Floriile. Tradiții și credințe românești – de la ramurile de salcie, până la dezlegarea la pește

Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc duminică Floriile. Ramuri de salcie sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite și apoi sunt luate acasă, iar pe vremuri aveau loc diverse ritualuri, pentru a încerca influențarea viitorului.

• Floriile, sărbătorite pe 13 aprilie în 2025, marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim și reprezintă una dintre cele mai importante duminici din calendarul ortodox. Credincioșii aduc ramuri de salcie la biserică pentru a fi sfințite, iar apoi le folosesc în gospodărie pentru protecție și binecuvântare.
• Floriile sunt văzute și ca o zi de „timp tare” în care se făceau ritualuri pentru a încerca o influențare a viitorului. Copiii aveau un rol activ, colindând cu ramuri de salcie, asemenea sorcovei, pentru a aduce sănătate și noroc în case.
• Obiceiurile variază de la o regiune la alta, dar multe au în centru tema vegetației și a reînvierii. De la jocuri ritualice precum „Lăzărița”, până la obiceiul agățării Mărțișorului în pomii înfloriți, ziua de Florii este un amestec de credințe arhaice și tradiții creștine.

Câteva cifre despre Florii

Conform calendarului pascal ortodox, Floriile nu pot fi niciodată mai devreme de 28 martie, dar nici mai târziu de 1 mai.

Peste 1,7 milioane de români poartă nume de flori. În Duminica Floriilor, peste 1,1 milioane de femei și 600.000 de bărbați își serbează onomastica, arată datele MAI. Florin și Florentina sunt numele cele mai populare.

Dar ce spune tradiția? Floriile sunt personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica creştină a suprapus sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim, scrie Ion Ghinoiu, în Dicționar de Mitologie românească.

• „Ca reprezentări mitice, Floriile sunt identificate în mitologia romană cu Zeița Flora, frecvent atestată de arheologi în Dacia romană. La reînvierea naturii, când înfloresc plantele, salcia şi pomii fructiferi, s-au adăugat semnificații noi, în special cele legate de cultul moşilor şi strămoşilor. În această zi se fac pomeni, se curăță mormintele şi cimitirele, se înfig în morminte ramuri de salcie, se invocă spiritele morților”, mai scrie Ion Ghinoiu.

Ce simbolizează ramura de salcie

Ramura de salcie sfinţită la biserică este un simbol al castităţii și renașterii anuale a vegetației. Cu crenguţe de finic, identificate de creştini cu cele de salcie, evreii l-au întâmpinat pe lisus la intrarea Sa triumfătoare în Ierusalim.

• Ramurile înflorite de salcie sfinţite în Duminica Floriilor aveau diverse întrebuinţări: împodobeau icoanele, crucile, mormintele, troițele, ferestrele, uşile şi porţile caselor; asigurau protecție magică și alungau spiritele malefice; erau date vitelor pentru a fi mâncate ca să se înmulțească; sunt înfipte în pământul holdelor sau atârnate în pomii fructiferi și butucii de viță-de-vie pentru a le da rod bogat.

Unii credeau că ele previn durerile de şale în timpul secerișului, dacă femeile și bărbaţii se încing cu ele. Mai mult, se credea că opresc vijeliile şi ploile cu grindină pe timpul verii și că ajutau să se „prindă” vrăjile şi descântecele/

Ramurile de salcie se puneau la icoană și se foloseau în momente de cumpănă ale anului, cum ar fi boala, seceta sau grindina. Așadar, aceste ramuri sfințite erau folosite uneori la descântece, alteori erau pe post de „medicament” și pentru a feri de rele casa și animalele din gospodărie.

Timpul „tare” al sărbătorii

„Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare a Postului Paștilor, întrucât ea amintește creștinilor momentul în care Mântuitorul a hotărât să-și înfrunte potrivnicii. Am putea spune că, începând din această zi, intrăm în timpul tare al sărbătorii, rememorând și trăind spiritual patimile Lui”, scrie Narcisa Știucă în volumul Spirala Sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri. Salcia este „emblema” vegetală a acestei sărbători, fiind primul arbore care înverzește.

Și timpul Floriilor, precum și în cazul altor sărbători, era considerat magic și de aceea aveau loc diverse ritualuri pentru a încerca influențarea viitorului.

„Cea de-a șasea săptămână a Postului Mare este pe de-a-ntregul pusă sub semnul renașterii naturii. Ultimele ei zile, Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, sunt sărbători ale veseliei marcate de obiceiuri ai căror protagoniști sunt copiii. Întocmai ca în prag de an nou, când umblă cu Sorcova, ei ating gazdele și pe toți membrii familiei cu aceste ramuri înverzite, aducâtoare de sănătate, vigoare și tinerețe perpetuă”, se mai scrie în volumul citat.

Lăzărița și Lăzărelul

Autoarea mai descrie și un obicei denumit „Lăzărița”, un fel de „joc de-a moartea nuntă” în satele din sud-estul țării. Practic, o fetiță împodobită precum o mireasă măsoară curtea gazdei în lung și-n lat, mimând neliniștea și durerea, în așteptarea mirelui plecat la pădure, în vreme ce grupul cântă un cântec trist.

• Lăzărelul este un personaj straniu, abia conturat și „pare a fi un spirit al vegetației a cărui moarte prematură este pusă pe seama ceasului rău sau a nașterii într-un moment nefavorabil”, mai scrie Narcisa Știucă. Lăzărelul nu are nicio legătură cu Lazăr din Betania, cel pe care biserica ortodoxă în prăznuiește fiindcă Iisus l-a înviat, fiind cea din urmă minune înaintea intrării în Ierusalim.

În unele zone, pentru că înfloreau urzicile, ziua de Florii era numită și „Nunta Urzicilor”, scrie Ion Ghinoiu în „Dicționar de mitologie românească”. El amintește un alt obicei local: se scoate Mărțișorul primit de 1 Martie și se agață într-un măceș sau în orice pom înflorit. În unele case se scoteau haine și zestrea fetei de măritat.

În zone restrânse, fetele culegeau o plantă ce era denumită „năvalnic” și era folosită în descântecele de dragoste.

Ziua de Florii este specială și prin faptul că este o zi de „dezlegare” la Pește în Postul Mare, post care în total are 48 de zile și care oferă doar două zile în care se poate mânca pește (cealaltă este ziua de Buna Vestire, 25 martie). Dezlegarea la pește are o simbolistică bogată în ortodoxie și nu este o încălcare a postului, ci trebuie privită drept o mângâiere acordată credincioșilor.

Duminica Floriilor la ortodocși

Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie, se explică pe crestin-ortodox.ro.

Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, iar în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.

De ce vine Iisus la Ierusalim? Legea evreiască cerea fiecărui iudeu să meargă măcar o dată pe an la templul din Ierusalim pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Mântuitorul vine sa împlinească profeția și să-i cheme pe iudei la Sine.

Ierusalimul în care intra Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domnește veșnic împreună cu Tatăl și cu Duhul și preînchipuie Noul Ierusalim – Biserica, în care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfânt.