Sari direct la conținut

FOTO O scurtă incursiune culinară și vizuală în Napoli, orașul pe care musai trebuie să-l vezi (fără ca neaparat să mori după aceea)

HotNews.ro
Napoli, Foto: @cofetaria1
Napoli, Foto: @cofetaria1

​Un proverb mai vechi spune „vezi Napoli și apoi poți muri”, iar adevărul este că, dacă-ți place Italia, pașii ar trebui să te ducă cel puțin o dată aici, nu pentru a da colțul după aceea, ci pentru a explora un loc magic, divers și plin de viață.

În Italia se poate călători în acest moment pe baza certificatului european digital COVID. Detalii aici.

Am ajuns în Napoli într-o excursie de o zi via Roma și în cei peste 25 de kilometri străbătuți pe jos, pe aleile și străzile sale, am încercat să-l descopăr și să găsesc câteva dintre atracțiile sale principale, atât din punct de vedere culinar, cât și vizual și istoric. Iată ce am aflat:

Napoli este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, locuite continuu, iar istoria sa merge cu 2800 de ani în urmă, când colonia de greci din Cumae a fondat ceea ce pe atunci se numea Parthenope. Numele italian de „Napoli” vine de la grecescul „Neapolis” adică „oraș nou.”

Este al treilea cel mai mare oraș din Italia, recunoscut pentru mafie, espresso, pizza, traficul nebun și străduțele înguste dintre clădirile înalte, unde abia intră soarele.

Voi începe poate cu cea mai frecventă întrebare, având în vedere reputația rău famată a orașului. Este Napoli un oraș sigur? Am stat de vorbă cu localnici și oameni care s-au născut în Napoli, care mi-au confirmat poveștile cu mafie și faptul că, în copilăria lor, Napoli nu era un oraș safe.

În mod cert încă mai există infractori și ilegalități, dar orașul, cel puțin în zonele în care am fost eu și așa cum l-am simțit, nu mai este unul atât de nesigur.

Sunt mulți turiști care au ales să-l viziteze, iar atmosfera pe care ți-o creează este mai mult una de diversitate, comunitate și haos, decât una de panică, frică și neîncredere. Oricum, ca în orice alt loc aglomerat, este bine să ai grijă de lucrurile tale.

O cafeluță, vă rog

Napoli. FOTO: @cofetaria1

Am venit într-o dimineață la Napoli cu trenul. Italienii au aceste trenuri ultra-rapide, Frecciarossa, cu ajutorul cărora am ajuns într-o oră de la Roma aici. Un bilet dus-întors costă în jur de 90 de euro, dar la întoarcere am optat pentru un tren Intercity, care a făcut două ore și a costat cu 30 de euro mai puțin.

Roma este posh, romantică, scumpă, cu străzi late și multe spații verzi pe unde te poți plimba în voie, fără probleme, la orice oră din zi sau din noapte. Odată ajuns în Napoli, întreg peisajul se schimbă și intri într-o lume complet nouă, pentru care ar fi bine să fii pregătit.

Zona gării este una agitată și colorată, unde înțelegi din start vibe-ul orașului – turiști amestecați cu localnici, piețe ambulante cu zeci de fake-uri, de la ochelari de soare la genți, bătrânei care joacă alba-neagra în speranța că-i vor convinge pe turiști să le „intre în plasă”, oameni care te întreabă dacă nu vrei ceva țoale de firmă, totul într-un mix de cafenele și localuri.

Piața ambulantă de lângă gară. FOTO: @cofetaria1

Nu a fost nimeni agresiv sau insistent, așa că m-am hotărât să absorb energia orașului cu inima deschisă. După cum spuneam cafeaua napoletană este o adevărată legendă și chiar dacă întreaga Italie este cunoscută pentru cafeaua de calitate, orașul este considerat capitala „aurului negru”, locul care-ți oferă unul dintre cele mai bune espresso-uri din lume – intens, tare și foarte aromat.

Fix la gara, am găsit unul dintre locurile recomandate în acest domeniu – Bar Mexico. Cafeneaua, deschisă din anii ‘60, prepară licoarea (brandul Passalacqua) în mod tradițional și în mod cert nu vei regreta o oprire aici.

Și dacă tot suntem la prima cafea (e păcat să nu încerci mai multe într-o zi, din diferite locuri), ar fi bine să o savurezi lângă o sfogliatella, o patiserie genială specifică locului, umplută cu ricotta, unt, scorțișoară, care-ți va încânta simțurile.

La pas spre cartierul Sanita

Muralul cu sirenă din Sanita. FOTO: @cofetaria1

De la gară am luat-o pe jos spre cartierul Sanita din oraș, situat pe un deal, în nordul centrului istoric. Am dat nas în nas cu un oraș mega agitat, cu sute de scuteriști care merg absolut ca nebunii, la fel cum merg și șoferii de mașini, pe străzile înguste.

Trebuie să ai mare grijă să te ferești extrem de des de tot ce înseamnă acest trafic haotic care pur și simplu te va bulversa, până vei înțelege că așa trăiesc oamenii de aici.

Te poți opri la unul din vânzătorii ambulanți de fresh-uri și te poți energiza cu un suc de portocale stors în fața ta – da, aici portocalele chiar au gust. Vei observa cum orașul se schimbă pe măsură ce mergi, de la arhitectură, la străzi, la oameni.

Napoli este foarte interesant din punct de vedere vizual, așa că nu te vei plictisi nici măcar o clipă în plimbarea ta prin el. Trebuie să notez și faptul că orașul oferă foarte multe obiective turistice, muzee și locuri încărcate de poveste și de asta este nevoie să petreci măcar câteva zile aici, pentru a-l cunoaște în profunzime.

Sanita a fost multă vreme recunoscut ca un cartier în care turiștii nu prea ajung, dar anii au mai trecut și lucrurile s-au mai schimbat. Vei merge pe străzi lungi și înguste, pline de o parte și de alta cu magazine, cafenele, restaurante aflate la parterul clădirilor înalte, unde hainele stau afară, atârnate la uscat.

Vei mai observa și o metodă interesantă folosită de localnici aici – găleata. Cei care stau la un etaj superior, dacă au de luat ceva de jos, trimit o găleată, pe care apoi o trag cu o sfoară înapoi la ei, pentru a-și lua ce aveau nevoie.

Sanita este autentic și real, aici pare că toată lumea se știe cu toată lumea, iar cumpărăturile sunt făcute la magazinele de la colț. Am observat un mare sentiment de comunitate prezent aici și nu se compară cu niciun loc unde am fost până acum.

Străzile din Sanita (deși întreg Napoli este ornat cu street art) oferă o serie de murale superbe, făcute atât de artiști necunoscuți din oraș, cât și de artiști populari, cum ar fi Tono Cruz și Francisco Bosoletti.

Cel din urmă a realizat și un mural cu o sirenă, considerat cel mai important din Napoli, deoarece este reprezentativ pentru nașterea acestui oraș. Te poți pierde printre străduțele din Sanita, să fotografiezi arta stradală și să interacționezi cu localnicii dacă ai ocazia. Vei fi surprins de cât de prietenoși și deschiși sunt.

Am oprit la o cafenea de cartier și aici, unde am savurat o Gran Crema (cafea cremoasă și rece) și am primit din partea casei mini prăjituri de profiterol. Ce să vrei mai mult?

Ah, fac o paranteză aici pentru a vorbi și despre bani – Napoli nu este un oraș scump și poți să savurezi cafele și să mănânci bunătăți cu nici jumătate din banii pe care-i dai la Roma pe două mese în oraș.

A spus cineva pizza?

Pizza Da Michele

Ai ajuns în orașul care a dat lumii pizza margherita și deși peste tot pe unde mergi vei descoperi locuri care au propriul cuptor și fac propria pizza delicioasă. Eu îți recomand să te oprești la Pizzeria Da Michele.

Este una dintre cele mai bune din oraș, deschisă încă din 1870, și inclusă în ghidul Michelin. Costă doar 5 euro, este mereu coadă la intrare și servesc doar două sortimente – marinara (cu fructe de mare) și margherita (roșii și mozzarella).

Dacă ți-o iei la pachet, vei avea șanse mai mari să o primești mai repede. Eu am mâncat-o pe o bordură din fața localului și mă crezi dacă-ți spun că a fost cea mai bună pizza din viața mea? Ingrediente fresh și aromate, dar și un blat care pur și simplu ți se topește în gură.

Via Toledo și stația de metrou care-i poartă numele

Stația de metrou Toledo

Pașii m-au purtat și pe Via Toledo, stradă principală de shopping din oraș, care se întinde pe 1,5 kilometri și separă două părți diferite ale orașului. Vei descoperi aici o varietate de stiluri arhitecturale și pe măsură ce te plimbi pe ea, vei trece dintr-o parte elegantă, într-una mai puțin cochetă.

Dacă tot ajungi pe zonă, trebuie să vizitezi și stația de metrou Toledo, superbă din punct de vedere al design-ului. A fost realizată de arhitectul spaniol Oscar Tusquets Blanca și a fost deschisă în 2021, după foarte multe întârzieri, finanțată din banii publici.

Când cobori pe scările rulante, vei avea sentimentul că mergi într-un ocean, deoarece totul în jurul tău este albastru. Când urci, vei observa un design oval în perete, care alternează între albastru și turcoaz, și care-ți lasă impresia că ieși din apă.

Este una dintre cele mai frumoase stații de metrou din Europa, așa că merită să faci o oprire la ea.

Cartierul spaniol și piețele de pește

Piață de pește din cartierul spaniol. FOTO: @cofetaria1

Spanish Quarter (Quartieri Spagnoli) datează încă din secolul al XVI-lea și, la fel, a fost considerată una dintre zonele rău-famate ale orașului.

Nu mai este cazul în prezent, deoarece vei da nas în nas cu un loc viu, agitat, plin de magazine și piețe de pește proaspăt. Străzile de aici sunt foarte înguste și aproape nu intră lumina deloc pe ele, decorate cu street art-ul specific orașului.

Pentru că Napoli este un oraș cu port, peștele e mereu proaspăt aici, iar eu te invit să faci o oprire pe Via Pignasecca, la Pescheria Azzurra. Un loc mereu plin, de unde-ți poți lua la pachet un con de fructe de mare prăjite (specialitatea lor), pentru a le savura în timp ce te plimbi prin jur. Sunt absolut delicioase!

Sigur mai ai nevoie de o cafea

Cafee Ceraldi

Odată ce-ai terminat cu agitația din Spanish Quarter, fă o oprire la Caffè Ceraldi, recunoscută pentru cafeaua de calitate, dar și pentru deserturile proaspete pe care le oferă. Espressorul este pus în fața clienților, deoarece politica este aceea ca barista-ul să nu stea cu spatele la clienți cât ți-o prepară.

Am băut specialitatea casei și m-am îndrăgostit total – un mix de espresso, gran crema și frișcă naturală. Tot aici am încercat și un Aperol Spritz, preparat după o rețetă proprie, care mi-a încântat papilele gustative. Recomand total să faci un popas aici.

La promenadă pe Spaccanapoli

Napoli. FOTO: @cofetaria1

N-am ajuns în port, în Napoli, deși această zone are multe de oferit, dar la următoare vizită voi avea grijă să petrec mai mult timp în oraș. Dacă tu stai mai mult de câteva ore, trebuie să ajungi să vezi și marea de aproape (dar și orașul Pompei) și poate și să iei trenul să mergi în orășelele apropiate (cum ar fi Sorrento), pentru a te bucura pe deplin de Coasta Amalfi.

Sejurul meu în Napoli s-a încheiat cu o plimbare pe strada Spaccanapoli, plină de surprize, de oameni și de magazine, piațete interesante, biserici și monumente, strada care taie Centrul Istoric (Patrimoniu UNESCO) al orașului, dintr-un capăt în altul al acestuia.

Salată Caprese, Napoli

La fel cum probabil deja te-a obișnuit orașul, strada își schimbă înfățișarea și atmosfera pe măsură ce o parcurgi. Aici m-am așezat la un mic restaurant pentru a încerca și o salată Caprese, o specialitate culinară a orașului, preferată de localnici. Mozzarella și roșii proaspete, condimentate cu busuioc fresh, o bunătate!

Napoli, ne revedem curând!

Napoli m-a vrăjit din prima și este cu adevărat un oraș special. O zi este mult prea puțin de petrecut în el, dar merită oricum, dacă ai șansa să faci această excursie.

Dacă faci exact ca mine, ia în considerare că Napoli poate fi o destinație în sine, pe care să o explorezi cu inima deschisă, în timp ce ești atent la scuteriștii haosați din jurul tău. Italia este fascinantă cu totul, dar Napoli te va surprinde complet și va avea un loc special în inima ta.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro