FINANCIAL TIMES: Expat in Bucuresti – Romanilor le place sa petreaca pana dupa ora 4 dimineata

Andrea Multari, 38 de ani, a crescut la Roma. Dupa ce a petrecut noua ani in marina italiana, a obtinut un MBA si s-a alaturat firmei de consultanta in domeniul managementului Accenture. De atunci a fost trimis in toata Europa (Marea Britanie, Franta, Ungaria) si acum locuieste la Bucuresti, Romania, cu sotia sa romanca Oana si fiul lor Roberto. Multari povesteste pentru Financial Times cum s-a adaptat in Romania, cum supravietuieste traficului din Bucuresti si cum vede dezvoltarea economica.

Mutare fara probleme

M-am mutat la Bucuresti anul trecut, din motive personale si profesionale. Totusi, eram deja familiarizat cu aceasta tara, dupa deplasarile obisnuite pentru a ma intalni cu logodnica mea – actualmente sotia – dupa ce am intalnit-o in Slovacia, cu trei ani in urma, pe cand lucram la proiecte de consultanta. Dupa ce am stat in diverse tari pentru o vreme, ne-am decis ca trebuie sa locuim in acelasi loc pentru a forma o familie. Ea a vrut sa locuiasca la Bucuresti.

Dar aceasta mi-a priit si mie din punctul de vedere al carierei, intrucat compania mea deschisese de putin timp un birou in Romania si avea nevoie de o persoana experimentata, dispusa sa ramana o vreme pentru a dezvolta afacerea. Mutarea la Bucuresti a fost relativ fara probleme.

A fost a doua sau a treia mutare a mea in decurs de cativa ani. Munca in Franta si in Republica Ceha mi-a usurat mutarea. Stiind ca ne propuneam sa ramanem o vreme, sotia mea si cu mine am cumparat un apartament, cu vreun an in urma, intr-o zona rezidentiala draguta, langa Parcul Herastrau, unde sunt amplasate majoritatea ambasadelor. Singura provocare a fost ca firma mea imi ceruse sa ma mut cu cateva luni inainte de temenul pe care mi-l propusesem eu, silindu-ma sa accelerez o serie de activitati, precum cumpararea mobilei pentru noul apartament.

Proprietatile imobiliare sunt scumpe in Bucuresti

Proprietatile sunt surprinzator de scumpe. Poate candva erau ieftine, dar preturile au crescut substantial in ultimii ani – desi aceasta depinde foarte mult de zona. Noi am cumparat un apartament nou-nout, cu aproximativ 200.000 de euro, care inca nu era finalizat. Totusi, oamenii imi spun ca am luat apartamentul la un pret destul de bun; acum unul similar ar costa sigur mai mult. In plus, zona are multe avantaje. Este grozava pentru copii. Speram ca se va dovedi o investitie buna.

Sistemul de transport al Bucurestiului este inadecvat pentru nevoiele unui oras cu populatie in crestere.

Serviciile asigurate de tramvaie si autobuze si cele trei linii de metrou pot fi ok in centru, dar se deterioreaza mult mai spre margini. Bulevardele mari in stil frantuzesc, care traverseaza centrul orasului, ajuta la inlesnirea traficului rutier. Totusi, cresterea proprietatilor (rezidentiale si comerciale deopotriva) din oras nu a fost insotita de dezvoltarea unei infrastructuri adecvate. Transporturile sunt o problema in Romania ca intreg, atat afacerile, cat si turismul fiind afectate de sistemele de trafic precare. Exista doar doua autostrazi scurte, niciuna la standardele vest-europene. Drumurile strabat de multe ori sate, ceea ce poate incetini mult calatoriile prin tara. Este de sperat ca investitiile UE vor ajuta la ameliorarea situatiei, cu timpul.

Mancare ieftina, imbracaminte scumpa

In prima mea vizita, ma asteptam ca marfurile de uz cotidian sa fie mult mai ieftine decat acasa.

Insa am descoperit curand ca anumite lucruri (precum imbracamintea) sunt uneori mai scumpe decat in Italia. In mod similar, pretul proprietatilor in unele zone din Bucuresti se apropie de nivelurile vest-europene – desi preturile in zonele mai sarace ale orasului, precum cele dominate de vechile blocuri din perioada comunista, sunt poate in scadere. Pe de alta parte, in medie o masa in oras este mai putin costisitoare decat in Italia – si daca iesi din oras, multe marfuri sunt mai ieftine.

Mancarea traditionala romaneasca pare a fi pentru carnivori. Am ajuns sa apreciez anumite aspecte ale bucatariei. Imi plac supele, in special ‘ciorba’, supa bogata cu carne, smantana si legume. Si ‘sarmalele’. Am fost surprins sa aflu ca unele preparate culinare romanesti au echivalent in versiune italiana (mamaliga poate fi comparata cu italiana ‘polenta’). Totusi, exista destule restaurante bune care ofera preparate internationale celor care prefera mancarea in stil occidental.

Cultura „latina” a muncii

Cultura muncii este similara celei din Italia si Spania, in sensul ca oamenii nu lucreaza intr-un mod foarte structurat – spre deosebire de Marea Britanie, Germania sau Olanda.

Acestea fiind spuse, pana la urma ei isi ating obiectivele datorita perseverentei si ‘creativitatii’ lor. Le plac pauzele de cafea, dar sunt gata sa munceasca ore multe. Ceea ce imi place cel mai mult la romani este dorinta lor de a se alinia Occidentului in privinta celor mai bune practici, metodologii si productivitati, recuperand timpul pierdut in epoca comunista. Aceasta impresie este cea mai pregnanta in randul tinerilor.

Ma odihnesc mergand sa inot si fac plimbari cu familia in parcurile din Bucuresti si de la marginea orasului.

Locuiesc in apropiere de unul, care are un lac mare deosebit de pitoresc iarna, cand apa ingheata si copacii sunt imbracati in zapada. Nu suntem inclinati sa mergem la cinema sau la teatru prea mult, deoarece eu inca nu vorbesc fluent romana. Nu imi trebuie de fapt in munca mea – pot supravietui destul de bine cu engleza, franceza si italiana – dar invat limba.

Romani petrecareti

Socul cultural al mutarii aici nu a fost atat de mare, poate pentru ca lucrasem si traisem in atat de multe tari in ultimii ani, incat m-am obisnuit cu diverse medii, culturi si obiceiuri.

In mod surprinzator, pentru un italian, ceea ce imi lipseste cel mai mult privitor la patria mea nu este mancarea, pentru ca exista o serie de restaurante bune. Ceea ce imi lipseste privitor la Italia este arhitectura, cultura si, dupa ce am fost in marina, marea. Marea Neagra este la o distanta de trei sau patru ore de sofat si, desi sunt unele statiuni dragute, nu este acelasi lucru cu a merge la mare.

Imi place atitudinea vesela a romanilor – si disponibilitatea lor de a petrece. Daca mergi la o nunta, majoritatea vest-europenilor vor fi in pat pana la 4 dimineata, dar romanii, fie ca au sapte sau 70 de ani, inca danseaza la ora aceea.

Intre partile negative, unele zone din Bucuresti sunt inca dominate de vechile blocuri comuniste triste. Si nici nu prea-mi place sa sofez prin oras – stilul de a conduce este destul de agresiv. Cand auziti aceasta de la un italian, ar trebui sa va faceti o idee despre cat de rau este realmente.