derapajele trebuie sanctionate fara ca asta se insemne cenzura brutala de tip comunist.

2. Coruptia. In comunism, coruptia era mod de viata, de la mic la mare. De la micile cumparaturi pana la avansarea profesionala, totul se baza in general pe un act de coruptie. Virusul coruptiei a rezistat si dupa 90, s-a dezvoltat, iar tentatia castigului facil l-a facut si mai agresiv. Asa am ajuns sa vorbim dupa 26 de ani de la caderea comunismului de un fenomen cvasi-generalizat. Coruptia s-a transmis de la o generatie la alta, avand ca princiapala sursa statul nefunctional, aflat mereu la un pas de faliment (chiar daca regimurile s-au schimbat).

3. Lipsa de respect fata de proprietate. Cum in comunism proprietatea era „un moft”, vorba lui Iliescu, nu-i de mirare ca nici dupa un sfert de secol statul roman nu a reusit sa rezolve problema restituirilor. Ba mai rau, cu complicitatea statului roman, procesul de restituire s-a transformat intr-o uriasa afacere pentru o mana de oameni. Aceasta lipsa de respect fata de proprietate o putem constata lesne dupa numarul de condamnari la CEDO si privind realitatile de la Agentia Nationala de Restituire a Proprietatilor (ANRP). Or, proprietatea reprezinta unul din drepturile fundamentale pe care se ridica o societate democratica.

4. Capitalismul de stat. Romania a dat dupa anii 90 nu doar o democratie originala, ci si un capitalism neaos, bazat in mare parte pe afaceri cu statul. Spiritul antreprenorial autentic s-a dezvoltat cu mari dificultati si piedici din partea statului, perceput drept inamicul micului intreprinzator, nu partenerul lui. Acesti pionieri ai capitalismului merita tot respectul. Visul multor „oameni de afaceri” a fost si ramane un mare tun dat statului care sa-l scutesca de munca, creativitate, riscuri, marje mai modeste de profit etc, adica tot ce caracterizeaza in general o economie functionala. Capitalismul de stat s-a nascut din institutii corupte, slabe si incompetente, mostenite din trecut, obisnuite sa lucreze pentru „partid”, pentru „organe” sau pentru oricine altcineva, mai putin pentru binele public. Asa s-a facut transferul de resurse din anii tranzitiei, vazut de marele public ca un jaf la scara nationala.

5. Distrugerea sistemelor de educatie si sanatate. Erau praf si inainte, s-au prabusit si dupa 90. Niciodata aceste doua servicii publice n-au fost considerate in mod real prioritati in viata unei societati, n-au fost privite ca servicii de baza, ci servicii de gestiune minimala. Au reprezentat si inainte si dupa 89 surse de perpetuare a mentalitatilor corupte de care vorbeam la inceput, sisteme in care „te descurci” ca sa „te realizezi” in viata, unde mica spaga era si a ramas la ordinea zilei.

6. Spiritul civic slab dezvoltat. Ca in orice societate totalitara, nici comunismul nu incuraja spiritul critic, civismul, implicarea in treburile cetatii. Dimpotriva, cultiva obedienta, conformismul social si indoctrinarea. Astfel de atitudini se perpetueaza, din pacate, pana astazi inclusiv in scoli sau in educatia primita in familie. Copiii invata de mici „sa nu se bage”, sa nu conteste autoritatea profesorului, sa nu exprime opinii si sa nu se bata pentru ele. Acesta este – in general – modul „de succes” invatat acasa: comportamentul gregar, inregimentarea in turma.

7. Centralismul administratiei. Cam toate guvernele din ultimii ani au vorbit despre descentralizare, reorganizare administrativa si regionalizare, dar Romania inca functioneaza ca stat pe arhitectura din 68, adica din comunism. Aceasta matrice administrativa mostenita din trecut a conservat si un tip de mentalitate, obisnuita sa ceara socoteala puterii centrale pentru tot ce nu merge si mult mai putin atenta la institutiile puterii locale.

8. Secretomania deciziei. Romania a ramas, din pacate un stat profund netransparent, chiar daca s-au facut progrese notabile, avem o lege a transparentei si a informatiilor de interes public. Reflexul puterii (locale sau centrale) s-a pastrat, publicul are greu acces la informatii, iar deciziile importante, cum ar fi contracte publice de achizitie, prestari servicii, constructii de infrastructura etc sunt grevate de multa secretomanie.

9. Sindromul tatucului in politica. Ca orice sistem totalitar, si comunismul se baza pe cultivarea imaginii liderului providential, a „tatucului” natiunii, pe cultul personalitatii. Acest model politic s-a perpetuat atat in mintea publicului, cat si in mintea politicienilor de dupa 89 cel putin pana de curand. Partidele au functionat cautand mereu un „lider maxim”, publicul a votat modelul micului satrap, mana de fier, autoritarul pus pe ordine si disciplina. Astazi, intreaga clasa politica s-a decredibilizat in ochii publicului, astfel incat e greu de stabilit acum in ce masura modelul liderului a avut de suferit.

10. Supravietuirea retelisticii de tip securist si a PCR (pile, cunostinte, relatii). Abia astazi marile retele construite in anii 90 pe structura fostei Securitati ajung sa fie destructurate de procurori. In tot acest timp, marele PCR (pile, cunostinte, relatii), adica un sistem informal de putere si influenta, a condus din umbra Romania la toate nivelurile ei de putere. Este, poate, simptomatic ca Romania traieste astazi un reviriment al obsesiei serviciilor care controleaza totul chiar daca intre metodele fostei Securitati si ceea ce face azi SRI nu exista nici o legatura (doar perceptia ca au ajuns o prezenta ubicua).

11. La nivel cultural, dacopatia, etnocentrismul, intoleranta (fata de straini in general) sunt doar cateva din fantomele create in laboratoarele ideologiei national-comuniste care inca bantuie imaginarul colectiv. Progresul mentalitatilor se realizeaza mai greu decat in alte tari si din cauza structurii populatiei cu diferente uriase intre urban si rural, cu o pondere inca mare a celei din urma categorii. Urbanizarea fortata si distrugerea ethosului taranesc au nascut specii degenerate de oraseni si tarani, iar urmele dezastrului se vad pana si azi mai ales in arhitectura, unde simtul estetic pare complet distrus.

Fantomele trecutului, cu oricata forta s-au luptat sa tina vie lumea lor intunecata, au pierdut partida. N-au reusit sa intoarca Romania in no-mans-land-ul unde se zbat astazi tari ca Ucraina si Moldova. Suntem, azi, o tara libera care inca se lupta cu fantomele unui trecut tenebros. Voi, cei din generatiile nascute dupa 1990, va auziti poate de multe ori parintii, bunicii sau vecinii oftand dupa comunism, cu afirmatia „era mai bine pe vremea lui Ceausescu”.

Nu, nu era deloc mai bine, iar tot ce ne-a distrus incet a inceput odata cu instalarea comunismului si aruncarea Romaniei in bratele Rusiei. A nu se intelege de aici ca exoneram prezentul de orice vina. Multe din relele de azi au insa radacini mai adanci decat par la prima vedere.

Romania s-a intors intre timp acolo unde-i este locul, alaturi de valorile lumii occidentale, cu fata spre Vest, incercand sa reconstruiasca institutii, mentalitati si incredere in democratie chiar daca uneori ni se pare ca doar mimam sau exageram.

Am dovedit putere de regenerare cand o generatie noua a refuzat clasa politica veche, am vazut cu totii cum Romania inca simte directia corecta. Oricat de tare ne-a lovit bulversarea valorilor – cea mai cumplita dintre fantomele comunismului – inca stim sa gasim Nordul.