Favorita la Oscar, destăinuiri despre rolul „esențial” al actoriei într-o adolescență marcată de depresie și o tulburare de alimentație. „A fost dificil”

Actrița nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul din „Hamnet” a dezvăluit că pasiunea pentru meseria ei a ajutat-o să treacă peste depresie și peste o tulburare de alimentație în adolescență, potrivit BBC.

Jessie Buckley a primit numeroase premii pentru producția Hamnet, în care joacă rolul soției lui William Shakespeare, Agnes Hathaway. Filmul are opt nominalizări și la Premiile Oscar de la jumătatea lunii martie, iar analiștii o văd pe actrița irlandeză în vârstă de 36 de ani favorită la câștigarea statuetei pentru cea mai bună actriță.

Buckley, din Killarney, comitatul Kerry, dar care locuiește acum în Norfolk, a declarat pentru BBC Radio 4 că actoria a fost „esențială” pentru ea și i-a îmbunătățit sănătatea mintală.

„Nu știam cum să trăiesc așa cum îmi doream”

Artista, care este și cântăreață, iar în 2022 a fost nominalizată și la Mercury Music Prize, a spus că nu regretă perioadele grele prin care a trecut.

„Nu știam cum să trăiesc așa cum îmi doream și a fost dificil”, a mărturisit ea. „Dar nu regret nici măcar o secundă și cred că am reușit să transform lucrurile și să ne recunosc vulnerabilitățile ca oameni în lume”, a spus Buckley.

„Nu poți trece prin viață fără să fii afectat, dar poți transforma asta în ceva care îți permite să fii mai uman și mai viu în felul în care îți dorești să fii”, a subliniat actrița.

„Au existat momente în care mi-am zis: «Dacă nu devin mai bună aici, cu muzica asta, cu faptul că fac parte din teatru – nu voi mai putea face asta și probabil nu voi supraviețui»”, a continuat Buckley.

„Mi-am zis: «Nu vreau să sacrific asta, asta e mai important decât atât» și am câștigat”, a mai spus ea.

Rolul din Hamnet i-a adus deja un Glob de Aur și un Premiu Bafta, printre alte distincții.

Jessie Buckley a vorbit și despre prima apariție pe scenă: „A fost ca și cum ai bea apă, știi? Pur și simplu cred că, cu cât o făceam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că acest lucru este esențial pentru mine”.