FOTO/VIDEO Primul român care i-a adus flori lui Ion Iliescu a venit cu trenul din Iaşi: „A fost preşedintele meu. Un om cu «O» mare”

E primul buchet lăsat de un român în spaţiul amenajat în fața Cotroceniului pentru cei care vor să-i aducă un ultim omagiu lui Ion Iliescu. Un bărbat aşază florile, pune mâna pe tabloul fostului preşedinte şi se închină, cu capul în pământ. Bărbatul este Ion Huţanu, în vârstă de 74 de ani, și vine de la Iași. Florile sunt frezii albe. 

La ora 6.47, când a coborât din trenul de Iaşi, nu-l credea nimeni pe Ion Huţanu că se duce la Cotroceni. Dar el a insistat şi le-a povestit tuturor colegilor de compartiment că merge la preşedintele Ion Iliescu, să-i aducă un ultim omagiu. A plecat din Iaşi la 23.33. „A fost preşedintele meu. A fost un om cu O mare. Blândeţea lui, zâmbetul omeniei şi al prieteniei, toate lucrurile astea m-au impresionat”, ne spune bărbatul, ajuns la intrarea Leu a Palatului Cotroceni. 

„L-am preţuit, ce să mai…”

Ion Huţanu conduce de 25 de ani organizaţia PSD a cartierului central din Iaşi. A fost comunist, acum e pesedist. Din convingere. 

Spune că de Ion Iliescu îl leagă o prietenie specială. Îl suna în fiecare an, în 3 martie, să-i ureze „La mulți ani”. Uneori, îl suna şi de Crăciun, şi de Paşte. „Noi credem mereu că deranjăm, dar nu deranjăm, el se bucura mereu că îl felicit”, povesteşte bărbatul. Spune că, uneori, chiar Ion Iliescu îl suna înapoi sau îi răspundea printr-o scrisoare de mulţumire. „Mă gândesc acum la doamna inginer Nina Iliescu, a rămas singură”. 

Se cunoaşte cu fostul preşedinte de când era UTC-ist (membru al Uniunii Tineretului Comunist) la Iaşi, la fabrica de antibiotice. Huţanu a fost muncitor mai întâi acolo, apoi a devenit economist. În 1977, spune că a fost cel mai tânăr deputat în Consiliul Popular. Cornel Nistorescu a scris un frumos articol despre el, intitulat  „Inima Iaşiului optează pentru tineri”, îşi aminteşte bărbatul. E mândru. Are articolul acasă, nu l-a adus. 

 „M-a apreciat când eram la Antibiotice”, spune Huţanu. În acea perioadă, Ion Iliescu conducea Judeţeana de Partid de la Iaşi, fusese exilat acolo de cuplul Ceauşescu, însă renumele său în structurile Partidului Comunist nu pălise deloc. „Dar şi eu am un sentiment aparte de preţuire pentru el. L-am preţuit, ce să mai…”, mărturiseşte el. 

Îşi aminteşte că, la un moment dat în istoria fabricii de antibiotice de la Iaşi, „numitele Codreasca şi Mateeasca” începuseră să scrie scrisori anonime, prin care să demaşte neregulile din întreprindere. Şi atunci, Ion Iliescu, care se interesa adesea de cum merg lucrurile în fabrică, le-a spus să vină în sala de festivităţi şi să spună cu voce tare ce le supără. Un soi de transparenţă. 

Revoluția, mineriada, alungarea regelui, „niște neînțelegeri”

E convins că „lumea vorbeşte urât de preşedintele său” pentru că nu l-a cunoscut aşa cum l-a cunoscut el. Revoluţia, minerii, conflictul de la Târgu Mureş, din nou minerii, regele, toate astea „au fost nişte neînţelegeri, au trecut”, nu mai contează pentru el.

Până la urmă, nu mai contează nici faptul că Ion Iliescu a fost primul preşedinte al României post-Revoluție, că a orientat ţara către Occident, renunţând la prieteniile sale din fostul URSS. „A reuşit să ţină echilibrul, asta e marea lui realizare. Un om cumsecade, echilibrat, plin de bunătate. Un om al prieteniei şi al omeniei”, rezumă Huţanu. 

Huţanu a venit încă de la ora 09.30 la Cotroceni. A lăsat florile, s-a închinat şi, la îndemnul jandarmilor, a plecat. Însă doar pentru a se întoarce la ora 13.00, când publicul va avea acces în incinta Palatului Cotroceni, acolo unde este depus sicriul „preşedintelui său”.