Fortareata nomenklaturii: Despre Cartierul Primaverii

Comunismul s-a intemeiat pe o viziune conspirativa despre istorie, despre politica, despre societate. “Partidul interior”, cum il numea Orwell, era opac, insondabil si impenetrabil, precum trecutul unui Ion Iliescu. Din momentul in care au preluat puterea in Rusia, bolsevicii au instituit severe masuri de paza pentru “protejarea” liderilor care, conform propagandei, erau exponentii maselor. Izolarea acestora trebuia sa fie quasi-etansa. Modelul sovietic al vigilentei maniacale a fost aplicat cu zel in Romania. Distanta dintre mase si conducatori era astronomica, misterul autoritatii absolute trebuia mentinut intact. Adresele la care locuiau “zeii” din Olimpul comunist erau considerate secrete de stat. La fel, numerele lor de telefon, netrecute in anuarul oficial (“cartea de telefon”). Aprovizionarea se facea, pentru membrii Comitetului Central, si cu atat mai mult pentru cei din Biroul Politic (ulterior Comitetul Executiv), direct de la Gospodaria de Partid, cu ale sale nenumarate ferme si acareturi. Mancarea (degustata de popor prin “reprezentantii sai”) era verificata de epidemiologii Sectorului Sanitar Special. “Tovarasii” beau coniac de Segarcea, vin de Samburesti si “Galbena de Odobesti”. Ceausescu a fost fascinat, ne-o spune Dumitru Popescu, de experienta din RDG, unde nomenklatura locuia in “rezervatia” de partid si de stat Pankow (Niederschoenhausen), despartita de restul lumii prin bariere atent pazite, cu mitraliere si caini lupi. Parte din motivele construirii “Casei Poporului” tineau de acesta dorinta de a obtine despartirea totala de contactul cu orice realitate mundana. Era vorba de fapt de o auto-bantustanizare, de un apartheid intors pe dos.

Caderea din functie ducea, adeseori, la expulzarea din cartier (cazurile Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu). Nu intotdeauna, dovada ca, desi sanctionati pe linie de partid in 1958, sotii Emil si Lucia Popa, veterani ilegalisti, au continuat sa locuiasca pe strada Armindenului. La fel,desi marginalizat politic, fostul presedinte al Comitetului Cinematografiei (cu rang de ministru al RPR), devenit profesor universitar la Facultatea de Filosofie, Niculae Bellu, a continuat sa locuiasca pe strada Crangului. Dupa 1968. Ceausescu a permis, chiar a incurajat, mutarea in cartier a unor scriitori in plina ascensiune (Nicolae Breban, Alexandru Ivasiuc, Virgil Teodorescu). Continuau sa locuiasca acolo relicve staliniste, gen Mihai Beniuc si V. Em.Galan, ilegalisti uitati de lume (Ivanca si Teodor Rudenco, Maria Sarbu, sora “eroinei clasei muncitoare” Elena Pavel, Vanda Nikolski, Tatiana si Iakov Bulan, Sanda Ranghet), generali de securitate la pensie (Vasile Negrea) sau activi (Aristotel Stamatoiu), dar si marele expert in adaptari, Zaharia Stancu (impreuna cu intregul sau clan de familie). Nu departe de Stancu locuia George Macovescu. Tot in “cartier” locuiau ministrii Alexandru Sencovici, Mihai Suder si Constantin Scarlat. Pe strada Pictor Negulici au locuit liderii comunisti greci Apostolos Grozos si Mitsos Partsalidis. Dupa infrangerea guerilelor comuniste din Grecia, Nikos Zahariadis, secretarul general al PC din Grecia, a locuit pe strada Gradina Bordei (azi Jean Monnet), in beciul acelei case a fost ucis Karagheorghis, acuzat de “deviationism titoist”. Au continuat sa locuiasca acolo fosti agenti sovietici din anturajul lui Dej, intre care Serghei Nicolau (Nikonov), fostul sef al Serviciului de Informatii al Armatei, casatorit cu Nina, ani de zile secretara personala a primului secretar. Locuiau exact vizavi de Bodnaras. Nu departe stateau Nicolae Goldberger si Gheorghe Stoica, vechi activisti ai Cominternului. Pe strada Puskin locuia Clara Cusnir-Mihailovici, membra a PCR de la infiintare, specialista in masluirea istoriei miscarii comuniste, ani indelungati directoarea Muzeului de Istorie al acestei formatiuni. Era vecina cu idolul ei, Leonte Rautu, groparul culturii romanesti. Pe strada Amiral Balescu locuia Mihail Florescu, foarte aproape de “blocul” unde statea familia Manea (el era seful de cabinet al lui Ceausescu). La doi pasi, locuia Nestor Ignat, politruc de seama, redactor-sef adjunct la “Lupta de clasa”, azi aplaudat drept un artist grafic de mare valoare…

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro