Filmul sinuciderii grupului de la Cluj

Cum au murit cele trei cadavre politice regionale care plutesc pe Somes? Eram la o terasa in Cluj cu Vasile Dancu in iunie 2007, pe atunci parea inca viu, si l-am intrebat ce face daca Iliescu si Hrebenciuc nu pleaca? As putea sa ma sinucid, a raspuns ca toti ardelenii cu umorul lor straniu. Grupul de la Cluj s-a sinucis traind mereu iluzia ca-si ucide adversarii. Dar condamnarea si-a semnat-o inca din 2005, cand Vasile Dancu, Ioan Rus si Vasile Puscas s-au proclamat ceea ce nu fusesera pana atunci: reformisti. Cine sa-i urmeze?

Reforma pe bune, un cuvant interzis in PSD, inseamna epurari, executii, oameni noi si denuntarea coruptiei. Or, regulile nescrise din codul lui Iliescu interzic schimbarile bruste si reforma adevarata. Incalcarea lor se pedespeste cu moartea. Cei trei au respectat Biblia iliesciana sub guvernarea PSD. Incalcand-o dupa, s-au sinucis.

Cine sunt reformistii. Vasile Dancu, fost ministru responsabil cu propaganda pe vremea Guvernului Nastase. A fost autorul unor ghiduri de manipulare foarte asemanatoare cu ideile lui Funar si Ghise despre echilibrul dintre stirile negative si pozitive.

Ioan Rus a lasat o vreme afacerile cu Tiriac ca sa vina la Bucuresti ministru de interne chemat de Nastase, Vasile Puscas a negociat cam pe genunchi integrarea in UE si toti trei erau lipsiti de orice idee reformista cat au stat ministri intr-un guvern autoritar, excesiv si corupt. Amintiti-va de stenogramele PSD: cei trei asistau tacuti la umilirea democratiei in Romania. Cel putin fostii activisti Rus si Puscas, deprinsi cu disciplina PCR, n-au miscat in front. Poate ati uitat. Au actionat doar cand partidul a intrat in opozitie.

In numele reformei interne, i-au executat pe Iliescu si Nastase. Un episod la fel de sangeros ca decapitarea celor opt filiale din Ardeal, botezat “Noaptea cutitelor lungi din PSD” de la Hotel Confort. Se intampla in aprilie 2005, cand grupul de la Cluj l-a ajutat pe Mircea Geoana sa ajunga seful PSD. “Geoana a fost proiectul nostru, a venit la proiectul nostru de innoire”, s-a confesat Dancu, tot la terasa din Cluj, intr-o zi cu soare din vara lui 2007. Cu o imagine buna, fara dosare la DNA si cu discurs spalat, sedusa de un Dancu europenizat, opinia publica i-a acordat grupului de la Cluj credit reformist.

Esecul preluarii puterii in PSD. Intr-un acces de maxima sinceritate, Vasile Dancu si-a continuat destainuirea politica: “singurul lucru pe care ni-l putem reprosa noua este ca nu am vrut sa luam puterea in partid. Dincolo de faptul ca suntem vicepresedinti, nu am vrut sa luam presedintia partidului. Asa cum ne impinge mass-media si chiar din interiorul partidului”.

In 2005, Ioan Rus se visa totusi presedinte si tot atunci Dancu lansa proiectul federalizarii puterii in partid. Rus s-a imoblnavit si marsul ardelenilor asupra Capitalei s-a impotmolit.

Grupul de la Cluj a avut ambitii prea mari si sustinere interna prea mica. Si-a dorit sa controleze si Bucurestiul, papusandu-l pe Geoana, dar si multa autonomie in Ardeal. A luptat sa se insularizeze in PSD, dar sa tina de la Cluj fraiele puterii centrale. Sa curete in Moldova si in Sud, dar sa-si tina mizeria din Ardeal sub pres.

Dupa 2005, liderii ardeleni s-au apropiat discret de Traian Basescu si PD-L, pe caile deschise de Boc si Blaga. Un eventual PSD reformat, fara Iliescu si Hrebenciuc la comanda, ar fi facut posibila o eventuala colaboare cu PD-L. A admis-o insusi seful statului, care a spus despre cei trei ca “sunt oameni cu care se poate discuta”. Insusi Mircea Geoana a urcat de cateva ori dealul Cotrocenilor, convins de aripa clujeana sa negocieze.

Referendumul, momentul de ruptura. Dar Mircea Geoana negocia in paralel si cu liberalii lui Tariceanu, intrand la Guvern pe usile deschide de Ion Iliescu si Viorel Hrebenciuc. PSD si PNL au convenit in mai 2007 sa sustina actiunea de suspendare a lui Traian Basescu. Garda veche a revenit in forta iar Grupul de la Cluj si-a racit relatiile cu Mircea Geoana. Dancu, Rus si Puscas si-au dat atunci primele demisii din functiile detinute in PSD. Eliminarea PD-L din Guvern a pecetluit si soarta grupului de la Cluj.

Dancu a renuntat in iulie 2007 la functia de vicepresedinte al PSD pe probleme de analiza politica si comunicare. A invocat atunci decizia liderului PSD, Mircea Geoana, de a-i interzice sa dea interviuri presei pe teme de strategie. Si Vasile Puscas a demisionat, in mai 2007, din functia de vicelider al grupului PSD din Camera Deputatilor considerand ca partidul a gresit strategic in actiunea de suspendare a presedintelui Basescu.

Ulterior, fostul negociator al Romaniei cu Uniunea Europeana s-a retras complet de pe listele PSD pentru europarlamentare, nemultumit ca Mircea Geoana l-a plasat pe locul patru, si nu pe primul cum si-ar fi dorit. In fine, in decembrie 2007.

Ioan Rus a renuntat si el, in decembrie 2007, la functia de presedinte al PSD Cluj, pastrand doar functia de vicepresedinte la nivel central. Oficial, Rus explicase atunci ca doreste sa organizeze filiale din Regiunea Nord Vest de care raspundea in calitate de vicepresedinte. Neoficial, demisia sa era pusa in legatura cu rezultatele slabe obtinute de PSD Cluj la europarlamentare.

Influenta crescanda a lui Ion Iliescu in partid, revenirea lui Adrian Nastse pe o functie de conducere si numirea lui Miron Mitrea in pozitia de sef al campaniei electorale a PSD a consfintit restauratia in PSD. Partidul i-a recuperat pe asa numitii baroni locali la locale si a castigat un scor neasteptat de bun, la egalitate cu PD-L.

Inainte de locale, Mitrea anuntase deja grupul de la Cluj ca va veni vremea deconturilor si ca vor fi pusi sa dea socoteala daca vor pierde alegerile. PSD Cluj a obtinut mult sub media partidului astfel ca inevitabilul s-a produs. La sfarsitul lunii iunie, asa numitii baroni PSD, sustinuti de Iliescu si Mitrea, au impus dizolvarea a opt filiale din Ardeal, printre care si cea de la Cluj.

Partid sangeros si cand e la putere si cand trece in opozitie, PSD si-a blocat orice mecanisme de reforma interna. Rezultatele de la locale au inchis discutia despre reformarea clasei politice si a deschis o lupta pentru putere in care totul e permis.

Fara solutii. Ajunsi aici, lierilor de la Cluj le-a ramas un streang simbolic deasupra capului in care si-au varat, pe rand, captele. Au demisionat din functii, dar au ramas in partid. Realist vorbind, n-aveau incotro. Varianta infiintarii unui partid regional pare utopica. Nici unul dintre liderii PSD din Ardeal n-ar fi dispus sa-i urmeze intr-o aventura lipsita de orizont.

Daca l-ar infiinta totusi, Romania ar avea, pe langa partidul cu doi membri – Gusa si Sandru – si unul cu trei – Dancu, Rus si Puscas. In PD-L, cu tot respectul pe care il poarta Boc grupului de la Cluj, nu si-ar gasit niciodata locul iar alta varianta nu exista decat iesirea din politica. Cei trei clujeni plutitori pe Somes mai au totusi varianta capitularii totale, penitenta si speranta ca intr-o zi, cineva o sa sa le ierte ratacirile reformiste.

Primul semn ca liderii Clujeni s-au predat vine tot dinspre Vasile Dancu. Intr-un interviu acordat pe 3 iulie 2008 revistei 22, ideologul grupului defunct se arunca la picioarele celui executat in urma cu trei ani: “Adica reforma a inceput odata cu Adrian Nstase, nu a inceput odata cu congresul din 2005. Adrian Nastase a adus oameni noi la partid, din societatea civila, din universitati, din tara, a facut documente principale de factura ideologica social-democrat europeana, care au depasit chiar si calea a treia.

Stiu ca avem din acea perioada foarte multe lucruri care s-au fcut. Cred ca si modernizarea PSD va merge inainte, chiar daca vor mai fi sincope, cum a fost aceasta. Partidul trebuie sa alerge un pic pentru a ajunge la timpul prezent al politicii europene. PSD trebuie sa-si asume destinul Romaniei cu adevarat, adica sa renunte a investi energie in competitie interna si in logici combinatorii şi sa construiasca o strategie durabila pentru socieatea noastra. Daca nu, vom ramane la acest stadiu barbar in care politica a invins societatea”