Fermierii români pleacă de la un principiu sănătos, care se poate transforma în avantaj competitiv. Cum au integrat soluții de sustenabilitate Artesana și Ferma Cățean  

Dacă vrei să ai lapte și mâine, nu tăia vaca astăzi. Este o lege nescrisă a agriculturilor români, care subliniază importanța gestionării responsabile a resurselor. Pentru că agricultura sustenabilă înseamnă să poți produce alimente în mod constant și pe termen lung, asigurând aprovizionarea continuă cu produse alimentare nutritive. Iar asta, mai departe, cere menținerea unui ecosistem sănătos, prin reducerea poluării, a utilizării pesticidelor, dar și a deteriorării solului. În România, pare că această lege a fost respectată dintotdeauna, așa cum susțin reprezentanții industriei, cu mult înainte ca termeni precum sustenabilitatea sau, mai nou, reziliența să devină cunoscuți și să genereze politici la nivel european.

Cu toate acestea, există întotdeauna loc de îmbunătățire. În plus, adoptarea unor măsuri suplimentare de sustenabilitate, inclusiv integrarea tehnologiei, înseamnă creșterea relevanței producătorului român pe lanțul valoric. Care, mai departe, se traduce printr-o utilizare mai eficientă a resurselor, dar și prin impact direct în economia rurală, fie că vorbim despre crearea de locuri de muncă sau de afaceri care generează prosperitate în comunitate. Și sunt deja exemple de bune practici adoptate de ferme integrate precum Ferma Cățean din Brașov sau fabricile Artesana din Galați.

Există însă mai multe limitări care ar trebui depășite, de la sursele de finanțare până la crearea unor sisteme naționale de trasabilitate a produselor și de unificare a practicilor agricole indiferent de dimensiunea fermei.    

România, sub media europeană la utilizarea de pesticide

„Fermierii pornesc de la ideea că au o afacere pe care nu o pot omorî astăzi pentru că trebuie să o lase moșternire copiilor. În special, cei care au ferme de familie sunt foarte atenți deoarece pentru ei este mai mult decât o afacere, este un stil de viață pe care trebuie să-l ducă mai departe. Nu la fel este pentru firmele comerciale. Lucru care s-a întâmplat deja în Germania, unde agricultura majoră a fost forțată atât de mult încât nitrații au ajuns deja în pânza freatică. (…) Fermierii știu exact ce înseamnă sustenabilitate chiar dacă nu au definiția sau nu știu conceptul. Înainte nu existau posibilități de a forța resursele, dar în momentul de față apare acest risc de dragul unor avantaje momentane, care sunt întotdeauna atractive”, spune prof. univ. dr. Felix Arion, președinte Agro Cluster Transilvania. 

În ceea ce privește cantitatea de pesticide utilizate, statisticile UE arată că România înregistrează printre cele mai mici ponderi la nivelul statelor membre, cu valori de 0,6-0,7 kg/ha, față de media europeană de 2,1-2,2 kg/ha, în timp ce în unele state din Vest se înregistrează chiar și 7-8 kg/ha. 

„În România încă mai găsim fermieri înreprinzători și performanți, pe lângă fondurile de investiții care au rolul lor la nivelul economiei naționale. Prin responsabilitatea de care dau dovadă, vor să ofere mai departe o afacere profitabilă, hrană generațiilor viitoare, precum și să-și mențină conștiința împăcată asupra activității pe care o desfășoară astăzi. Pe de altă parte, vorbim de lipsa unui cult a agriculturii intensive, pe care încă o regăsim în vestul Europei. Acest specific oferă, spre exemplu, în cazul culturii de cartof producții multianuale de 70-80 tone/ha, comparativ cu țara noastră unde valorile medii sunt între 30-35 tone/ha. Profitul realizat la nivel multianual a mulțumit antreprenorul român, care nu a fost nevoit să mărească doza de pesticide, astfel încât să obțină producții mai mari, respectiv o cifră de afaceri cel puțin dublă. Putea să folosească anumite tehnologii și produse de protecție a plantelor în cantități ridicate și să se afle în situația statelor din Vest, precum Olanda, Germania sau Franța, care astăzi adoptă o tehnologie menită să urmărească refacerea solului. Acest lucru reprezintă un mare avantaj pentru fermierii români din perspectiva politicilor europene viitoare, dacă negocierea implementării acestora va ține seama de specificul fiecărui stat membru”, explică Bogdan Chiripuci, Manager Politici și Programe pentru Agricultură – Clubul Fermierilor Români. 

Sustenabilitate în ferme integrate

Fermele integrate, în care creșterea animalelor vine și cu o componentă de practici agricole, reprezintă una dintre principalele măsuri pentru o agricultură mai sustenabilă. Este și modelul Fermei Cățean din Brașov. Aici este vorba de un circuit închis care începe cu hrana animalelor și se termină cu obținerea produsului finit, care are rezultate bune în ceea ce privește implementarea unor măsuri de sustenabilitate, datorită unei viziuni de ansamblu pe care o poți crea. Mai mult, pentru că în cazul unei ferme integrate lanțurile sunt scurte și mai viabile din punct de vedere economic, sustenabilitatea devine o direcție naturală. 

La ferma Cățean, 90% din hrana animalelor este produsă în propria fermă, iar furajele însilozate au fost complet eliminate. Tot ca măsură de sustenabilitate, se fac demersuri privind producția de energie verde.  

„Intenția noastră este să tranzităm către o fermă care să folosească în exclusivitate fân și iarbă. Acest lucru ar contribui la sechestrarea de carbon pentru că plantele furajere au capacitate aproape egală cu cea a pădurilor din acest punct de vedere. (…) Am depus un proiect pentru o fermă nouă care va avea și o componentă de producție de energie verde. De asemenea, analizăm posibilitatea unei finanțări în parteneriat public-privat privind stațiile de biogaz. Pe lângă activitatea noastră agricolă, energia verde pare că este un element important în viața fermierilor căruia și noi încercăm să-i acordăm atenție. Anul trecut am finalizat două investiții la nivel de cooperativă agricolă, una de 600.000 de euro, alta de 520.000 de euro, iar anul acesta am depus deja un proiect de 2,7 milioane de euro. Aceste investiții în măsuri sustenabile nu ar trebui să vizeze prețul la raft, ci o responsabilitate și o condiție pe care fiecare dintre noi, atât cei din agricultură, cât și ceilalți din alte industrii, ar trebuie să o îndeplinească”, spune George Cățean, managerul fermei. 

„Viitorul va fi sustenabil sau nu va fi deloc”

Daniel Donici, co-fondatorul Artesana, spune că dincolo de legile impuse de UE, sustenabilitatea este, de fapt, o practică a bunului simț prin care se asigură viitorul copiilor.    

„În principiu, dacă avem resurse regenerabile de energie, ne costă mai puțin, dar nu e vorba numai despre asta, pentru că ne gândim și la viitorul copiilor noștri. Sustenabilitatea este în ADN-ul nostru. În antiteză cu marile companii industriale, care fac asta doar ca să bifeze pentru că există o presiune din partea publicului să adopte aceste măsuri, noi nu facem pentru că este o presiune externă, ci una internă, a bunului simț. Viitorul va fi sustenabil sau nu va fi deloc. Nu mai există altă cale. (…) 

Am montat panouri solare, care asigură destul de puțină energie comparativ cu consumul nostru, dar nu am avut loc de mai mult. Proiectul pe care l-am finalizat anul trecut are 2.300 de metri pătrați, dar nu am putut valorifica toată suprafața pentru că acoperișul clădirii nu este integral drept. Vrem însă să cumpărăm un teren în apropiere și să extindem fabrica pentru creșterea și diversificarea producției de brânzeturi, și pe o parte din teren să punem alte panouri”, a spus Donici. 

Artesana a câștigat anul trecut Premiul Internațional pentru Tranziție Alimentară, acordat de Carrefour Franța, în parte și datorită eforturilor privind sustenabilitatea. 

„Procesăm lapte care provine din agricultura ecologică, iar produsele astfel obținute reprezintă 25% din cifra de afaceri. Când vine vorba de sustenabilitate este esențial să pornești de la materia primă. Chiar dacă suntem o fabrică, încercăm să stăm departe de industrial, iar principiile după care fabricăm produsele sunt cele artizanale, doar că le facem la o scară mai mare. Un alt criteriu în baza căruia am obținut premiul sunt ambalajele de sticlă pe care le folosim. 

Sticla este cel mai sustenabil material pentru că se poate recicla la nesfârșit. Din păcate, nu putem implementa încă o stație de spălare de sticle pentru că nu putem susține investiția respectivă. Dacă vom ajunge să avem propriile magazine, așa cum ne gândim, acolo am putea să preluăm ambalajele. Dar până atunci, sfatul nostru pentru consumatori este să se ducă la centrele de colectare pentru sticlă. 

Am optat pentru ambalaje de sticlă pentru că e cel mai potrivit pentru orice aliment. Dacă ne gândim la iaurt, fiind acid, în ambalajele de plastic se face cu atât mai mult transferul de microparticule, pe când sticla este un material inert, care nu interacționează cu produsul, și, în plus păstrează mai bine proprietățile produsului”, a explicat Donici. 

Mai sustenabil înseamnă și mai ieftin? 

În primă fază nu, pentru că e nevoie de investiții, dar pe termen lung se obțin eficientizări de costuri. România se află sub media europeană la nivelul de pesticide folosite, dar și în ceea ce privește subvențiile pentru agricultură, aspect care frânează implementarea unor măsuri de sustenabilitate. 

„Noi, la nivel de permanență și responsabilitate am realizat ceea ce trebuie, doar că nu am fost recompensați. Mă refer la valoarea subvențiilor la nivel de hectar, deoarece fermierii români primesc subvenții sub media europeană din cauza unei conjucturi statistice nefavorabile, deși utilizează unele dintre cele mai prietenoase practici față de mediu. Practic, nu valorificăm aceste practici pe care femierii au ales să le implementeze la nivelul propriilor ferme. Este nevoie de o personalizare a politicilor europene pentru fiecare stat membru, deoarece nu ne putem compara cu Danemarca, Spania sau Olanda. Mai mult, la nivelul României există zone diferite din punct de vedere agricol, care trebuie susținute în consecință, deoarece alocarea de fonduri s-a realizat oarecum disproporționat. Totodată, investițiile realizate prin intermediul proiectelor europene devin tot mai complexe, ceea ce implică o actualizare continuă a fermierilor la educația antreprenorială actuală, concomitent cu diminuarea ponderii nerambursabile, aspect care implică un aport propriu sau împrumut bancar mai mare”, spune Bogdan Chiripuci. 

Dincolo de finanțare, reprezentanții din industrie vorbesc de necesitatea unui sistem de trasabilitate a produselor agricole, necesar când vine vorba de sustenabilitate.  

„Fermierul ar trebui, printr-o politică națională, să ofere o trasabilitate a produselor agricole recoltate, demers care să fie preluat de industria procesatoare, astfel încât consumatorul să poată ști cu exactitate traseul de la realizarea materiei prime până la produsul finit pe care îl achiziționează. Astăzi, ne aflăm într-o situație în care munca fermierilor nu este apreciată, iar consumatorul nu mai știe ce și de unde să-și achiziționeze produsele necesare traiului zilnic. Dacă mergem în piețe observăm că producătorii care pot produce pentru comercializare produse timp de 1-2 luni, ajung să ofere diferite produse pe tot parcursul anului, oferind astfel produse îndoielnice din import, marfă care provine cu precădere din afara Uniunii Europene, aspect care implică lipsa standardelor de calitate ale siguranței alimentare specifice spațiului comunitar. Poate cele mai relevante exemple sunt cartofii importați din Egipt și vânduți sub proveniență de Covasna sau pepenii din Turcia comercializați cu etichetă de Dăbuleni. În acest sens, avem nevoie de o trasabilitate a produselor agroalimentare pentru a putea valorifica și proteja lanțul scurt. 

De asemenea, ar mai trebui să existe o stimulare în privința producătorilor în diferite zone, indiferent că vorbim de cooperative de mici dimensiuni sau producători care pot să-și comercializeze singuri produsele, prin crearea unor puncte de desfacere cu titlu gratuit, organizate de administrațiile locale –  există câteva exemple lăudabile la nivel național. Condițiile de comercializare din piețe nu sunt la îndemnâna oricui, mai ales că producătorii nu pot veni să comercializeze decât în anumite perioade ale anului”, subliniează Bogdan Chiripuci. 

Soluții de finanțare pentru o agricultură mai sustenabilă 

În prezent, cele mai multe solicitări de finanțare se fac pentru proiecte de energie regenerabilă (panouri solare, turbine eoliene, microhidrocentrale sau biogaz), pentru sisteme de gestionare a deșeurilor, pentru proiecte de eficiență energetică și proiecte de conservare a resurselor naturale, potrivit Ioanei Voinescu, Head of Sustainability BCR.  

La accesarea unuia sau a mai multor credite, pot beneficia de garanția FEI (Fondul European de Investiții) pentru Sustenabilitate companii din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii și sectorului alimentar, care se încadrează în categoria IMM (maximum 249 de salariați și o cifră de afaceri de maximum 50 mil. EUR) sau întreprinderile mici cu capitalizare de piață medie (între 250 și 499 de angajați și o cifră de afaceri de maximum 100 mil. EUR). Împrumuturile pot fi făcute pentru investiții care vizează:  

• atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin îmbunătățirea sechestrării carbonului, precum și prin promovarea energiei sustenabile;
• culturi primare durabile și/ sau ecologice noi sau existente și/sau în activități de producție durabilă de animale.

„Această garanție oferă sprijin financiar pentru inițiativele sustenabile, contribuind la dezvoltarea durabilă a afacerilor și la promovarea practicilor responsabile. Pentru a obține un credit de la BCR și garanția FEI, este necesar să te prezinți într-una din sucursalele BCR, unde vei primi informații detaliate cu privire la pașii și documentele esențiale pentru analiza cererii tale. Aceste documente includ situațiile financiare pentru ultimii doi ani fiscali încheiați, declarația pe propria răspundere referitoare la respectarea condițiilor de eligibilitate, declarația pe propria răspundere privind încadrarea în categoria IMM/întreprindere mică cu capitalizare de piață medie, precum și acordurile de consultare la Centrala Riscului de Credit pentru firme și acționari majoritari”, a precizat Ioana Voinescu. 

Cele mai importante măsuri pentru o agricultură mai sustenabilă  

Politicile europene merg chiar mai departe de renunțarea la agricultura intensivă și vizează facilitarea  tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic, respectând în același timp obiectivele de mediu ale UE. 

Iată concret care sunt cele mai importante măsuri care pot fi adoptate pentru sustenabilizarea agriculturii, axată pe protecția mediului și decarbonizare. Aceste măsuri aplicabile în agricultură și în zootehnie vizează cele șase capitole ale sistemului de clasificare adoptat de Uniunea Europeană pentru a ghida și stimula investițiile în activități sustenabile și ecologice: 1. combaterea schimbării climatice, 2. adaptarea la schimbări climatice, 3. utilizarea sustenabilă și protecția resurselor de apă și marine, 4. tranziția către o economie circulară, 5. prevenirea și controlul poluării și 6. protejarea și restaurarea biodiversității.    

Măsuri pentru agricultura vegetală 

• Rotația culturilor: Alternarea între cereale și leguminoase cum sunt, de exemplu, fasolea și mazărea. Leguminoasele fixează azotul în sol, reducând astfel necesitatea de fertilizare chimică.
• Agricultura de precizie: Utilizarea dronelor pentru a monitoriza nivelul de umiditate al solului și a optimiza irigația, ceea ce reduce consumul de apă și energie.
• Intervenții agroforestiere: Plantarea de arbori fructiferi în rânduri alternante cu culturi de cereale. Această practică promovează biodiversitatea și stochează carbon.
• Folosirea îngrășămintelor organice: Utilizarea compostului produs din resturi vegetale și alimentare. Aceasta îmbunătățește sănătatea solului și reduce dependența de îngrășăminte chimice.
• Sisteme de irigații eficiente, prin picurare, care reduc pierderile de apă.
• Culturi rezistente la schimbările climatice: Dezvoltarea de soiuri de grâu și alte păioase care rezistă la temperaturi mai ridicate și secetă.
• Intervenții de agroecologie: Crearea de zone tampon cu vegetație diversă în jurul culturilor pentru a atrage polenizatori și a promova biodiversitatea.
• Conservarea resurselor genetice: Păstrarea și utilizarea soiurilor de plante autohtone.
• Sisteme agroalimentare locale și scurtarea lanțurilor de aprovizionare: Dezvoltarea piețelor locale și a rețelelor de distribuție scurte pentru produsele agricole.
• Certificarea ecologică a fermelor: Obținerea de certificări ecologice pentru ferme.
• Tehnologii de captare și stocare a carbonului: Implementarea tehnologiilor inovatoare pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon direct din atmosferă în ferme.
• Recuperarea și valorificarea deșeurilor organice: Implementarea de sisteme de colectare și compostare a deșeurilor organice din ferme.

Măsuri în zootehnie

• Alimentația animalelor: Utilizarea furajelor care reduc emisiile de metan din digestia rumegătoarelor.
• Managementul sustenabil al deșeurilor animale: Implementarea sistemelor de gestionare a gunoiului de grajd pentru producerea de biogaz.
• Bunăstarea animalelor: Creșterea animalelor în condiții care respectă nevoile lor naturale, cum ar fi spații mai mari de mișcare și acces la pășuni.
• Diversificarea producției în ferme: Creșterea unei varietăți de specii de animale și păsări.
• Conservarea resurselor genetice: Păstrarea și utilizarea raselor de animale domestice tradiționale.

Măsuri comune ambelor ramuri 

• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: Instalarea de panouri solare pe acoperișurile fermelor și pe terenuri degradate pentru a genera energie regenerabilă.
• Managementul integrat al dăunătorilor: Utilizarea insectelor benefice, cum ar fi albinele, pentru a controla dăunătorii.
• Educație și formare: Organizarea de ateliere pentru fermieri despre practici sustenabile de agricultură.
• Sisteme de agricultură integrată: Integrarea zootehniei cu alte practici agricole, cum ar fi utilizarea gunoiului de grajd pentru fertilizarea culturilor.

Image by grmarc on Freepik

Articol susținut de BCR și Asociația ECOTECA